Calatorie in trecut. Ce am avut si ce-am pierdut sau cum ar fi fost daca …
Vara lui 2007. Ma numeste don Petreanu (da, da, petreanu.ro) coordonator la departamentul meteo. Iti dai seama, 25 de ani, perioada in care aveam motoras. Sa fac aia, sa demonstrez, sa ma implic, sa vada sefii ca nu imi dau banii degeaba.
Veneam la 12 la serviciu ca sa vad cum merge treaba la noul pachet grafic (harti, fenomene, burtiere, urechiuse, etc), la 15 aveam primul jurnal, apoi eram gramada pe baietii de la grafica din cladirea alaturata. La 18 reveneam in studio, pentru jurnal, apoi iar grafica, din nou stiri (cu sefu’, la 21.00), s.a.m.d. Cert este ca mai mereu ma prindea 1-2 dimineata la birou. E drept ca partea asta cu vremea si cu grafica mi-au si placut, doar veneam din familie cu pedigree in ale norilor si ploilor cu caracter torential insotite de descarcari electrice. Chiar ma lua peste picior un amic, la un moment dat, si ma intreba daca exista si incarcari electrice, sau numai descarcari.
Sa stii ca vorba aceea ca nu simti oboseala cand iti place ceea ce faci e reala. Dimineata dormeam pana la 10, cel mult 10 si jumatate, si, incet incet, o luam de la capat. Interesant este faptul ca la un moment dat, existau 5 pachete grafice de meteo la 5 televiziuni diferite din Romania, la care lucrasem. Iar cateva mai ruleaza si astazi.
Dezamagirea maxima aparea in momentul in care proiectele de grafica mergeau “mai sus” si erau respinse. Ca ce e verdele ala, ca de ce sunt scrise asa mic temperaturile, ca ce cauta Miercurea Ciuc pe harta, ca de ce nu punem si Focsani, etc. Mama, deci te luai cu mainile de cap si te toot duceai …
Ma incerca deja sentimentul acela de “cand o sa am eu televiziunea mea …” sa vezi atunci cum o sa arate. Un mix de frustrare si idealism.
“Lovitura de maestru” care mi-a schimbat radical viata a fost, o sa radeti, chiar blogul. Ma si vad alaturi de unul dintre cei mai buni prieteni, intr-o seara rece de decembrie (se intampla in 2012) la Starbucks-ul de la Victoriei, bibilind la o tema de WordPress (platforma pe care este construit blogul). Niciunul nu stia cum sa schimbe, pe ce butoane sa apese, cum functioneaza “dracia”. Urma sa am in sfarsit locul meu de “joaca”, unde sa-mi exprim inclinatiile estetice, sa nu ma mai bazaie nimeni la cap, sa nu-mi mai ceara nimeni sa fac textul mai mare si sa folosesc rosu in loc de albastru. Iar Brasovul sa-l “lipesc” Munteniei, ca se vede mai bine la cadru. Ma si bufneste rasul cand scriu aceste randuri. Fac o mica paranteza. In 2004 aveam un sef care nu se pricepea el chiar foarte bine la televiziune. Si pentru ca nu se putea face un cadru decent (sa se vada bine toate temperaturile si fenomenele) cu toate orasele din Transilvania (doar aceasta regiune), unul din extremitati – Timisoara sau Brasovul – trebuia sa dispara. Si uite asa i-a venit lui ideea sa apara si vremea de la Brasov cand se vorbeste despre prognoza din Muntenia. Pac-pac! Daca-i ordin, cu placere.
In cateva saptamani, micutul mihaijurca.ro incepea sa mearga. Nu va ascund ca ma manca plama stanga cand plateam 89 de dolari pentru tema, alti 10 euro pe luna pentru gazduire. Imi trebuia un widget de Facebook de nu stiu care, inca 6 dolari. Voiam plugin de galerie foto, alti 15. Si tot asa, investeam in ceva ce nu stiam daca o sa mearga vreodata, daca o sa-mi placa, daca imi va aduce vreun castig la un moment dat. Imi place sa cred ca pana la urma, munca iti va fi rasplatita. La fel si investitia.
Au fost “n” momente in care am vrut sa renunt. In care efectiv plangeam. Munceam cate 4 ore la un articol despre tarile baltice, spre exemplu, si erau doar 20 de oameni care il citeau. Sau poate ca dadeau doar click pe el, din curiozitate, apoi ieseau. N-o sa stiu niciodata.
Acum, dupa fix 4 ani de la lansare, sunt tare mandru de ce am realizat. Imi dau seama ca tocmai goana aceasta dupa “materiale” pentru blog m-au facut sa calatoresc tot mai mult, si mai mult. Blogul m-a ordonat, desi intre noi fie vorba in continuare imi arunc hainele pe unde apuc si uit unde mi-am “ascuns” cheile.
Se putea si mai bine, dar si mai rau. Am invatat de la tatal meu, un om caruia ii datorez tot pentru ceea ce sunt astazi, sa fiu multumit cu ce am. Si imi dau seama ca sunt penibil cand ma supar ca prostul pentru ca nu m-a ales nu stiu ce brand ca sa facem o campanie impreuna, sau ca mi-am luat doar doua perechi de adidasi din vacanta in care am fost, in loc de 4.
Am 35 de ani. Si cateva zile. Daca m-as intoarce in timp, sigur as face tot asta. Dar poate ceva mai repede. Imi place sa cred ca as invata sa nu mai las pe maine ce pot face azi. Poate l-as duce pe tatal meu mai mult in vacante, sa-i arat lumea, asa cum si el o facea cand eram cat un ghemotoc. Din pacate, acum nu se mai poate.
Si apoi o lista de “nimicuri” din ciclul “ce-ar fi fost daca”: as fi fotografiat si in format RAW (puteam folosi si astazi zecii de mii de poze din destinatiile in care am fost), as fi avut un aparat foto profi de la inceput, mi-as fi promovat mai intens munca pe Facebook, atunci cand de abia aparuse optiunea “promote”, iar cu 100 de lei faceai “ravagii”, s.a.m.d. Invata din micile mele greseli si o sa vezi ca o sa fie bine.
P.S. Blogul trebuia facut in 2007. Din motive de “pierde vara”, l-am facut in martie 2013. Shame on me!
Am facut aceasta “calatorie in timp” la invitatia celor de la OTP Bank, care au lansat un credit de nevoi personale destinat inclusiv celor care tot amana vacantele din varii motive – ca sunt copiii prea mici, ca e drumul prea lung, etc. Sloganul campaniei este “Mergi in vacanta pana nu vine ea la tine!”. Cateva informatii din oferta pe care mi-au trimis-o:
- Pana pe 31 mai, dobanda promotionala porneste de la 7,9%.
- Adeverinta de venit poate sa lipseasca, pentru ca informatiile despre venitul tau sunt obtinute direct din baza de date a ANAF.
- Comision 0 la deschiderea contului curent.
- 0 lei/luna pentru https://www.mihaijurca.ro/wp-content/uploads/concerte-1.jpgistrarea creditului.
- 0% pentru rambursarea anticipata a creditelor cu dobanda variabila.
- Se accepta venituri de toate felurile.
Mai multe detalii gasesti pe pagina oficiala OTP Bank (link), unde exista si un calculator de rate. Introduci suma pe care vrei sa o imprumuti, perioada creditului si ti se calculeaza imediat rata.
Concurs
Stimabilii de la OTP Bank au pentru voi 3 vouchere de calatorie Wizz Air, a cate 100 de euro fiecare. Iar eu am onoarea de a vi le acorda. Mecanismul concursului este foarte simplu. Trebuie doar sa imi lasati un mic comentariu aici pe blog, sau la postarea de pe Facebook dedicata acestui articol, la intrebarea de mai jos.
„In ce moment din trecut ti-ai fi dorit sa investesti resurse (timp, bani, energie etc.), insa nu ai reusit sa o faci din varii motive?”
Voi premia cele mai faine comentarii. Deci nu facem tragere la sorti, ca sa eliminam hazardul din ecuatie. Comentariile pot fi postate pana pe 30 martie 2017, la ora 17:00. Apoi aleg persoanele la care pleaca cele 3 vouchere. Si ca sa nu uit, aceste vouchere pot fi folosite pentru a-ti cumpara bilete de avion Wizz Air. Regulamentul concursului este disponibil aici (link). Multa bafta si nu uitati ca toate trebuie facute la vremea lor!
Update castigatori
A sosit momentul sa anunt si castigatorii acestui concurs. Inainte de toate as vrea sa va multumesc pentru toate comentariile pe care mi le-ati lasat. Cele mai multe dintre ele sunt o adevarata lectie de viata.
Mi-a fost greu sa aleg doar 3 persoane carora sa le dau cate un voucher de calatorie in valoare de 100 de euro. Dar totusi o fac, cu parere de rau ca nu am putut sa dam mai multe premii.
“Dacă as putea da timpul înapoi as investi în visul meu de a începe sa creez haine pe comanda pentru dama. Mi-a plăcut din totdeauna sa fac acest lucru pentru ca înainte sa invat sa scriu am învățat sa cos. Și am tot cusut pentru mine. Am făcut ASE ul, am devenit economist, am muncit și muncesc în corporatie. Îmi place dar nu sunt pe deplin satisfăcută. Acum 2 ani colegele de la birou m-au îndemnat sa îmi deschid un atelier mic, cat sa le confecționez și lor dar din “n” motive, neîntemeiate am decis sa nu fac acest pas. Și îmi pare rău. De o luna am deschis atelierul și ma face sa ma simt cu adevărat plinta și fericita. Efortul a fost mai mic decât ma așteptăm. Cred ca teama de nou nu imi dădea voie sa îmi îndeplinesc visul. Dacă atelierul ar fi fost deschis la timp poate ca acum făceam doar ce îmi place.” – MADALINA
“Eram in anul 2001!Aveam 21 ani. Eram intr-o vizita in Germania la o firma romano-germana!
Ca tot romanul curios din fire m-am bagat in seama cu functionarii de la biroul contabilitate! Avand ceva experienta in domeniu am inceput sa facem schimb de idei … La tot a asistat si proprietarul afacerii respective, care ulterior m-a chemat deoparte si mi-a propus sa raman la ei sa lucrez… Eu tanara studenta si lipsita de minte am refuzat politicos , ca na …facultatea nu se putea face decat in Romania :((. Cand mi-am dat seama ce am facut a fost prea tarziu:Atunci am invatat ca neamtu’ nu intreaba decat o singura dat … Si nu trebuia sa investesc decat timp. Si minte…” – MIRCEA RALUCA
“2007, 2-5 august. Am reusit sa imi trec numele in Cartea Recordurilor, jucand alaturi de alti prieteni, 80 de ore de baschet non-stop! Puteam mai mult insa am spus stop dupa 3 zile si 8 ore! Intre timp recordul nostru a fost doborat insa regret ca nu am mai continuat sa mai jucam astfel incat sa atingem…suta de ore!” – MUSOAIE RADU-EMIL
Va voi contacta pentru a va putea “inmana”, virtual, premiile. Numai bine!
* Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare a creditului de nevoi personale oferit de OTP Bank.
Mihai Jurca
Travel Designer & TV Presenter. Ponturi de calatorie pentru oameni ca tine.
