Manarola, Cinque Terre. Impresii de calatorie si multe poze
Al doilea cum mergi din La Spezia catre Monterosso, Manarola este (probabil) si cel mai cunoscut din seria de sate Cinque Terre, care se desfasoara pe malul Marii Ligurice. Apropo, era si un restaurant in Portul Tomis din Constanta cu acest nume. Probabil mai este si astazi.
Si daca tot suntem pe terenul probabilitatilor, e musai sa va spun ca este posibil ca Manarola sa fie si cel mai vechi din cele 5 sate, tinand cont de atestarea bisericii San Lorenzo (1338). Iar numele Manarola, cel mai probabil vine de la latinescul “magna rota”, referire certa la roata morii din sat.
Daca pui membrii unei comunitati din zilele noastre sa construiasca un sat gen Manarola, ma tem ca le cam da cu virgula. Te uiti si parca nu intelegi cum de-au reusit oamenii aia sa “lipeasca” niste case de pamantul inclinat cred ca si la 60 de grade. Ca dupa ce le faci, o vopsea tipatoare aidoma blocurilor “Bucharest style”, de ti se strepezesc dintii uitandu-te la ele, nu e greu sa le dai. De fapt cred ca si asta e greu, pentru ca acolo casele viu colorate arata intr-un fel. Pe cand pe Calea Mosilor, blocurile … Dar sa trecem mai departe.
Acum imi dau seama cat de greu e sa fii turist in acest loc, mai ales daca e si soare afara. Odata ajuns in Manarola trebuie sa gasesti traiectoria ideala spre localul care vinde calamari si fructe de mare prajite, la coif de hartie. Ca indiciu, e undeva pe principala, pe dreapta, cum urci, si are o barca in fata. Dupa ce securizezi “prada”, cauta o sticla de vin Sciacchetra, mandria locului. Desi e un vin dulce, face pofta de mancare. Si se poate folosi si la final, pe post de “ceva dulce”. Apoi te asezi pe pietonala de deasupra apei la bronzat. Privelistea asupra gofului si a stancilor care ies din apa primeste un 10 cu felicitari. Daca din cand in cand auzi cate o bubuitura in apa, mai mult ca sigur e un saritor de pe stanci, care a plesnit luciul apei, in urma unui salt mai putin reusit.
Dupa ospat, parca merge un espresso, pentru digestie, apoi o plimbare pe stradutele cu case inalte si viu colorate din Manarola. Din loc in loc, cate un magazin de suveniruri sau artizanat este gata sa te primeasca.
Din Manarola se poate ajunge, teoretic, in Riomaggiore, pe faimoasa Via dell’Amore, o pietonala construita deasupra apei. In practica, drumul este inchis de vreo 2-3 ani din cauza alunecarilor de teren.
4 Comments
-
-
Stef
Pot sa te contrazic Natalie ,am fost si eu in ambele “satuce” si chiar mi-au placut foarte mult.
In ambele aceeasi aglomeratie vezi tot felul de nationalitati,dar Cinque Terre chiar m-a fascinat.
In Portofino m-au socat magazinele Chanel&etc. care nu prea au ce cauta acolo .,mi s-a parut foarte scump,plin de rusi ,oricum am strbatut pe jos traseul din Santa Margherita pana la Portofino si mi s-a parut super peisajele.
Natalie
Am fost saptamana trecuta. Am luat barca, asa cum citisem la tine ca e cel mai bine sa le vezi. Dezamagire totala. Probabil ca fiecare are alta scala de evaluare a unui loc “wow”. Nu pot spune ca e urat, insa in nici un caz nu are nici o legatura cu prezentarea aproape generalizata a celor 5 sate, de frumusete uluitoare….Prea scump pentru ce vezi si traiesti. Inghesuiala, plin de chinezi si americani, trenuri care intarzaie, mancare la suprapret pentru calitatea oferita, case cu tencuiala dezghiocata… Imi pare rau pentru fiecare euro cheltuit sa ajung acolo. Dar fructele de mare prajite din Manarola, de pe strada mentionata, delicioase 🙂 Nota mea este 4. In schimb, mi-a placut mult Portofino si m-as mai tot duce.