Happy in Paris (1). Cum iti organizezi vizita in Turnul Eiffel din Paris

[image name=line]

Ca e dimineata, ca e pranz, ca e seara, ca ploua afara sau e senin, mereu vei vedea o mare de oameni adunata la picioarele turnului, sau pe peluza dinspre Champ de Mars. Unii vor sa urce in turn, altii stau la picnic pe iarba, altii doar casca gura sau fac poze. Chiar ma intrebam cam cata lume trece anual prin preajma Turnului Eiffel, tinand cont de faptul ca aproximativ 5,5 milioane de turisti il si viziteaza. Si sa stii ca nu e chiar floare la ureche sa te urci in turn. Iti voi explica imediat de ce.

Pana atunci, vreau sa iti dau cateva date statistice si istorice despre turn, apoi trecem la ponturile propriu-zise:

• inaltime – 324 de metri
• construit intre 1887-1889 pentru Expozitia Universala de la Paris din 1889
• turnul are 3 nivele la care poti ajunge (la primele doua cu liftul sau pe scari, in varf numai cu liftul)
• turnul este revopsit o data la 7 ani (se folosesc 50 de tone de vopsea)
• in 1991 Turnul Eiffel a fost inclus in patrimoniul UNESCO.

In legatura cu turnul, circula numeroase povesti. Se spune ca Gustave Eiffel, cand a proiectat mastodontul, s-ar fi inspirat din tehnica brevetata de inginerul roman Gheorghe Panculescu. Acesta descoperise modul de imbinare a placilor de otel cu ajutorul niturilor. De asemenea, Eiffel ar fi vizitat Romania cu 10 ani inainte de a ridica turnul si ar fi “furat” idei de la constructia caii ferate Ploiesti-Predeal. O alta ipoteza ar fi ca tot metalul folosit la ridicarea turnului, ar fi provenit de la Uzinele Resita. Francezii nu fac nicio referire insa la acest aspect. Dar mai multe poti afla de aici: Cum a devenit Turnul Eiffel o poveste „Fabricat 100% în România”.

[wpsgallery]

 

Cum reusesti sa urci in Turnul Eiffel

Iti ziceam ca nu e atat de simplu sa te sui in turn. Si nu pentru ca ar fi din cale afara de scump. Mai ales in sezonul estival, este foarte aglomerat. Prima varianta care iti vine in cap este sa iti cumperi biletul ONLINE. Numai ca atunci cand am fost anul acesta la Paris, la final de iulie, totul era SOLD OUT pana la inceput de octombrie. Astazi, 12 august, poti cumpara online bilete de abia pentru 12 octombrie 2014. Deci, daca nu ai prevazut asta din timp, varianta aceasta pica.

Mai raman cozile. Turnul Eiffel are 4 picioare de acces:

• nord si vest (cele dinspre Trocadero) – cu lift de acces catre etajul 2
• est si sud (cele dinspre Champ de Mars) – numai cu scari

Acesta este motivul pentru care cozile cele mai mari vor fi mereu la picioarele cu lift. Asa ca daca vii de dimineata (turnul se deschide la 9.00), ai toate sansele sa nu stai atat de mult la coada.

Pentru a descuraja bisnita, francezii au gandit un sistem interesant. Toate persoanele care vor sa urce in turn, trebuie sa fie prezente la coada. In acest fel, gandeste-te ca de fapt, desi coada poate parea imensa, se fac de 2-3 ori mai putine plati decat oamenii pe care ii vezi in fata (cereri de bilete).

Eu am reusit performanta sa stau 3 minute la coada, deoarece am ajuns intr-o dimineata pe la 9.10 si s-a deschis casa de la “pillier est”, exact in acel moment. Erau numai 3 cupluri in fata mea.

 

Cat costa intrarea in Turnul Eiffel

Ca adult, pentru a urca cu liftul de la parter pana in varf, trebuie sa platesti 15 euro. Daca esti “stapan” pe propriile picioare, poti incerca varianta scari+lift. In acest fel, pana la etajul 2 platesti 5 euro, iar de acolo iti mai cumperi un bilet de 6 euro pentru a ajunge in varf.

• adulti, pana la etajul 2 pe scari – 5 euro
• adulti, pana la etajul 2 cu liftul – 9 euro
• adulti, pana sus cu scari+lift – 11 euro
• adulti, pana sus cu liftul – 15 euro

De la parter pana la etajul 2

Inainte de a ajunge la casa de bilete, trebuie sa treci printr-un control de securitate. Este o poarta asemanatoare celor pe care le vezi in aeroporturi. Daca ai ceva metalic periculos la/pe tine, poarta bip-aie si esti controlat cu mare atentie.