196 Comments
-
-
Cojocaru Mihaela
Daca as putea sa ma intorc in trecut, m-as intoarce acum. Probabil mi-as da doua palme,sa ma trezeasca la realitate. Poate as avea mai mult curaj sa lupt pentru ceea ce imi doresc, sa invat sa cred in mine. De-alungul timpului mi-am dat seama cat de important este sa pui fericirea ta pe primul loc . Un moment din viata mea care probabil m-a facut sa imi dau seama de multe lucruri este , cand aveam 14 ani si tatal meu a trebuit sa plece brusc in strainatate . De atunci viata mea s-a schimbat , eu m-am mutat in alta parte cu mama si sora mea , parintii mei hotarand sa divorteze . Daca ma gandesc acum , tot ce as fi vrut sa schimb este atitudinea mea visavi de situatie . As vrea sa investesc mai mult imp in fiecare clipa pe care o am alaturi de familia mea . As vrea ca banii desi avem nevoie de ei sa numai fie un sscop in viata . Regret ca nu am fost apropiata de familia mea si acum tot ce imi doresc e sa dau timpul inapoi si probabil sa pot sa schimb ceva . Nu pot face asta asa ca tot ce fac este sa petrec mult timp cu bunicii.parintii.prieteni .
-
-
Răzvan
Călătoria este pasiunea mea:)
-
iacob gianina
Nu sunt foarte multe regrete, doar unul mai important nu trebuia sa fi renuntat la tenisul de inalta performanta, doar ca atunci banii nu erau suficienti, toate bune si let s go in holidays?!!!
-
Nita Madalina
Cred ca cea mai pretioasa resursa a noatra este timpul,iar in ce il investim e si mai important…eu aleg sa il investesc in calatorii,la fel si celelalte resurse banii si energia.Singurul regret e ca nu am inceput mai devreme investitia asta.Vacantele sunt singurul lucru pe care il cumperi si te imbogateste!
-
Mircea Raluca
Eram in anul 2001!Aveam 21 ani. Eram intr-o vizita in Germania la o firma romano-germana!
Ca tot romanul curios din fire m-am bagat in seama cu functionarii de la biroul contabilitate!Avand ceva experienta in domeniu am inceput sa facem schimb de idei…
La tot a asistat si proprietarul afacerii respective, care ulterior m-a chemat deoparte si mi-a propus sa raman la ei sa lucrez…
Eu tanara studenta si lipsita de minte am refuzat politicos , ca na …facultatea nu se putea face decat in Romania;((
Cand mi-am dat seama ce am facut a fost prea tarziu:Atunci am invatat ca neamtu’ nu intreaba decat o singura data….
Si nu trebuia sa investesc decat timp. Si minte… -
Diana M
Privind in urma, imi dau seama ca imi doresc tare mult sa fi investit in trecut atat energie, cat mai ales timp si bani in cursuri de grafica digitala. Au fost cativa ani (in facultate) in care ma “jucam” zilnic cu Photoshop, Illustrator si InDesign, dupa care job-ul m-a dus in cu o totul alta directie. Iar astazi privesc cu jind la cateva conturi de retele sociale care apartin unor desenatori/ilustratori de la noi sau de afara, si ma gandesc ca poate ma puteam numara si eu printre ei daca investeam ceva mai multe resurse la tipmul potrivit. C’est la vie!
-
Gheorghe Natalia
Încep spunând ca sunt singura acum poate pentru ca nu am avut norocul sa găsesc persoana potrivita ,poate pentru ca m-am retras de o vreme sau sincer nu știu ce circumstanțe au determinat asta..am avut dragoste, uneori adevărată alteori purtând doar aceasta masca și cred ca îmi pare rău că nu am investit mai mult timp și răbdare în 2012 când pt iubire am lăsat tot și am zburat cu 2 geamantane mari în Polonia pentru cel care atunci era jumătatea mea ..dar după 3 luni dorul de casa ,faptul ca nu vorbeam poloneza și faptul ca acolo unde eram nu se vorbea engleza plus unele neînțelegeri m-au făcut sa ma întorc…dar judecând la rece trebuia sa acord mai mult timp și mai multa răbdare și sigur în timp totul se aranja..sau nu a fost sa fie..dar pt dragoste fie ea intre 2 oameni fie dragostea pentru călătorii și vacante trebuie sa lupți.. sa faci totul sa se împlinească!
-
-
Alexandra Vuta
Cred ca toate sunt menite sa se intample la un moment dat si, indiferent de cum ne planuim noi banii si timpul, tot atunci cand e sa fie vei avea succes. Nu gandeam asa la inceput, dar experienta mi-a demonstrat ca, pe langa idei, trebuie sa ai si rabdare si toate iti vor iesi cum trebuie daca stii sa astepti si sa nu-ti pierzi speranta. Asa ca imi pare rau ca, de-a lungul timpul, nu am investit mai mult in mine si in familia mea, in primul rand in vacante pentru ca este clar ca aceste amintiri iti raman pe viata. Asa ca acum trebuie sa recuperam! 🙂
-
Raluca Coca
Perioada in care mi-as fi dorit sa investesc mai mult in mine a fost perioada facultatii, cand nu am facut decat sa imbin munca si scoala, iar timpul pentru mine era unul extrem de limitat. Sau poate mi-ar fi placut sa fiu invatata/ construita in asa fel incat sa stiu cum sa ma pun pe mine pe primul loc. Sa stiu sa investesc in mine, sa ma dezvolt, sa-mi aloc resursele necesare, in loc sa fac lucrurile pentru ca acesta era cursul obisnuit…dar niciodata timpul nu e pierdut! ? Felicitari pentru blogul si munca ta si multumim! ??
-
Marin
Momentul meu din trecut in care am vrut sa investesc timp(cel mai pretios dealtfel) a fost cand am inceput anul 3 de facultate, avand si un job full time in acelasi timp. As fi vrut sa am resursele sa ma pot concentra doar pe studii. Pe de alta parte, stiu ca am ajuns omul care sunt azi si pentru ca a trebuit sa “jonglez” cu facultatea si jobul + timp pe care il dedicam prietenilor, iesitilor si mie insumi.
-
Ionescu Stefan Bogdan
Buna ziua,
Mult timp mi am dorit sa ma fac cand o sa fiu mare, programator (it-ist) si uite asa am urmat ani la rand cursuri de calculatoare, programare …pascal, c+, c++, visual basic, samd…la liceu normal mate-info, ca na, era la moda in 2000… Si pana la urma ce sa vezi … sa rupt ceva de care nu mi am dat seama la momentul respectiv……..si la facultate am intrat la inginerie……inca stau si ma gandesc de ce nu am mers pana la capat….poate nu am investit atat de mult timp cat ar fi trebuit…..dar pana ls urma nu este rau…. -
Liviu T
Simt ca acum e vremea, da, chiar acum. Citind articolul realizez ca nu o sa mai pierd vremea si fie ca voi castiga sau nu, imi pregatesc o vacanta pentru ziua mea.
-
Sorina Grozoiu
Buna Mihai, este pentru prima oara cand iti scriu desi iti urmaresc blogul indeaproape si vreau in primul rand sa te incurajez si sa-ti spun ca am avut cateva vacante foarte reusite datorita blogului tau! Este foarte pragmatic si util, nu te intinzi prea mult la vorba iar locatiile alese sunt interesante si accesibile. Si eu incerc sa ma adun si sa dau drumul unui blog de travel si sper sa avem ocazia sa facem schimb de tips and tricks legate de o destinatie. Cel mai mult mi-ar fi placut sa am bani sa investesc in calatorii in timpul facultatii, pentru energia si timpul liber de care dispuneam atunci. Dar nu-i bai, voi recupera timpul pierdut in anii ce urmeaza! Iti doresc multa bafta cu proiectele viitoare si multa inspiratie!
-
Iorga Violeta
Dacă m-aş întoarce în trecut pot spune că mi-ar fi plăcut să am posibilitatea de a investi mai mult în studii dar fiindcă situația nu mi-a permis , abandonată fiind de parinpărinți si crescută de bunica, am învățat şi m-am chinuit la propriu pentru a termină i facultate, pentru a-mi face un rost în viață! Aşa am ajuns astăzi să lucrez ca şi polițistă de frontieră, terminând şi o facultate de care sunt mai mult decat mulțumită având avand in vedere circumstanțele vieții!
-
Flori
Momentul in care ar fi trebuit sa investesc timp si energie a fost cel de dupa terminarea facultatii ….; mi-a lipsit ambitia … sau maturitatea in gandire …?! ?
-
Alexandra
Ce ar fi fost daca?Acum un an cand mi am revenit din mirajul vanzariilor :)As fii avut din nou curajul sa cred ca pot schimba ceva:)mi am dorit sa ma inscriu la fac de asistenta sociala iar in urma acesteia sa merg zi de zi cu zambetul pe buze catre locul de munca :)Sunt convinsa ca doar a trebuit sa aman si candva asa va fi job meu:)Bafta tuturor!!
-
Alina Iacob
Era undeva prin 2011, participam la Tineri antreprenori de succes! Si chiar puteam sa am succes … aveam un plan bun de afaceri, o idee bună, ceva bani pt start up… Nu aveam încă copii, existau toate premisele să meargă treaba, sotul dorea sa participe activ la afacerea familiei. Am mers să vorbesc cu furnizorii si aici ideea a zburat peste tot, toți au fost interesati si au pus o in practică, Dar fără noi ?… ce mă bucur că mesajul a prins … trebuie să mâncăm sănătos … cam asa nu a mers ideea noastră de afaceri, dar am mai educat puțin gusturile ? pt mâncat sănătos.
-
Mihai Silviu
După părerea mea ,cred ca cel mai frumos lucru de pe pământul acesta ,este sa călătorești și mai ales cu cineva drag?,îți urmăresc cu mare interes postările.
-
Smaranda Acatrinei
Sincer, e prima data cand ma gandesc la asta, pentru ca ma caracterizeaza mai degraba privitul inainte. Cred ca mi-as fi dorit sa fi investit mai mult in mine acum 10 ani si sa fi calatorit mai mult. Anul trecut am facut primele doua calatorii din viata mea de una singura si pe cont propriu, la Istanbul si la Roma, iar ceea ce am adus cu mine de acolo a fost mult mai mult decat fotografiile si amintirile. Am adus increderea in mine si in ceilalti, am descoperit pasiunea pentru a cunoaste oameni si civilizatii si am adus vise pentru noi destinatii. Am inceput sa urmaresc bloguri si sa citesc despre alte orase si alte experiente si sa mi le imaginez pe ale mele care vor veni. Imi doresc sa fi descoperit asta acum 10 ani si sa fi investit atunci mai mult timp, energie si bani in calatorii. Citesc cu interes blogul dumneavoastra, si recunosc ca am gasit multe idei interesante pentru excursii viitoare in ceea ce scrieti. Va multumesc!
-
Cristina
Salut!!!
