# Travel Report (1). Ce trebuie sa stii despre Marseille, sudul Frantei

[image name=line]

Nu stiu daca v-am spus pana acum, dar cele mai bune idei imi vin in somn. Din pacate, multe se pierd pe drum, pentru ca nu am ajuns atat de paranoic incat sa ma trezesc si sa le notez intr-un carnetel. Despre una care a supravietuit pana ivirea zorilor v-am povestit saptamana trecuta. Pe scurt, ar fi o serie de 25 de articole despre cele mai importante orase europene. In fiecare articol voi prezenta, in mare, un oras. Exact ca la o bere, cu prietenii. Lista se va updata permanent, in functie de cerintele voastre. Bun asa? Sa-i dau drumul.

 

Dupa 5 zile pe Coasta de Azur, Marseille pare vestul salbatic

In Marseille am ajuns in luna ianuarie a anului trecut. Am planificat vacanta de o saptamana in sudul Frantei in felul urmator : zbor la Nisa, cu escala la Paris, 4-5 zile in Nisa, Monte Carlo, Antibes si Cannes, apoi tren spre Marseille si intoarcere de acolo catre Bucuresti, tot prin Paris, cu Air France. Practic adaugam si orasul Marseille periplului nostru, pentru ca oricum nu stiu daca m-as fi dus vreodata in zona numai pentru Marseille.

Toate bune si frumoase in zona Nisei – lume civilizata, rafinament, liniste. Plecam cu TGV-ul spre Toulon, apoi de acolo spre Marseille cu un tren regional, dupa o pauza de o ora. Multe detalii legate de portiunea parcursa cu TGV-ul nu imi mai amintesc. Aaaa, poate doar asiaticele care au luat masa langa noi, desfacandu-si duzina de casolete cu orez simplu, orez cu legume, orez cu porumb, orez cu orez, si orice alta combinatie va mai trece prin minte. “Tragea” fiecare cateva bete din fiecare casoleta, apoi o dadea mai departe si primea alta la schimb. Si au vorbit neincetat. Mult si prost, cum ar spune romanul.

Si iata-ne si in trenul de Marseille. Peisajul este total schimbat. Parca suntem in trenul care duce spre Piatra Olt, nicidecum spre al doilea oras ca marime al Frantei. Colegii de tren, usor dubiosi. Asta ca sa indulcesc tonul povestirii. Unul asculta un soi de manele. Habar nu am unde le-as plasa pe harta, daca m-ai pune. Ceva arabesc, dar parca nu foarte arabesc, balcanic, dar nu romanesc … In fine. Altul, ras in cap pe o parte, parca se intorcea acasa dupa o perioada petrecuta in arest sau la catanie. Altul tipa la interlocutorul lui de la telefon. Se vorbeau in tren toate limbile posibile. Sentimentul de disconfort psihic prindea radacini tot mai bine.

Dupa mai bine de un ceas, iata-ne, in sfarsit in Marseille, la metrou. Suntem chiar in centru, schimbam si mai mergem vreo 4-5 statii pana la hotel, aflat langa port. In statie nimic anormal. Oameni de toate felurile, culorile si marimile. Pleaca metroul si ajungem la prima. Cativa albi coboara. Mai mergem o statie, ramanem eu cu doamna mea si inca doi pustani albi in metrou. La urmatoarea coboara si tinereii, si iata-ne intr-o garnitura de metrou, inconjurati de oameni de culoare. Nu am nicio problema cu negrii, cu arabii, dar in momentul in care vezi un domn legat la cap cu un soi de turban negru, nebarbierit de cand era in clasa a 7-a, care te fixeaza cu privirea, parca, parca, incep sa-ti tremure “gladiolele”, cum ar spune un prieten bun. Nu ma socheaza oamenii normali, ci ciudatii.

Coboram din metrou. In fata noastra vreo 6-7 insi care dadeau impresia ca formasera o gasca ad-hoc, in mijlocul de transport. Unul isi aprinde o tigara in fata mea, pe peron, in drumul spre iesire. Trage un fum. Vine un damf. E iarba. Pfff … Gestul lui e preluat imediat si de alti 2-3 din gasca. Raman ca prostu’. Pai la mine la Obor, pe peron, nu se fumeaza. Oi fi eu demodat.

Ulterior aveam sa constatam ca fumatul la metrou e o practica des intalnita in statiile aflate mai spre periferie. Poate asta sa fie si motivul pentru care intre linii este apa. Ca sa se stinga mucurile aruncate cu un gest de indiferenta patologica.

 

Prima seara in oras

De fiecare daca cand merg undeva, vreau sa vad mai intai ceva cunoscut. Un turn Eiffel, un Big Ben, un Coloseum. Sa simt atmosfera orasului, sa-i iau pulsul. In Marseille, punctul de maxim interes este Vieux Port (portul vechi). Daca dai un search pe Google de acolo iti vor aparea cele mai multe poze.