Ajungi la casa, iti iei biletul si intri in turn. Arunci o prima privire in sus, si ramai masca la vederea zecilor de mii de piese din otel imbinate in fel si chip. Te intrebi, pe buna dreptate, cum au stiut constructorii unde “vine” fiecare bara metalica. Mie mi se intampla sa fac o macheta de avion, care are 50-60 de piese si sa imi mai ramana 4-5 si sa nu stiu unde ar trebui puse. 😛

Pana la etajul 2, pe scari, am facut vreo 17 minute, cu tot cu pauzele pe care Cristina le impunea. Daca as fi urcat singur, cred ca ajungeam in 10-12 minute. Nu e din cale afara de grea urcarea. Putina miscare de dimineata niciodata nu strica. Accesul se face pe niste scari metalice, mai vechi decat turnul, cred. 🙂

La primul etaj, aflat la 57 de metri deasupra solului, se afla o podea de sticla, pe care pasesti ca o pisica sfioasa, din cauza raului de inaltime. Nu credeam ca o sa ajung sa testez cu piciorul “trainicia” sticlei, pana sa calc, cu frica, pe aceasta podea. Un selfie tot am reusit sa-mi fac, pentru ca nu vedeam ce e jos.

Tot la etajul 1 este si un restaurant de fite, care, am vazut ca se poate si inchiria pentru diverse evenimente. Asa ca daca aveti 8.000-10.000 de euro de cheltuiala, ala e locul.

Si de la 1, si de la 2, monumentele din Paris se vad superb. Pentru a usura orientarea, organizatorii au montat niste tablite care iti arata ce monumente se afla in fiecare directie. De la toate etajele ai o vedere 360 de grade a capitalei franceze.

Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, o iei din nou la pas spre etajul 2. Aceleasi scari, aceeasi priveliste intesata de piesele metalice aranajate dupa “schita”.

Etajul 2 este impartit in doua sub-etaje. La primul se gasesc un mic bufet, toalete, magazine de suveniruri, si, cel mai important, casa de unde iti vei cumpara biletul de lift pentru accesul in varf.

La etajul 2 propriu-zis, este destul de aglomerat. Daca la 1 ajungeau numai cei care urcau pe scari, gandeste-te ca la 2 lifturile aduc intr-una turisti.

Ascensiunea finala – de la etajul 2 in top

Liftul este singura posibilitate de a ajunge in top. Accesul este relativ facil, tinand cont ca sunt 4 lifturi care transporta aproximativ 20 de persoane. Recunosc ca am incercat un sentiment de sufocare, pe masura ce liftul avansa catre varf. Erau si multi oameni in cabina, iar turnul se tot subtia. Ma gandeam ca un cutremur e tot ce ne mai lipseste acum.

Ajuns in varf, pot spune ca am avut o mica dezamagire. Locul este foarte ingust. Din nou, etajul este impartit in doua sub-etaje. Primul, unde te lasa liftul, este o incapere inchisa cu geamuri. Al doilea nivel este open space, evident cu gratiile de rigoare pentru a nu da idei celor certati cu viata. In varf se gaseste si un mic apartament al lui Gustave Eiffel, in care sunt doua statui de ceara, stand la o masa – Eiffel si Thomas Edison. se zice ca este exact scena cand Edison i-a prezentat lui Eiffel noua sa inventie – fonograful.

Daca ma intrebati pe mine, mai mult mi-a placut privelistea de la 2, decat cea din varf. De la 2 mai poti vedea detaliile. Ei bine, din varf, totul este minuscul.

Coborarea se face din nou cu liftul pana la 2. Apoi, de la 2, cu un alt lift, hiar daca ai urcat pana acolo pe scari.

 

Concluzie

Pentru o familie care nu are un buget solid de vacanta, iar Parisul cam impune acest lucru, o ascensiune de 5 euro pana la etajul 2 este suficienta. Vezi Parisul de sus, faci poze si poti spune ca ai vizitat si turnul.

Eu as urca in turn fie dimineata, fie seara. Lumina este excelenta dimineata pentru a fotografia zona Defence, Trocadero si Sena.

Cea mai frumoasa priveliste a turnului o ai seara, de pe scarile de la Trocadero. Iar daca ai norocul sa prinzi si spectacolul tunurilor de apa si al artezienelor, asa cum noi l-am avut, atunci vizita la turn este desavarsita.

Am fost #HappyInParis si datorita serviciilor oferite de Air France KLM. Air France opereaza 5 zboruri zilnice spre Paris – Charles de Gaulle.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!