Intrebarea ta ma facut sa ma gandesc la cel mai frumos moment din viata mea . Prima mea călătorie a fost la Paris unde prietenul meu mi-a facut cererea in căsătorie a fost frumos si minunat . Dar timpul trece si se schimba multe , avand niste dificultăți chiar as dori sa revenim pentru un moment pentru a simți acela moment din nou pentru a vedea si a reaminti acel moment frumos , cu zambetul pe buze. Cine stie poate se va schimba lucrurile noastre in spre bine . -
Mary
M-as intoarce in Martie 2015, luna in care am luat Brevetul de Insotitor de Bord. Motivul pentru care m-as intoarce la acest moment este faptul ca nu am luptat suficient pentru a-mi implini visul de a practica aceasta meserie si am pus totul pe pauza. Sigur ca dorinta de a face ceea ce imi place nu a murit, un an jumatate mai tarziu am lasat in urma tot ce ma impiedica sa profesez, sa fac lucrurile in felul in care consideram eu. S-au implinit 2 ani de la acel moment. Mi-am implinit visul, mi-am redobandit increderea in mine iar in cateva zile incep sa zbor. La propriu.
Cred cu tarie ca singura destinatie in care ajungem este exact aceea in care investim energia noastra. Atat timp cat gandul ne duce acolo cu siguranta este realizabil. Restul tine de un pic de organizare si un minim de efort. -
badea nicoleta
Privind in urma la primul meu zbor cu avionul, in 2013, pot sa spun ca as fi vrut sa incep mai devreme aceasta pasiune descoperita ulterior, calatoria. Pana atunci ma tot uitam la destinatii, imi faceam trasee, totul scris pe foaie, documentatie, dar pana la urma renuntam din cauza fricii de avion. Pana cand mi-am luat inima in dinti si am zis gata! Vreau sa vad Barcelona. Si am plecat cu inima sa mi sara din piept de emotii . Si m-am indragostit iremediabil de acest oras superb. Apoi iti imaginezi ce s-a intamplat? De atunci as zbura non stop, si o fac cu placere atunci cand timpul si resursele imi permit. Si asa i sfatuiesc pe toti: calatoriti! E minunat!:-)
-
Loredana
Nu trebuie sa ma gandesc prea mult. As investi cu siguranta in momentul iulie 1996 cand m-am căsătorit si nu am avut nici resurse si nici timp pentru o “luna de miere” asa cum o visam si inca o mai visez. ?
-
Mariana trandafir
Am ‘inceput cu visul…barcelona.Am tot visat asa vreo 3 ani…ma informam stiam ce vrem sa facem cum vom gasi cazare…sunam la agentii pe picior de a face rezervari si poc intervenea un impediment. ..intai a fost achiziționarea unei case apoi a masinii si toate mergeau in paralel cu visul…barcelona …sotul îmi zicea “ai rabdare”vizitam virtual …visele ne fac fericiti?am probat asta.desi planuiam Nu iesea…..si brusc totul a iesit.agenție.hotel.itinerariul totul ca la carte cum îmi promisese sotul meu.Nu m a dezamăgit frumoasa barcelona.ramblasul din visele mele l am regăsit acelasi.a trecut un an deja si este in inima mea…dar nu uit ca visele se îndeplinesc STIU acum deoarece Am visat mai demult străduțe pietruite cu dor de a fi vizitate oceanul frumos si faimosul tramvai galben….si mi am zis…LISABONA ma vrea de turist….drept urmare in 28 august ne va avea simțea.porto si lisabona oaspeti pentru ca visele se împlinesc dimineața ?
-
Cătălin
La 19 ani când am terminat liceul, ai mei (mama) nu au avut posibilitatea să mă trimită la facultate la Iași, unde fusesem admis. Si a trebuit să încep să muncesc. De jos. Construcții și termopane. Vreo 4 ani. Munceam pentru construirea unui cămin studențesc al unei universități private din orașul meu. Mă întâlneam prin curtea universității cu foștii colegi, acum studenți, eu în salopetă. Se mirau când mă vedeau că eram bun în liceu, printre primii. În fine, am muncit, am strâns bani si la 23 de ani m-am dus la facultate. Am terminat la 27 sef de promoție. Ultimul an l-am făcut în Franța cu Erasmus. Istorie si istoria artei. Acum am 29 si muncesc intr-o multinațională in special pentru a avea bani să-mi urmez pasiunea, călătoriile. Am pierdut 4 ani care mă puteau duce mai sus decât unde sunt acum, dar nu mă lamentez. Poate, intr-un fel a fost mai bine. Încerc să văd partea bună a lucrurilor si ma gândesc că cei 4 ani în care am muncit cu oamenii cei mai de jos ai societății noastre (social vorbind), m-au format într-un fel în care nu te formează facultatea la 20 de ani. Ar fi mai mult de povestit. Am încercat să rezum cât mai mult. Concluzia : fiecare să-și urmeze visul. Numai bine
-
Lorena Dumitrescu
Acel moment…cand dupa ani de studii realizezi ca totul a fost in zadar pentr ca Ro..si-ti vine sa-ti iei talpasita si sa pleci intr-o calatorie pe tot globul in care sa te reinventezi dar visul se termina brusc pentru ca nu exista resurse. Asta a fost regretul maxim pt ca “trebuie” sa ai un job fix care sa-ti asigure existenta. Trist.
-
iulia
Regret ca nu am inceput sa calatoresc mai demult, ci abia de acum 2 ani si ca nu am investit mai multi bani in cursuri…de orice tip!
Dar niciodata nu e prea tarziu!:) -
Madalina S.
In 2001,fiind profesoara, mi-as fi dorit sa deschid o gradinita particulara, in orasul natal…Dar cum o afacere necesita o investitie financiara, spatiu de desfasurare, resurse umane…am rennuntat la idee, neavand niciun sprijin si nicio baza, ca punct de plecare…Cu timpul, am descoperit pasiunea pentru fotografie si acum, imi doresc sa imbin aceasta pasiune cu calatoriile, considerand ca nimic nu este intamplator in viata si ca toate se intampla la vremea lor…
-
Sorina Florea
2012, vacanța de vara dintre anii de facultate. Plecată cu programul Work and Travel in SUA, pentru experiențe pe un nou continent, fiind pentru prima data când călătoream peste granițele românești. Am călătorit pe coasta de est cu un tour bus organizat de chinezi. Mi-ar fi plăcut ca in loc sa păstrez banii pentru a restitui investiția inițială, sa plec intr-o calatorie in toată America, pentru o luna, cu prietenii mei. Aceasta e încă pe lista și cu siguranța va urma și rândul ei.
Felicitări pentru blog și curaj!
-
Gafițoi Elena Camelia
Buna! Mi-as fi dorit sa fiu mai hotarata si sa nu ma las influentata de parerea familiei, in 2013, cand in urma unui stagiu de voluntariat in Polonia, mi s-a propus sa mai raman in proiect inca 6 luni sa fac activitati extracurriculare cu niste copii dintr-o scoala poloneza. A fost cea mai tare experienta de care am avut parte pana in momentul de fata.
-
Alina Amarandei
In timpul facultatii existau atatea oportunitati de plecare si simt ca puteam profita mai mult de proiectele ce implicau schimbul de experinta. Nu stiam la momentul respectiv cum te schimba o astfel de experienta ca om, cum iti modeleaza personalitatea si iti deschide mintea. Intr-un final am reusit sa plec pentru 3 luni in Sardinia. La intoarcere m-am angajat si mi se parea nepotrivit sa renunt la job ca sa plec n luni cu bursa, avand mare nevoie de bani. Desi visam la asta, dupa ce reusisem sa vad vreo 6 orase din Italia cu rucsacul in spate. Acum sfatuiesc practicanti care vin in firma sa plece daca au ocazia fara sa se uite inapoi. Angajatori sunt si vor continua sa fie, plus ca sunt oameni care apreciaza asta la viitorii angajati.
-
Rodica
Sincer, este o intrebare grea asupra careia trebuie sa reflectez bine! 😀 Sa stii ca iti urmaresc blogul cu invidie. 😀 Ti-ai ales un drum foarte fain. Dupa facultate mi-as fi dorit sa călătoresc mai mult, poate sa stau o vreme in strainatate…nu a fost sa fie din varii motive, cum spui tu. Jobul de blogger de travel mi se pare cel mai fain ever! Inca visez la o viata mai plina de calatorii pe taramuri mai calde si mai vesele si de anul asta voi face si ceva in sensul asta! 🙂 Wish me luck!
-
Alexandru Covaciu
Eram student in anul 2 la facultatea de medicina si aveam mai multi prieteni care s-au inscris la programul Work and Travel in Statele Unite ale Americii. Mi-am adunat toate documentele, eram pregatit de interviu dar in acel moment mama mea a aflat ca este nevoita sa plece din oras pe toata perioada verii, iar eu eram nevoit sa raman acasa pentru a avea grija de fratele meu mai mic. Toata vara am urmarit postarile de pe Facebook si nu pot spune ca nu mi-a parut rau in momentul acela de ocazia pe care am ratat-o. Sunt convins ca pana la urma o sa ajung si in “State” nu-mi fac griji.
-
Valentina
Mi-as fi dorit sa investesc in casa de la tara, casa veche, făcută din bârne de lemn tăiate si dichisite de străbunicul meu doar cu mâinile lui si unelte primitive. Si, Doamne, ce rezistenta a fost! Si-au scuturat corcodusii de zeci de ori florile in tinda, s-au jucat toti pisicii satului pe scările de lemn frumos ornamentate si casa era neschimbata. Vara de vara mi se părea la fel: liniștită, armonioasa, “acasa”. Este casa unde s-a născut bunicul meu (maternitățile erau un lux pentru bebelusii taranilor ce se nășteau când doar ce începuseră sa se adune anii peste 1900), unde Edi (un pui de căprioară orfan, salvat din padure) avea fotoliul lui de unde se uita la desene animate si casa unde decoram bradul iarna de iarna cu mere, covrigi si vreo 4 globuri rătăcite. Păcat ca anii au trecut si posibilitățile financiare nu au fost pentru intretinerea corespunzătoare, dar macar in memoria mea, ea se inalta semeata pe crestetul satului.
-
Cristina
Bugete, proiecte noi si multe veri petrecute in birou…10, 12, sau chiar 16 ore pe zi. Job nou, aceleasi responsabilitati si implicare multa. Nu aveam timp sa fie fericita. Credite, apartament, mobilat. Planificam fericirea peste alti cativa ani. Si dupa planificarea noastra….ea nu mai dorea parca sa vina. Dar intr-o zi a venit, acum imi spune mami si miroase ca un inger. Nu ma inteleg pe mine, cea de acum 4-5 ani…
-
Pascu Ionel
În anul 2007 veneam pentru prima oară la București la facultate. Un început frumos , atrăgător , promițător dar din păcate nu a fost cineva sa mă îndrume sa investesc în majoritatea multe studii despre turism. Un regret pe care îl regăsesc după mai mulți ani , ajungând sa lucrez în alt domeniu.
