Am plecat la Sölden, Austria. Ski, James Bond si faimosul Aqua Dome

Am zis ca n-o sa-mi simta nimeni lipsa din oras pentru cateva zile. Asa ca am dat o fuga pana la Sölden (Soelden, e tot una) in Tirol. Nu de alta, dar parca prea se pusese rugina pe canturile placii de snowboard. Am fost pe 29 decembrie, o zi, in Poiana Brasov. Mareeee greseala. Nu ca nu ar fi fain, dar nu am reusit sa fac mai mult de 5 coborari in 4 ore, din cauza aglomeratiei.

Cu Austria, planul e simplu. Am zburat cu Austrian Airlines la Innsbruck, via Viena. Din cauza frigului de la Bucuresti, n-am reusit sa plecam la 8:10, asa cum trebuia. Ci cu o jumatate de ora intarziere, pentru ca a trebuit facuta degivrarea aeronavei. Am ajuns in Viena si am fost preluat de un lucrator al aeroportului direct de pe bridge-ul de debarcare, pentru ca mai erau doar 20 de minute pana pleca avionul de Innsbruck. Da, da, d-ala fain cu elice (Bombardier Q400), cu care iti tot doresti sa zbori, mai ales iarna. M-a luat masinuta, m-a dus la control pasapoarte, de acolo la control bagaje si in mai putin de 8 minute eram la avion. Ma si gandeam ca o sa se uite toti la mine ca la ala care ii ia parfumuri nevestii din duty-free si il uita Dumnezeu prin aeroport. Cand, ce sa vezi? Eram primul! Autobuzul nu venise inca.

Drumul spre Innsbruck dureaza 45 de minute. 5 pana intra avionul in nori, apoi 30 de minute pe deasupra lor si inca 10 minute in care te uiti ca pisica pe geam, vazand cat de aproape zbori de culmile inzapezite ale Alpilor si cat de tare bate vantul. Pentru a ateriza la Innsbruck, pilotii au nevoie de un instructaj special, imi spunea Nicole, gazda mea. Din cauza faptului ca aeroportul este intr-o vale (un culoar), bate vantul  si e greu sa pui avionul in siguranta la sol. Operatiunea a fost insa floare la ureche pentru capitanul zborului de astazi.

Si daca tot vorbim despre aeroport, trebuie sa stii ca acesta este foarte mic. O pista, 2 avioane si o banda de bagaje. Hai la Sölden ca avem treaba. Drumul pana in acest mic orasel dureaza cu masina putin mai mult de o ora. Ca sa-ti faci o idee, am plecat din Bucuresti la 7:40 ora Austriei, iar la 12:20 (tot ora Austriei), aveam deja o bere in fata la barul hotelului, asteptand sa mi se elibereze camera.

Ziua de azi a fost mai linistita. Am urcat pana la cota 3.000, la restaurantul Ice Q, locul unde s-au filmat cateva secvente din James Bond 007 Spectre. Restaurantul este fabulos. Pe doua etaje, cu pereti din sticla, serveste “tapas-uri alpine” (gustari dulci si sarate), dar si faimosul Pino 3000, un cupaj de 3 vinuri din 3 tari, maturat la 3000 de metri altitudine. Dar va povestesc altadata despre restaurant, pentru ca este intr-adevar o experienta aparte.

Sa va mai zic ca de la hotel pana la gondola nu sunt mai mult de 100 de metri si ca poti urca pe munte si in adidasi (nu a fost cazul la mine)? Ma rog, e o exagerare, dar atat de bine este pus la punct sistemul de transport pe cablu in multe zone din Austria, ca efectiv ai impresia ca mergi cu metroul. Urci pana la 2.174 de metri cu o cabina, apoi schimbi cabina in aceeasi statie (acoperita, ferita de viscol si vant). Si uite asa ajungi la 3.048 de metri, mai faci 10 pasi si esti in restaurant. Totul, cu aceeasi cartela.

De maine incepe programul de ski. Prima zona abordata este Obergurgl-Hochgurgl, the Diamond in the Alps (peste 110 kilometri de partie). Apropo, imi spunea Nicole ca cea mai lunga partie din regiunea Soelden are 15 kilometri. Ca esti rupt dupa o coborare pe ea. Sper sa ajung si la Top Mountain Motorcycle Museum, cel mai inalt muzeu de acest profil din Europa (2.175 m).

Apoi ma voi da cu snowboardul in Sölden, voi vizita locurile unde s-a filmat in James Bond, plus faimosul Aqua Dome. Sper sa ma ajute si vremea, pentru ca prognoza pentru zilele urmatoare nu e cea mai prietenoasa.