Numai ca venind spre centru pe linia rosie de metrou, seara pe la 19.00, trebuia sa mai schimbam garniturile pentru o singura statie. Practic nu avea sens, tin cont ca oricum eram la plimbare. Asa ca am coborat la statia Noailles, urmand ca de acolo sa mai facem 7-8 minute pe jos pana in port.

Noteaza! N-O-A-I-L-L-E-S. Nu ai ce cauta acolo seara! Si nici mai in sus, spre gara St. Charles. In orice ghid o sa te uiti, vei vedea ca un cartier cu cat este mai in nordul Marseille-ului, cu atat este mai periculos. Asa ca tine sudul. 😛

La Noailles, de la metrou, iesi intr-un talcioc in care fiecare vrea sa vanda ceva. Majoritatea sunt emigranti. Unii stau cu forme legale in Franta, altii au ajuns acolo prin te miri ce metode. Unii isi castiga painea cinstit, altii se ocupa cu mici gainarii sau sunt dealeri de stupefiante. Cert e ca are politia de lucru acolo, nu gluma. Asta e zona.

 

Noaptea, toate pisicicile sunt negre. Ziua, se mai albesc

Ca prima seara in Marseille nu mi-a oferit nici macar un moment sentimentul de vacanta, de relaxare, e de la sine inteles. Dar nu e bine sa judecam un oras dupa prima imagine pe care ti-o ofera, nu? Sa lasam sa treaca noaptea si maine poate vom vedea altceva. Corect? Eu zic ca da.

Ziua 2. Iesim din aparthotel pe la 10 dimineata. Afara soare, frumos, dar un vant sacaitor. Masina de la coltul hotelului, cu geamul mic din spate spart. Exact acea bucata de sticla despre care spun soferii ca e cea mai scumpa la o masina, dupa parbriz. Opaaa! Aici se fura (din cand in cand). Va dau cuvantul de onoare ca si a doua dimineata, in acelasi loc, o alta masina avea acelasi geam spart. Pesemne ca e o zona nesupravegheata, trece un “meserias”, pac una in geam, ia ce are de luat si pleaca. Treaba lor.

Ajungem in centru, via Noailles, nu de alta, dar chiar imi doream sa vad daca si ziua e la fel. Atmosfera, total schimbata. Portul vechi este un intrand de apa, pe care sunt inghesuite o gramada de ambarcatiuni, ca sardinele intr-o cutie de conserve. De jur imprejurul apei sunt terase, restaurante si cateva magazine. Nimic nu se compara cu un pranz luat afara, chiar si in ianuarie, in bataia soarelui. Poate doar unul in mai sau iunie. 😛

Orasul se vede excelent de la catedrala Notre-Dame de la Garde, cocotata pe un deal din estul orasului. E locul ideal de facut poze, asta daca poti de vantul care bate extrem de puternic, de-ti da mainile peste cap cu tot cu aparat de fotografiat.

In centru, langa portul vechi, este Fortul Saint Jean, construit de Louis al XIV-lea in 1660, in scopuri militare. Ca orice fort care se respecta, a fost distrus la un moment dat. In 1944, a explodat o incapere in care se afla munitie , distrucand o buna parte a fortului.

Mai trec in revista centrul vechi, destul de neingrijit.

 

In concluzie

Ca o concluzie generala, desi e al doilea oras ca marime al Frantei si cel mai vechi din hexagon (anul 600 i. Hr.), Marseille e un oras putin ofertant. Exceptand zona portului, catedrala si fortul, mare lucru nu ai de admirat.

Seara trebuie sa fii atent pe unde mergi. Mancarea este buna, mediteraneana, dar destul de scumpa, ca in orice oras francez.

Cel mai bine cuplezi Marseille-ul cu alte orase pe care vrei sa le vizitezi.

 

De retinut!

• In Marseille, mai mult de 2, cu indulgenta 3 zile, nu ai ce sa faci.
• Mananca bouillabaisse, o ciorba/tocanita de peste si fructe de mare, care, desi e destul de scumpa, e a naibii de buna.
• Bucura-te de soare si de mancare la unul dintre restaurantele din portul vechi.
• Urca neaparat la Notre-Dame de la Garde. Privelistea e senzationala. De acolo se vede tot orasul.
• La Marseille, in special iarna si primavara, bate mistralul. E un vant aspru, care iti crapa mainile si buzele, asa ca e musai sa te hidratezi corespunzator.
• Imprejurimile (in special plajele) Marseille-ului sunt bine cotate de turisti. Documenteaza-te despre Calanques, sau Chateâu d’If.
• Evita zona garii si cartierele nordice ale orasului. In rest, e un oras relativ sigur. Gandeste-te la Paris. E la fel. Centrul e safe, periferia, mai putin. Daca vrei sa nu mai mergi niciodata la Marseille, citeste asta. 😛
• “Ciordeala” din buzunare e  des intalnita in zonele aglomerate si in autobuze. Deci fara lucruri de valoare la vedere.
• Poti merge in orice perioada a anului la Marseille. iarna nu sunt sub 8-9 grade, ziua.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!