-
Andreea Patriche
Cand aveam 20 de ani am initiat mica mea afacere pe cont propriu, rasarita din studiile mele proprii si modeste de marketing. Nu si-a atins potentialul datorita lipsei de finante, eram doar o pustoaica. Dar acum privesc cu drag in urma. Ce vremuri …
-
Daniela
Sunt mai multe momente in care as fi vrut sa investesc bani,energie,timp,dar din varii motive mi a fost teama.Ma intreb mereu,”cum ar fi fost daca aveam curajul sa deschid eu plafarul de langa piata ,cum ar fi fost daca faceam si a doua facultate,cum ar fi fost daca nu renuntam la postul de profesoara”?Sunt convinsa ca daca aveam mai multa ambitie si mai mult curaj,altfel ar fi stat lucrurile acum.Cu ajutorul tau poate voi avea curajul si energia necesara sa mi duc copiii in Italia la verisoara lor,ar fi primul zbor cu avionul pentru noi…
-
Carmen S
Daca investeam mai multi bani in sanatatea mea cand eram tanara, n-as fi pierdut 11 ani pentru a-mi realiza visul de a deveni mama.
-
Laura
Cand am terminat eu liceul, Miguel de Cervantes Saavedra, exista o facilitate cu ajutorul careia elevii puteau studia in cadrul unor universitati spaniole de renume: Granada, Valencia. Facilitatea aceasta inca exista, acum se ofera burse pentru elevii merituosi. Eram unul dintre ei. Tin minte ca era o vanzoleala in liceu si toti isi exprimau dorinta de a pleca, insa nu multi isi permiteau. Mi-as fi dorit si eu mult sa pot pleca, insa parintii meu au sustinut ca nu au posibilitatea sa ma tina acolo.. Ar fi fost de fapt prima mea iesire din tara. Cred ca de fapt asta mai mult ii speria pe ai mei, faptul ca ma lasa singura intr-o tara straina. Probabil ca asta a fost motivul principal al refuzului lor. Mi-ar fi placut sa fi fost mai convingatoare, sa fi stiut la momentul acela sa gasesc solutii. O parte dintre cei care au plecat atunci la studii au acum joburi in Barcelona. Au o mica comunitate acolo. Mi-ar fi placut mult sa fi fost si eu printre ei…
-
Raluca Gusa
Am 33 ani. M-am nascut in Targoviste, iar la 20 ani m-am mutat in Bucuresti. Am studiat inginerie electrica si dupa absolvire am inceput sa lucrez in diverse domenii. Am vandut abonamente de telefonie pentru Italia, Logan-uri, credite bancare. Acum lucrez in IT si locuiesc in Cluj. Daca as da timpul inapoi, as studia informatica, as experimenta America cu programul Work&Travel si anul acesta as fi printre primii 100 IT-isti norocosi care in luna mai pleaca in Noua Zeelanda prin programul LookSee Wellington.
-
Laura Maria
Am terminat anul 2016 lucrand pana in ultima zi si l-am inceput pe 2017 muncind la turatie maxima din prima luna si pana acum. Le-am facut alor mei confidenta si, in acelasi timp, promisiunea ca pana la finalul lui 2017 ies din corporatie si intru in antreprenoriat. La momentul declaratiei mele, aveam deja doua idei care se sustineau reciproc si care ar fi mers manusa in paralel, plus cateva discutii cu prieteni care simt ca mine si care ar face, si ei, pasul asta alaturi de mine. Si totusi, e aproape aprilie, iar mai mult decat o schita de business plan si o cercetare minora nu am reusit.
Fix cele 4 luni care au trecut pe nesimtite si pe netraite sunt cele pe care le regret, pentru ca, pentru prima data, am simtit cum ideea m-a chemat catre ea, o adrenalina diferita de emotia si multumirea oricarui proiect fabricat la job. Dar inca nu pot sa ma apropii mai mult de ea, sa rup secunda si sa ma dezleg de jobul overtime (da, il folosesc drept sinonim neologic pentru “fulltime”). -
Ileana
Un singur regret am..acum cativa ani (pe cand traia tatal meu) mi-as fi dorit sa imi fi permis sa le fi putut oferi parintilor mei un sejur in Grecia,dar din pacate nu am avut un loc de munca care sa imi fi permis acest lucru.. Dar chiar daca acum tatal meu mi-am promis ca macar mamei sa ii fac o surpriza cu o asa vacanta..mult noroc si la cat mai multe noi locuri de explorat iti doresc Mihai Jurca..si felicitari ca impartasesti cu noi toate momentele petrecute in diverse locuri din lume
-
Corina Soare
Nu mai investesc “resurse” în trecut ci în prezent și viitor. Ma folosesc de fiecare ocazie pt a ma bucura de libertatea pe care o avem toți doar ca ne lasam prada unui “bun mers” al lucrurilor și uitam cum sa trăim simplu și frumos. “Carpe diem” chiar are sens și te ajuta sa te bucuri și de viitor? Succes tuturor celor înscriși ?
-
Ilie Daniel
Sincer nu regret nimic din viata mea care s-a derulat pana la ora actuala (32 ani) cu bune si rele. Daca ar fi sa aleg totusi un moment, as alege sa copiez la matematica la Bac cat sa imi salte nota de 4,3 la 5. Asa as fi luat bacul din prima si poate as fi ajuns cu colegii mei la facultate. Poate as fi avut alte optiuni in viata. Dar cum am spus nu regret viata care am avut-o.
-
Denisa
Din păcate articolul tău a rezonat mult prea bine cu propria experienta. Și spun asta pentru ca și eu am ‘darul’ de a lăsa pe poimâine ce pot face azi, dar nu pentru ca poate nu mai e nevoie, ci pentru ca poate nu reușesc ce doresc. Am contemplat ideea de a avea propria afacere încă de la terminarea facultății , însă teama de penibil și de eșec a fost mai puternică. De asemenea, îmi era teama de resursele ce trebuiau investite, de la cele financiare la veșnic insuficientul timp. Acum doi ani însă mi-am luat inima în dinți, la insistențele prietenului meu, și am creat propria afacere. Nu a fost ușor, dar a meritat fiecare moment. Am investit și investesc în continuare, si financiar, dar și timp, însă satisfacția ca o faci pentru tine este mai mare decât orice posibil eșec sau comentarii negative. Acum cred ca ce poți face azi, fă chiar acum, peste 1 an sau 2 o să îți mulțumești.
-
Madalina
Dacă as putea da timpul înapoi as investi în visul meu de a începe sa creez haine pe comanda pentru dama. Mi-a plăcut din totdeauna sa fac acest lucru pentru ca înainte sa invat sa scriu am învățat sa cos. Și am tot cusut pentru mine. Am făcut ASE ul, am devenit economist, am muncit și muncesc în corporatie. Îmi place dar nu sunt pe deplin satisfăcută. Acum 2 ani colegele de la birou m-au îndemnat sa îmi deschid un atelier mic, cat sa le confecționez și lor dar din “n” motive, neîntemeiate am decis sa nu fac acest pas. Și îmi pare rău. De o luna am deschis atelierul și ma face sa ma simt cu adevărat plinta și fericita. Efortul a fost mai mic decât ma așteptăm. Cred ca teama de nou nu imi dădea voie sa îmi îndeplinesc visul. Dacă atelierul ar fi fost deschis la timp poate ca acum făceam doar ce îmi place.
-
Alina
Foarte buna tema concursului.
Pe mine ma scoate din zona de confort si readuce niste regrete cumva facute uitate, dar care inca dor, observ.Daca as putea da timpul inapoi, m-as intoarce in perioada facultatii si mi-as cauta mai multe joburi, m-as zbate si as incerca sa fac mai mult sa “cresc”, sa fiu mai puternica, sa cunosc oameni, sa ma lovesc de situatii, sa castig experienta de viata care nu se invata decat traind si cunoscand oamenii.
Atunci ar fi fost pentru mine o buna perioada de independenta, de curaj, in care as fi avut ocazia sa invat sa ma descurc fara aprobarea parintilor sau dependenta emotionala de anumiti oameni din viata mea. As fi putut pleca la schimburi de experienta in strainatate, as fi putut continua studiile acolo…Azi as fi fost mai increzatoare, mai luptatoare, pentru ca m-as fi lovit de situatiile care ne calesc pe toti la varsta potrivita.
Parintii nu mi-au permis sa lucrez (vroiau sa ma concentrez pe facultate si atat). Apoi am reusit sa iau bursa, nu imi permiteam sa lipsesc caci pierdeam bursa de care aveam nevoie sa ma intretin…si iata-ma intr-un moment al vietii in care stiu sigur ca pot mai mult, am resurse dar imi lipseste curajul si cel mai important, timpul.
Facultatea (Limbi moderne aplicate, specializare Traducator) mi-a adus un plus de informatii, dar desi am terminat printre primii, am plecat acasa cu o diploma si un bagaj de cultura care nu interesa pe nimeni.
Toti vroiau ceva experienta, si au trecut ani buni pana sa ajung sa lucrez in domeniul meu, caci viata nu asteapta, si vrei sau nu, trebuie sa muncesti cumva.Exista un timp pentru toate.
Evident, niciodata nu e prea tarziu pentru nimic, insa exista anumite etape la care nu mai poti reveni. Asa simt ca e cazul meu.Acum am un copil, si tot ce fac si gandesc, o fac in primul rand sa ii fie bine lui. Nu mai sunt eu pe primul loc.
Asa ca tot ce pot sa iau din regretul si greseala mea, e sa incerc sa il invat pe el sa isi caute locul si rostul mai devreme, sa incerce, sa observe, sa urmeze o facultate pe care si-o doreste dar sa nu renunte la a cunoaste lumea intreaga, oamenii, sa nu se dea inapoi de la experiente noi, sa exploreze, sa viziteze….sa traiasca…Si tot ce pot sa sper e ca voi fi acolo pentru a-l sustine si incuraja.
-
Teodora
Daca as putea sa ma intorc in trecut, m-as intoarce in anii studentiei – mai exact in anul 2005. Si as face lucrurile diferit. Intre anii 2005-2007 am lucrat, in paralel cu facultatea (din dorinta de a fi independenta si de a nu fi o povara pt parinti). A fost o greseala: desi m-am intretinut fara ajutorul parintilor (nu mi-au cerut acest lucru) si mi-am finalizat studiile cu nota mare, am investit mult prea mult timp si energie in acel job, iar acum consider ca acel timp, energie si entuziasm ar fi fost mult mai bine investite in dezvoltarea mea personala prin studii si calatorii (sa mai invat minim doua limbi straine, sa merg prin Erasmus in alta tara, sa fac stagii de practica/internshipuri in mai multe domenii, sa cunosc oameni noi – sa am timp sa-i ascult si sa-i inteleg). Iar dupa absolvirea studiilor, bineinteles ca am fost nevoita sa devin “adult responsabil”, cu atat mai mult ca deja terminasem facultatea si am intrat direct in criza economica ?
-
Dan
Regret ca acum 2 ani cand am fost cu un program Erasmus in Italia nu am avut resursele necesare sa vizitez si partea de sud, inca sper! 🙂
-
Sabina Pop
Îmi amintesc nenumărate momente din 2013 și pana acum, de când îmi imaginez ce as putea sa fac, ca sa ajut adolescenți cu instrumente pentru a se găsi pe interior și pentru a explora drumul în viata. Asa cum ai zis și tu în articol, am bâlbâit cu gânduri timp de 4 ani, iar toate gândurile erau grele, căci erau acoperite de frică. Ca n-o sa meargă, ca cine o să mă asculte pe mine, da cine-i eu să… bla bla bla.
Dar cred ca am avut nevoie de ăștia 4 ani în care ideea s-a cizelat, experientele de viață m-au educat și crescut și am trecut prin sită tot ce nu era nevoie și am rămas cu esențialul. Și cu frica. Dar merg cot la cot cu ea, iar ieri am aplicat pentru un proiect de afaceri sociale (Social Impact Award 2017), și tot cu frica în brațe o sa deschid un ONG și o platforma online care sa susțină creșterea tinerilor.
Cred ca am avut nevoie de cei 4 ani, să-mi accept frica și sa merg cu ea la drum, căci probabil și despre asta voi vorbi mult cu tinerii pe care îmi doresc sa ii susțin. -
Gabi Cretu
Am aproape 25 de ani și sunt în ultimul an la facultatea de medicina. Mi-a plăcut mereu să dau sfaturi, recomandări, să socializez și să cunosc cat mai multe tipologii de oameni, așa că marele meu regret nu e că n-am reușit să investesc bani sau timp intr-o idee, ci că n-am investit niște curaj și încredere în mine. Am împrumutat de la mama mea gândirea conservatoare, că e mai bine sa nu riști că sa nu ai surprize neplăcute și asta m-am ținut în loc. O să încerc să fiu mai increzatoare in forțele proprii.
-
Carmen
Eu nu regret nimic si stii de ce ? Nu ma ajuta la nimic , timpul trecut nimeni nu il mai aduce inapoi, incerc tot timpul sa fiu mai indrazneata fata de provocarile de zi cu zi. Moral asta ma ajuta mai mult. Am inceput calatoriile pe cont propriu este adevarat destul de tarziu, dar ma umplu de fericire si multumire si cu fiecare an care trece vreau sa fac mai mult sa vad mai mult ceea ce inseamna bineinteles mai multa documentare, interes….. si sunt bucuroasa ca sunt unii precum Tu cu un pas, doi, trei …….in fata mea care nu fac decat sa ma impulsioneze si sa imi demonstreze ca intradevar SE POATE. Calatorii placute. Si cum spuneam ” Calatorului ii sta bine cu drumul.”
-
Denisa
A trecut atata timp pe langa mine fara sa imi dau seama si culmea e ca am…25 de ani!In curand 26 ! Si nu stiu ce inseamna sa calatoresti ! Da…stiu…am 25 de ani, am toata viata inainte, ar putea spune multi, dar totusi au trecut pe langa mine atatea chestii minunate si ar fi putut sa calatoresc sa vad o parte din lume pana acum, ca toti amicii mei, dar nu am facut-o si imi pare rau ca posibilitatile din trecut m-au oprit…Dar sunt hotarata sa vad lumea si sa cunosc multi oameni si sa descopar multe culturi ! Niciodata nu e prea tarziu !
-
Tania Precup
In povestea cu dorinta de a demonstra ce pot, cu seful care respinge sau schimba propunerile mele, care imi destructureaza proiectele, desi, lucrand intr-o multinationala ai zice ca nu mai exista asa ceva, in aceasta poveste ma regasesc si eu, si imi doresc sa nu fi renuntat, cu alte cuvinte, sa fi investit mai multa energie si timp, pentru ca bani nu aveam, la activitatea mea in invatamant, in lucrul cu copiii. Din pacate, acum, cu rate pe viata, un copil mic de crescut si alte responsabilitati nu imi permit sa ma intorc la acest vis. Dar, gasesc un refugiu in calatorii, carti, goblen si, bineinteles, activitatile cu fetita mea. Multumesc pentru ponturi si felul in care prezinti destinatiile alea minunate!
-
Iulia Domsa
Extrem de mult regret ca nu am investit la momentul respectiv timp, bani si energie( daruinta imi place sa o numesc) in cariera. Nu am fost decisa, nu am stiut sa am cursivitate in studii, am ales joburi pt bani dar care nu mi-au adus alte satisfactii si iata ca acum, la 32 de ani, ca imi dores din tot sufletul sa am ceva de suflet cum ai tu. Sa lucrez intr-un domeniu pe care il iubesc, insa in care nu pot intra din cauza lipsei de experienta. Admir pasiunile si drumul catre implinirea lor, admir perseverenta si ceea ce spui este sunet lin la urechile mele. Ce daca nu a fost 2007? L-ai facut si esti mandru de el. Si pentru asta iti spun ” Chapeau!”
-
Ivan Elena
Deciiii…cred ca la 20 ani cand am incercat sa raman la studii in Köln dar din pacate nu aveam bani sa “investesc” in mine…trebuiau minim 50000 € sa garanteze cineva pentru mine la Uni Köln. Darrrr sansa mi-a suras si intr-o scurta vacanta in orasul natal l-am cunoscut pe sotul meu…cu care avem 2 minunatii de copii. Deci “investitia” pentru suflet a luat totusi o intorsatura fericita. Si bye the way…calatorim cu 2 copii dupa noi (1 an si 5 ani) in draci 🙂 Cea mica a fost deja a treia oara cu avionul intr-un singur an :)) so keep travelling…best way to heal your soul ❤️
-
Mintescu Ancuta Evelina
Ce-i drept, in perioada liceului ar fi trebui sa ma bucur mai mult de timpul petrecut pe bancile scolii, iar in loc sa savurez fiecare etapa de scolarizare, nu faceam nimic altceva, decat sa grabesc timpul. Tin minte si pana astazi urmatoarele cuvinte pe care le rosteam: De abia astept sa termin liceul, sa scap de colegi si de profesori, sa nu mai primesc teme. Mai tarziu am constientizat ca acele momente au fost unice, si ar fi trebuit sa nu le mai grabesc atat de tare. Un timp cu care nu ma mai intalnesc, dar care imi va ramane mereu imortalizat in gand si in suflet prin unicitatea lui si prin prieteniile pe care le-am legat si inca continua cu brio. Am invatat de aici ca timpul este pretios, si nu merita irosit, doar pretuit la adevarata lui valoare.
-
Andrei
In liceu ,ca nu am investit mai multa energie/forta in sportul care iI faceam…dar acum nu imi pare rau…imi pare rau daca puteam sa combin Medicina cu sportul, ceea ce e cam imposibil…ca concluzie regretu ca nu joc in fata a +100 de oameni….
-
ioana
Cand am vazut intrebarea pe care o adresezi in cadrul concursului, m-am gandit: trecutul si prezentul imi mai trimit inca o data un semn pentru viitor!! Chiar trebuie sa fac ceva cu ceea ce mi-am dorit si cred ca asta ar fi un start.Povestind poate am un feedback si poate mi se confirma ca merita sa investesc timp, bani, foarte multa energie si suflet:).. Am vrut cu ceva timp in urma sa imi fac un blog, un blog despre calatorii, dar altfel, acest altfel se refera la oamenii pe care i-am intalnit in putinele vacante( cu desinatii indepartate) in care mixul de cultura si relgii m-au fascinat.. modul in care vezi viata prin ochii localnicilor: traditie, religie, mancaruri tarditionale, intr-un cuvant cultura poporului.Toate aceste povesti imbracate frumos cu cateva notiuni importante despre originea locurilor – temple, simbolistica,legende etc…
Acum sunt chiar intr-un moment al vietii in care trebuie sa aleg incotro merg si daca va trebui sa imi schimb viata, respectiv sa inchid capitolul actual – un drum anevoios cladit din munca pana la epuizare intr-un sistem din ce in ce mai bolnav pentru bani care nu au reflectat niciodata calitatea muncii si a devotamentului – catre un drum despre care inca nu stiu nimic, decat ca imi doresc sa vad lumea si sa o cunosc in/sub toate formele pe care divinitatea, universul i le-a atribuit!Cu drag,
Ioana
-
Ramona
Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as investi mai mult in sport si activitati/aventuri ce au legatura cu antrenarea corpului si a spiritului in sensul acesta. In ultimele mele calatorii am descoperit gustul minunat al aventurii , mult mai frumos si emotionant decat statul la soare sau alte placeri sedentare. E mult mai greu la 30 de ani sa inveti sa iti tii echilibrul si sa iti antrenezi muschii pentru schiuri sau placa, iti faci mai greu curaj pentru un zbor cu parapanta, canioning sau caveing, nu te mai tin la fel picioarele cand vrei sa bati o tara precum Islanda in lung si-n lat, prin vant, ploaie sau ninsoare pentru a te bucura de minunatiile naturii. Dar nu-i nimic..ce a mai ramas din energia de atunci..o investesc acum..pentru ca simt lucrurile altfel, apreciez altfel tot ce este in jurul meu si pentru ca acum am realizat ca fericirea vine din aceste ave turi mai mici sau mai mari la care te indeamna natura!
-
Rosu Alexandra
M-as intoarce in copilarie. Sa sa ma joc, sa invat si sa calatoresc. 3 lucruri care ne aduc bucurie maxima. Nu as plange pentru orice nimicuri. M-as bucura de acei ani, asa cum o fac acum. M-as duce la Disney- locul in care as sta zi de zi. Locul in care toti suntem copii, buni si inocenti.
Iti multumim pentru ceea ce ne arati. -
IULIANA
13 ani.Pianista intr-un oras de provincie,cu premii,vise,sperante.Parintii isi dadeau ultimii banuti din casa pentru ca eu sa beneficiez de meditatii cu un profesor faimos din Bucuresti.Momentul acela in care trebuie sa renunti la camera ta,la pianul tau,la prietenii tai pentru o camera de camin,rece,impersonala,la un liceu de profil in Bucuresti.Lipsa de curaj,bani,frica de necunoscut…..renuntarea….as da orice sa ma intorc in trecut si sa lupt pentru visul meu….
-
Ramona
Regret maxim ca nu am fost în luna de miere. Măcar o zi ☺️. Am considerat ca sunt alte lucruri mai importante care nu trebuiau ignorate, dar, uitându-mă în spate, îmi dau seama ca a fost cea mai proasta alegere. Din păcate, nu pot da timpul înapoi …
-
Mihaela Matei
Buna, Mihai,
Ma bucur enorm sa vad oameni ca si tine care reusesc intr-un final sa primeasca si rasplata materiala pentru pasiunea pe care o au. Am renuntat de multe ori in trecut, din teama ca lucrurile nu vor iesi cum am planificat, din lipsa de resurse, din dorinta de a satisface nevoile altora. Mi-am dorit sa renunt la corporatie pentru a locui la tara, am renuntat la asta constatand ca pe langa idilicul vietii acolo exista realitatea romaneasca: lipsa spitalelor, scolilor si a multor altor utilitati. Ar fi o lista prea lunga de renuntari, odata cu inaintarea in varsta apar si regretele, vezi de multe ori ideea ta pusa in practica de altii cu succes. Acum am inceput sa ma ocup de fotografie, sa investesc in asta fara sa am asteptari, pur si simplu fac ceva ce imi place, cu pasiune. Daca voi castiga din asta , ma voi bucura, daca nu, ceea ce fac imi umple sufletul de fericire oricum. Ne trebuie curaj sa facem ceva ce ne place, e nevoie de o doza de inconstienta cand risti, dar cum nimeni nu iti poate garanta succesul, de ce sa nu incerci, orice experienta te poate invata ceva. E de preferat sa te uiti in urma si sa spui: ce bine ca mi-am trait viata asa decat sa te gandesti amarat oare cum ar fi fost daca incercam…
Mult succes in continuare! -
Diana Gurita
Of, luna asta, cand inca n-am plecat nicaieri, zicandu-mi ca trebuie sa fiu cu picioarele pe pamant si sa fac totul bine in meseria de profesor. Adica sa uit de mine, ca sa nu ramana cineva nemultumit/nefericit. 🙂
-
Tuca Teodor
Salut Mihai. Articolul tau mi-a trezit amintiri si emotii puternice din trecut. Sunt 2 mari pasiuni care m-au marcat inca din frageda pruncie si pe care din pacate regret ca nu am reusit sa le fructific la maxim.
Am fost dat la tenis de camp in anul 1998, la o varsta destul de inaintata pentru sportul alb (aveam 9 ani pe atunci), dar placerea de a juca si pasiunea pentru acest sport m-au facut sa avansez repede si sa particip la competitii de nivel national. In anul 2002 insa, am fost nevoit sa renunt la practicarea tenisului din cauza a 2 motive principale: lipsa banilor si neincrederea celor din jurul meu ca voi putea realiza ceva pe viitor de pe urma acestui sport. Dezamagire maxima, regrete profunde care ma marcheaza si in prezent – am iubit si iubesc mult acest sport de inalta conduita!!! Asta este, nu a fost dat sa devin un Nadal al Romaniei (fiind si eu tot un jucator de mana stanga precum marele campion Rafa). 🙂
O a doua pasiune nefructificata a fost meteorologia: inca din primii ani de scoala, dupa ore veneam acasa si stateam pe pervazul din dormitor cu orele admirand norii care isi faceau de cap pe cerul orasului si uitandu-ma cu uimire la gradatia termometrului agatat de creanga copacului din fata ferestrei apartamentului – nu stiam eu pe atunci de cumulonimbusi, cirusi, fenomene orajoase, etc – dar ceva ma atragea spre meteorologie (nimeni din familie nu a avut legatura cu aceasta stiinta probabila) 🙂
Au urmat ani de studiu individual a meteorologiei, participari la olimpiade nationale la geografie, iar cand a fost momentul de rascruce – alegerea facultatii – nu am ales-o pe cea de geografie care probabil mi-ar fi oferit acces catre o cariera in domeniu. Motive: din nou neincrederea celor din jur ca un astfel de domeniu este de viitor, dar si propria nesiguranta si indecizie!Sigur, atat tenisul de camp, cat si meteorologia raman si vor ramane pasiunile mele de suflet, caci, nu-i asa, ce este viata fara pasiuni?! 🙂
Sfatul meu pentru toti tinerii care te urmaresc ( si nu sunt putini :D) este sa-si urmeze visul si pasiunea ( daca stiu ca sunt buni si le place), sa depuna toate eforturile inspre ducerea acesteia la cel mai inalt nivel, pentru ca, asa cum ai spus si tu in articol, cand muncesti pentru ceva ce iti place cu adevarat, nu simti oboseala si stresul.
-
Gabriela D
Acum 2 ani, cand ar fi trebuit sa renunt la jobul pe care il aveam la momentul respectiv si ar fi trebuit sa investesc in pasiunea mea de a face dulciuri, fara frica. Acum asta fac si as investi in dezvoltarea ei. Baby steps…
-
Luiza Dragan
Niciodată nu este prea târziu sa îți îndeplinești visurile. Privind in urma pot spune ca da, au fost momente când as fi putut investi mai mult in pasiunea pentru pictura, mai mult in pasiunea pentru dans, mai mult in călătorii in locuri de vis dar si motivele pentru care nu am facut-o atunci sunt la fel de importante: studiul, părinții intr-o perioada dificila a vieții lor, întemeierea unei familii. Si chiar daca nu am valorificat talentele si pasiunile la nivel de performanta, asta nu m-a împiedicat sa ma bucur de ele oricând am avut ocazia, sa pictez pentru mine, sa dansez (in stilul meu 🙂 ), sa descopăr mai mult din Romania, chiar daca ma visam in Maldive :). Bucuria este o alegere si putem găsi motive chiar lângă noi iar atunci când ne dorim cu adevărat sigur vom găsi soluții ca sa ne apropiem mai mult de realizarea obiectivelor.
-
Gherghinaru Aida
Mi-as fi dorit sa investesc mai mult in mine, sa “cheltui” timp pt mine si placerile mele! Din pacate am descoperit putin tarziu ca viata nu inseamna doar casa, rate si griji! Cu investitii mici si organizate se pot realiza calatorii de neuitat, nu e nevoie sa aruncam cu banii ca sa simtim ca traim!
-
Cristina
Regret ca nu am calatorit la 20 de ani. Eram grabita sa-mi termin studiile, sa ma casatoresc si sa muncesc. Abia cand am inceput sa ma apropii de 30 de ani am inceput sa explorez lumea, sa calatoresc si sa cunosc oameni. Abia la 30 de ani am trait experienta cazarii intr-un hostel. Oarecum am inversat ordinea lucrurilor. Dar vorba aia…niciodata nu e prea tarziu.
-
Luiza Bănică
Cu mintea de acum nu aș fi irosit banii primiți de la job ( o bancă ) ca ajutor pt înmormântarea tatălui meu, pe termopane?
Banii (destul de mulți ) au venit,of course după înmormântare iar eu aveam,în urma pierderii suferite, un mare dor de ducă. ….în lumea largă. …
…..şi am ales să pun termopane …. -
Șerban Roxana
Anul trecut,din păcate am avut doua încercări de a călători,doua încercări ale vieții,in luna Iunie cu bilete luate de la începutul anului spre Tenerife, in speranța mea de a vedea oceanul dar care nu s-a finalizat dintr-un motiv foarte întemeiat,tatăl meu a făcut un infarct miocardic si a primit vestea cumplita ca singura șansa la viața este operația pe cord deschis de triplu baypass chiar in aceeași săptămana in care eram eu plecată,asa ca am renunțat la călătorie susținându-mi tata in cea mai grea încercare a vieții si a lui cât si a noastră.Dupa o lunga perioada de recuperare si cu ajutorul lui Dumnezeu si a doctorului cardiolog tata si-a mai revenit iar de ziua mea pe 15 Octombrie am organizat o noua călătorie de 9 zile in Malaga si 9 zile in Barcelona cu ajutorul blogului lui Mihai Jurca, toate ca la carte cu plecarea din București cu avionul, ajunși acolo urma sa vizitam toate locurile frumoase văzute pe blog,Orașul Malaga,Cordoba,Granada,Sevilla,Huelva,Jerez, Cadiz de unde speram sa văd oceanul pentru a doua oară,Gibraltar.Toate aceste obiective fiind bine puse la punct iar distantele pana la ele parcurse cu trenul.Dupa cele 9 zile urma sa plecam cu trenul de la Malaga la Barcelona,mai exact in Santa Susana,de acolo cu trenul in Barcelona câteva zile la rând,Madrid si Valencia.Urma plecarea după 9 zile cu avionul spre Bucuresti.Nici de aceasta data călătoria nu s-a putut efectua pentru ca din cauza supararilor din anul 2016 si a stresului de sfârșit de an din cadrul serviciului,am amețit,am căzut si mi-am fracturat ambele picioare exact cu doua saptamâni înainte de plecare, stand imobilizata la pat pana la începutul acestui an. In speranța ca acest an va fi mai bun voi face din nou planuri pentru o alta călătorie care sper sa se finalizeze cu succes!
-
Adi Adrian
Buna,
nu ne cunoastem personal dar avem cunostinte comune si te apreciez inca o data cu citirea acestui articol ca ai curajul de a recunoaste asa cum ar trebui sa o facem cu totii ca la un moment in viata toti gresim. De fapt cred ca asta este si scopul acestui articol de a te trezi la realitate si de a incepe sa faci cea ce iti doresti cu adevarat si de a ne mai da zilelor rand. A si sa nu uit sa raspund si eu am un astfel de moment in care sigur ar fi trebuit sa investesc mai mult devotament in pasiunea mea … (putin suspans nu strica) si sa nu ma las in voia sortii cum bate vantul.
Iti multumesc pentru provocare, recunosc ca m-ai facut sa caut prin sertarele trecutului. (;-) -
Vali
As vrea sa dau timpul inapoi pana in facultate pe la 19-20 de ani si sa investesc toate resursele intr-o bursa scolara in alta tara. Mi-au lipsit banii, dar si curajul de a-mi indeplini dorinta. Dorina mea acum este sa calatoresc intr-un oras studentesc.
-
Anca Florescu
Curios, nu am regrete. Asta e viata , primavara e aproape, daca nu reusesc sa ajung in Oslo anul acesta, poatr voi reusi anul viitor. Sunt optimista si pot fi feticita citind blogul tau si visand sa ajung si eu in locurile pe care le-ai descris.
-
Florentina
Buna !!!!
Am trecut prin multe in aceasta viata si regretele imi afectau tare psihicul. Tindeam mereu sa fiu perfecta, sa nu gresesc, sa gandesc la nivel maxim orice problema si ma mustruluiam tare daca faceam click-ul mai tarziu, pierzand toate clipele frumoase ale vietii.Pana intr-o zi cand un accident ma punea in fata faptului implinit : ca viata atarna de un fir de par. De atunci iau orice eveniment ca asa trebuia sa se intample , rezolvarea lui asa a fost sa fie, si daca ti se mai da o zi, o luna, un an de trait traieste ca si cand ar fi ultima clipa. Recunosc ca ma mai apuca si acum mustruluirea personala, dar gasesc o cale de a imi da ceva frumos, ceva ce ma face sa simt ca exist: iesirile in aer liber. Aceste calatorii sunt ideale pentru mine, ma hranesc cu bucuria unei intalniri cu un melc, un fluture, cu o floare care da frumusetea drumului desi e un ciulin, cu oameni care fiecare are povestea lui…… -
Negrea Elena
Pentru mine, Călătoria inseamna cea mai pură terapie pentru suflet si minte! Dacă azi as fi avut puterea sa schimb momente din trecut..as fi vindecat răni, hoinarind lumea..si din cand in cand, mi-as fi dus sufletul intr-o călătorie! Însă cum îmi place să ma bucur de ceea ce am ..si nu ceea ce ar fi putut fi..zic ca este un principiu, raportat la posibilitati, pe care il voi aplica in viitor!
-
Sibel
Buna intrebare. Insa nu stiu cu exactitate cand m-as intoarce….dar stiu clar ca as investi in visul meu, ca m-as pune pe mine pe primul loc si as duce la capat toate visele pe care le aveam in tinerete. Acum incerc sa le realizez si am ajuns sa capat increderea ca voi reusi. Iar cand sunt felicitata pentru ceea ce fac, uit toate momentele cand mi se pare ca nimic nu merge.
-
Alina G.
Hmm….prima destinatie care mi-a venit in minte dupa ce am citit intrebarea ta, a fost Andaluzia….in anul 2011 planuisem in cel mai mic detaliu un circuit in Andaluzia, citisem zeci de articole, bloguri, recomandari, facusem zeci de calcule pentru buget, multe discutii cu gasca…din pacate insa totul a ramas la stadiu de plan din varii motive (bad timing, buget, etc)…de atunci am facut multe calatorii, am vazut alte locuri minunate, insa gandul mi-a ramas tot la Andaluzia….cand e vorba despre calatorii nu cred ca se aplica zicala ”…se fac la timpul lor”….poti calatori, chiar daca esti tanar sau batran, fie ca ai un buget mare sau iti permiti o felie de pizza pe strada si o bere de la magazin, fie ca esti single sau ai o familie….totul e sa-ti doresti, sa ai spiritul tanar, chef de duca si sa visezi…lumea asta are locuri atat de frumoase incat merita descoperite, gustate, mirosite, traite…fiecare calatorie ne imbogateste sufletul si ne face mai fericiti….Keep on traveling, don’t stop dreaming! 🙂
-
Marian Lisu
Hmmm….The time machine. …interesantă provocare, Mihai.
Din analiza postarilor anterioare realizez că sunt decanul de vârstă. Am ocazia destăinuirii că tot suntem în prag de mare sărbătoare.
Dacă aș da timpul înapoi cu 20 de ani nu aș mai lua locuință proprietate- mai că m-a făcut sclavul ei în această perioada, nu mi-a permis să avansez în altă parte iar acum mi-a greu să rup lanțurile. ..
Acum 10 ani nu aș fi luat a doua mașină. ..
Acum 5 ani am ratat șansa realizării visului, intre timp piața a evoluat rapid…
Iar per total regretul major că nu am început șirul nesfârșit al călătoriilor atunci când exista cea mai mică facilitate deoarece doar astfel am colecționat amintiri senzaționale, povești de spus nepoților şi mulți prieteni adevărați – oameni fără nume sau chip gata oricând să ajute cu sfaturi utile … -
Ilinca Florina
Mi ar placea sa fii avut puterea de a opri timpul in loc; sa ma mai pot bucura de prezenta fratelui meu pe care Domnul l-a vrut langa el parca prea devreme…:-(
-
Irina Preda
Cu siguranta ca mi-ar fi placut sa am ceva bani de investit dupa facultate. Am teminat Dreptul, si bineinteles ca visam sa tai si sa spanzur cu legea in mana, dar cand am vazut cu ce se mănâncă avocatura si cat de insensibil si perfid trebuie sa fii ca sa rezisti in lumea asta, am avut un declic. Am intrat in presa locala, din dorinta arzătoare de a ma exprima, poate-poate nu ma înghite lumea asta rece inainte sa-mi spun si eu parerea… chiar si acum mai visez la mica mea afacere personala, un magazin online cu obiecte facute de mine (am confecționat bijuterii in facultate pt un banut in plus) sau, de ce nu, o firma de organizari evenimente, ca, slava Domnului, idei am o mie! Sa-ti meargă din plin si multam pt toate tips-urile de calatorie! Am cateva cu care imi încep fiecare planificare de vacanta! 🙂
-
Raluca Pricop
Daca as avea din nou 18 ani !!! Sa poti lua viata de la capat, sa ai sansa de a nu mai face greselile trecutului…As rade mai mult, as calatori mai mult si poate as invata mai mult…pe scurt, as investi in mine pentru ca, nu-i asa,”cunoasterea inseamna putere ,iar intelegerea este cheia cunoasterii.”
-
Alexandra Ștefănescu
Ce gânduri provoci tu, Mihai! Dacă aș fi urmat toate modulele de spaniolă de la Centrul Cultural al Americii Latine și Caraibelor, de la Iași, probabil m-aș fi ambiţionat să urmez un master în Spania. Așa, m-am oprit la radio și televiziune, descoperite în primul an de facultate. N-a fost rău. Dar ar fi fost mult mai bine să-mi ascult primul gând.
E bine că tu ai “îndrăznit”, chiar și cu 6 ani întarziere. Te citesc, cu drag și te susţin moral în utilizarea diacriticelor;) -
Ana Ulmanu
In 2011 am plecat cu o bursă Erasmus în Franța. Franța, o țară pe care nu dorisem niciodată în mod deosebit să o vizitez (top 3 erau Germania, Elveția și Tările Nordice generic spus). Doar că ajunsă acolo m-am îndrăgostit iremediabil de această țară. Deși am trăit câteva luni la Rouen pentru mine Franța a însemnat podgorii de vin, lanuri de lavandă, plaje la Mediterană, Marea Mânecii sau Atlantic.
Am ajuns acolo printr-un noroc căci franceză știam la un nivel scăzut, profesoara din România care ne-a dat testele a fost foarte exigentă dar totuși am extras subiecte ușoare. Ce aș face dacă aș întoarce timpul? Aș rămâne acolo! La facultate sau poate aș abandona-o. Nu știu. Dar aș rămâne măcar câțiva ani, eu Ana la 23 de ani vârsta pe care o aveam pe acea vreme. -
carmen
Inca de cand am inceput sa muncesc mi am dorit sa fiu independenta, sa muncesc si sa nu cer/dau socoteala decat mie insumi. Mi au trecut tot felul de idei, sa incep diverse mici afaceri dar ma descurajam vazand ca x, y, nu reusesc si ramaneam la jobul ales de mine. In 2005 dupa ce am iesit prima oara din tara, reintoarsa imi doream sa am bani indeajuns sa fi cumparat o masina si de aici as fi inceput sa cumpar.una alta de la moldoveni, granita e la jumatate de.ora de galati si mai apoi sa le vand printre cunoscuti si cumva sa imi fidelizez ceva clienti si treceamla un nivel mai inalt. Nu am reusit, visul s a amanat(anulat), de carnet abia am reusit sa dau in 2013 dupacare amplecat in uk, deci nu am sofat si nici bani nu am strans si m am intors in Ro. Suntem in 2017, inca nu e tarziu totusi ptr alte vise, le costruiesc incet incet. Si eu am un blog mic mic, daca e sa ai timp si dorinta, mi ar place sa invat din ceea ce tu stii deja, chestii tehnice legate de blog, wordpress. Teoretic nu e niciodata prea tarziu sa visam.
-
Daniela Ghiorghe
Mi-ar fi placut ca in facultate sa ma axez mai mult pe partea practica decat pe cea teoretica. As fi putut sa am mai multa experienta si oportunitati mai bune 🙂
-
Ralu ca Ion
Bună, as fi vrut sa investesc mai multa încredere în mine, la momentul în care am câștigat o bursa la un master în Valencia. Trebuia sa las îndoielile în urma și sa merg mai departe. Nu,-a fost sa fie e consolarea mea, chiar dacă eu știu ca nu-în așa.
-
Iza P.
Ieri!!! Si ieri putea fi o zi in care sa investesc si timp, si bani si energie pentru site-ul pe care mi-l doresc si pe care il “pregatesc” in minte… de ceva vreme… Dar s-a inventat procrastinarea… si m-am impotmolit!
-
Bonta Ioana
As derula timpul pana in 2012, pana in primavara anului mai exact, poate asa, din a doua sansa, reusesc sa fac ceva bine. Reusesc sa o apreciez, sa o pretuiesc sa ii spun ca o iubesc. Nu as avea nevoie de bani, de haine, cadouri sau averi ci doar de putin, putin timp. Nu am facut asta la momentul potrivit si acum… acum e prea tarziu. Dar stiu ca ingerasul meu e sus si ma vede si stie ca desi am invatat sa apreciez o prietenie adevarata mult prea tarziu, ea mereu va fi cea mai buna si minunata prietena din viata mea.
-
Florin Ciubotariu
Salut,
Chiar dacă anumite momente în care ma întreb “Ce-ar fi fost daca? ” sunt inevitabile, timpul m-a învățat ca nu trebuie sa regret ceva ce am făcut sau nu la un moment dat pentru ca el chiar le rezolva pe toate. 😀 Cât timp alegerile te ajuta sa fii mai bun decât erai, nimic nu ar trebui sa fie regretabil.
Cred ca mai important decât situațiile particulare este sa îți alegi un drum în care sa crezi și în care sa poți investi pentru ca mai devreme sau mai târziu oportunitățile apar. Viața îți oferă mereu șanse, dar trebuie sa le poți citi și trebuie sa alegi care sunt cele demne de urmat. Consider ca nu exista alegeri bune și alegeri proaste cât timp ele sunt generate de drumul pe care l-ai ales inițial și cât timp te duc mai aproape de ceea ce îți dorești.
Mai jos, o scurta istorioara despre oportunități și alegeri, preluată de pe http://www.lingualeo.com.
“Here’s a great inspirational story about jobless man who applied to work as a janitor of a huge company. Wish it’ll squeeze the positive thinking side of you (:
After the HR manager interviewed him, he said, “You’re hired. Just give me your email address so I can email you the application form to fill…”
The man said, “I’m sorry, I don’t have an email address. I don’t know how to use the computer.”
“Then I’m sorry too,” said the HR manager, “if you don’t have an email, that means you don’t exist. And someone who doesn’t exist won’t get a job.”
The jobless man walked out of room totally discouraged.
He only had P300 in his pocket. That was all the money he had. He remembered his little daughter at home. He imagined her going hungry and decided to do something.
He went to the market and bought a box of tomatoes. He then went door to door, selling the tomatoes. In three hours, he was able to double his money to P600. He repeated the operation 3 times that day, returning home with P2400.
The man realized that he can survive this way!
Shortly after, he bought a cart, then a truck, and after a couple of years, he had his own fleet of delivery vehicles.
Ten years later, he was a big-time food distributor, a very successful and wealthy man.
At that time, a friend sold him life insurance.
When this wealthy man was filling out his insurance application form, it asked for his email address. He told his friend, the insurance agent, “I don’t have an email address.”
The friend said, “Wow, you don’t have an email, and yet you succeeded to build an empire. Can you imagine what you could have been if you had an email?”
The man thought for awhile and said, “Janitor.””
Mulțumesc,
Florin Ciubotariu -
Louise Tanasa
Singurul meu mare regret e ca nu am inceput sa calatoresc mai repede cu aparatul de gat si rucsacul in spate.Ma gandeam (gresit) ca o calatorie in strainatate implica bani multi,hoteluri scumpe,servicii idem,energie si apoi un mare gol in buzunar,ba chiar datorii.Total gresit,mi-am dat seama la 30 de ani cat de usor e doar sa iti doresti sa pleci,sa te focusezi pe o tinta si…in final sa si ajungi acolo.Am ajuns de patru ori in Toscana,o regiune draga mie,”casa” mea de vacanta,cum imi place s-o alint.Cu bani putini,cu cortul in spate ,cu aparatul foto de gat si sandalele prafuite.Fericire pura sa bat drumurile calde si jucause ale zonei,sa surprind detalii,sau sa vorbesc cu localnicii intr-o italiana-spaniola stalcita.Da,nu stiu italiana,dar sunt innebunita dupa Toscana mea si imi pare rau ca nu mi-am dat seama mai repede ca nu trebuie sa ai un mic munte de bani sa ajungi acolo.(in mai sunt din nou “acasa”,la graul verde,macii si dealurile mele dragi)si cu un plus de iubire in suflet :-). Dragii mei,wishes DO come true!
-
Dalila
Mi ar fi plăcut sa plec la aeroport sa aleg o destinație cu ochii închiși și apoi încă una și încă timp de vreo 2-3 luni, sa plec din una în alta. Însă, asta ar fi fost posibil in vacanta de vara din facultate pentru ca atunci aveam timp, acum nu mai am prea mult timp liber.
-
Iulia F
Hmmm, o intrebare foarte buna, ce te face sa reflectezi suficient de mult. Nu stiu daca le pot numi regrete scopurile neatinse inca, deoarece facultatea te face sa ramai ancorat in studii si biblioteci, doar cu libertatea de a visa ce vrei sa faci dupa absolvire. Acum, cu diploma in mana si cu un job de junior, realizez timpul liber avut in facultate si cat de mult a fost irosit. Pe scurt, regret timpul ce l-am pierdut pe inutilitati, iar acum as ,,cumpara„ timp pentru lucrurile care imi fac placere si care ma scot din monotonia cotidiana.
-
Mariana
Aveam bilete cumparate catre Munchen. La luasem prin februarie. Zborul era in noiembrie. Visam cu ochii deschisi la castelele Bavariei in peisaj de toamna.
In august am ramas insarcinata(sarcina intens dorita si mult astaptata).
In octombrie, daca mergeam pe jos mai putin de 1 km,eram terminata…mi se parea ca nu mai ajung acasa…..
Noi in vacante vizitam de bezmetici, pauze scurte cand simteam ca nu mai putem si iar…pana ajungeam cu bataturi acasa.
La sfaturile binevoitorilor,am renuntat la Munchen, am pierdut banii pe bilete…SI am ales sa mergem cu masina intr-o vacanta mai cuminte in Romania, EXACT IN ACEASI PERIOADA.
Sa va spun cu am urcat pe Dealurile Sighisoarei, la cetatea Rupea, La Birtalan si chiar si putin in Apuseni?
Eram fix la sf. trimestrului 1, cand amluat decizia si n-am stiut ca in trimestru 2, ea revine la maxim…(Daca m-as fi documentat…)
Au trecut ani de atunci si eu tot n-am vazut castelele de vis .” Plodul” vrea la mare…si buget pentru doua vacante momentan nu este.
Timpul nu-i pierdut. Vom merge cu siguranta. Daca vom primi voucherul de la Wizz, vom merge cu niste ani mai repede. 🙂 -
Diana Nistor
Am un mic regret ca n-am investit in mine inca din adolescenta. Adica am investit in mine prin educatie, am invatat, am participat la olimpiade, am facut facultate si master etc. Insa motto-ul meu actual este “travel before you run out of time” si imi pare rau ca nu am prins gustul calatoritului de mai devreme. Mi-am dat seama ca asta e cea mai mare bucurie a mea abia la 23 de ani, cand am calatorit cu prietenul meu in afara tarii, in Barcelona. Mai fusesem inainte si in Florenta si Madrid, dar nu le-am acordat atentie. Cred ca eram superficiala, alte valori aveam in adolescenta.
Pana la varsta 23 de ani ma multumeam cu o saptamana la mare, in tara, hai si trei zile la munte, tot in Romania. Nu spun ca Romania nu e frumoasa, chiar este, dar m-am limitat singura. Nu am indraznit sa privesc dincolo de granite, ci m-am repetat si n-am deschis bine ochii. Acum sunt convinsa ca prin calatorit reusesti sa te imbogatesti, sa inveti ce inseamna viata si cum e ea de fapt. Si ca nu totul se rezuma la ceea ce vedem, stim si putem cuprinde. Suntem mici, timpul e scurt, iar noi ar trebui sa descoperim devreme ca cel mai bine e sa investim in ceea ce ne aduce entuziasm, liniste si bucurie in suflet. Calatoritul imi lumineaza fata; nu numai perioada de vacanta, ci si momentele de dinainte, pregatirele, research-ul, nerabdarea, emotia. Acum visez la Lanzarote 🙂 -
Roxana
Sunt un om al momentului. Am facut intotdeauna ce am crezut ca e mai bine, asa ca , la vremea lor, lucrurile realizate au fost potrivite. Nu am regrete, nu as schimba nimic. Nu cred ca acum, daca as incerca un astfel de exercitiu, as mai putea schimba ceva. Privesc cu optimism spre viitor si caut sa fac totul cum imi place.
-
Nanau Corina
Pfff…cred ca că daca as putea intoarce timpul cu siguranta ca m-as focusa atat financiar cat si toata energia in viitorul meu, imediat dupa terminarea facultății m-am culcat pe o ureche…de, minte de copil ?. Cu siguranta este foarte important sa stii sa prinzi trenul ?
-
Anamaria Bulgariu
În 2007 eram studentă în Madrid cu o bursă mică, mică, și cu niște bani strânși din munca de profesoară de engleză la o academie de limbi străine. Am găsit bilete de tren la 80 de euro (mi se părea o avere) pentru o mică vacanță în Barcelona. Vacanța nu s-a întâmplat atunci pentru că am decis să revenim în țară să întemeiem o familie. Ce e drept, cred că Barcelona de la 34 de ani nu a avut același gust pe care îl putea avea la 24, dar apetitul pentru călătorii e mereu acolo 🙂 Nu e timp pentru regrete… lista de destinații este lungă.
-
Florin Alexe
Cu mintea de acum m-as intoarce in anul1999; in firma pe care o administram am inregistrat o mare paguba, pierdere financiara datorita angajatilor pe care nu i-am monitorizat indeajuns. Aveam vise despre calatorii in lume de pe atunci dar acestea s-au naruit…ptr o perioada. Acum, mai bine zis de prin 2008, am inceput sa traiesc acele vise. Nu-i tarziu nici astazi.
-
LUCIA
Ar trebui sa incep cu trecutul recent, cand am vrut sa emit 2 bilete de avion pt. mine si sotul meu ( erau la promotie 🙂 ) si fiind la un click distanta, am renuntat din motive financiare, calculand cam cat ne-ar costa intreaga vacanta. Mare prostie am facut. Trebuia sa le fi emis. Este pasiunea noastra sa calatorim, lucrul care ne aduce cea mai mare bucurie. Nu stiu de ce inca mai avem acele reminescente ” comuniste” sa le zic asa, de a da inapoi la investitii in NOI si in FERICIREA NOASTRA. Felicitari pt.tot ceea ce faci !
-
NACU EMILIA
Regretul meu este legat de calatorii si de tatal meu. Atat de mult timp nu s-a putut pleca in mod normal, ca turist, din aceasta tara ! Parintii mei au muncit foarte mult toata viata, fara sa vada vreodata ca atat de aproape … sau atat de departe de Romania, exista atat de multe alte locuri superbe. Tatal meu era un vesnic drumet prin natura si un mare pescar, dar nu m-am gandit sa-l duc vreodata intr-o calatorie in afara tarii. Amanari, scuze, obstacole, calcule, munca……multe si mereu. Regret tare mult ca nu am mers cu el la un pescuit de neuitat, intr-o alta tara frumoasa, intr-o calatorie memorabila.
Eu, la aproape 50 de ani ai mei, desi visez la aglomeratia oraselor, la arta traditionala si la natura superba a altor tari, aceleasi vesnice calcule, toate motivele posibile de renuntare ma fac sa nu plec. Iar copilul meu, nici el, nu se gandeste si nu stie ca visez sa calatoresc, pana nu e prea tarziu. -
Adriana Filip
De la sfârșitul lui 2016 mi-am propus să am mai mult timp pentru mine și pentru ceea ce-mi place, pentru ce-i drag și sufletului meu. Să fie și el mulțumit, vorba aia adică mai mulțumit decât era…că loc pentru mai mult și pentru mai bine e mereu destul. Deci asta e…mi-aș fi dorit să-mi fi dat mai din timp seama de importanța unor lucruri, a unor gânduri ale mele, a unor stări, a unor feeling-uri pe care nu le-am luat așa de în serios la un anume moment și ar fi trebuit…și ar fi meritat!
Aș da un pas înapoi ca să-mi reglez conturile cu ziua de ieri – un ieri al ultimilor 2-3 ani, un ieri care, pe de o parte, m-a enervat de fain ce-a fost și, pe de altă parte, m-a făcut să îmi pun niște semne de întrebare…mi se pare c-am luat puțin în derâdere balanța – am pus cam multe kilograme de entuziasm pe-un taler, entuziasm socotit pentru anumite lucruri și-am cam lăsat în aer talerul celălalt – un taler pe care erau așezate toate cele de drag și de liniște pentru suflet…gândurile mele, dorințele și pasiunile. Nițel mai mult echilibru n-ar fi stricat deloc 🙂
P.S.: Ca să existe și-o continuare funny la postarea ta, hai cu leapșa: eu n-am mai scris pe blog din 2013 și m-am reapucat acum, în martie 2017 🙂
-
Flo
Hmmm, interesanta provocare.
Mi-as fi dorit sa fiu mult mai curajoasa si sa incep sa calatoresc mai mult inca de acum multi ani.
M- am lovit de multe lucruri si in primul rand de costuri sau mai bine zis de blocajul mental, pentru ca ma uitam la costurile practicate de agentii si nu puteam concepe ca as putea pleca pe cont propriu la capatul pamantului. Intodeauna am avut un principiu, costul vacantei nu trebuie sa depaseasca un salariu lunar. De ce am avut si inca am acest principiu, tocmai pentru a ma controla pe mine.
Un alt motiv a fost mentalitatea celor din jur care imi reprosau ( nu ca nu ar mai faceo acum) continuu ca iar plec in concediu si ca am regret intr- o buna zi ca mi-am irosest banii in loc sa imi construiestc o casa etc.
Dar decizia mea de a-mi continuua visul a avut si un “premiu”, mi-am pierdut aproape toti prietenii. Cu totii m-au judecat doar pentru ca am fost altfel decat ei si am o pasiune pe care mai nimeni nu i intelege, aceea de a calatorii (toate zilele de concediu le folosesc pentru concediu si nu ratez o zi libera sub nicio forma). -
Nedea Gabriela Adriana
Am tot încercat sa găsesc un moment in care sa fi trebuit sa investesc resurse! Poate ar fi trebuit sa investesc mai multă timp in a termina facultatea de medicina si poate astăzi as fi fost d-na doctor nu d-na asistenta.Poate ar fi trebuit sa investesc mai cu cap banii care la un moment dat arau mai mult decât suficienți si poate astazi nu l-as mai fi dus lipsa. Poate ar fi trebuit să investesc mai multă energie si mai mult efort in activitatea sportiva si astăzi nu m-as fi luptat cu kilogramele in plus. Dar nu regret nimic căci ma gandesc ca daca as fi făcut ceva altfel decat am făcut- o astazi nu mai dormea linistită langa mine marea mea minune!!! Azi sunt împlinită!!! Sunt asistentă medicală, nu am niciodata suficienți bani, am ceva kilograme in plus dar sunt soție si mamă!!! Si promit să imi investesc toate resursele in familia mea!!!
-
Jeican Camelia
Imi doresc sa-i FAC o surpriza sotului sa-l duc LA Paris. De CE nu pot sa-i FAC surpriza? Simplu pentru ca banca nu ma lasa. ASA ca rog banca sa- mi ofere aceasta sansa. Toate LA timpul lor!
-
Andreea Biciin
Aoleo…cât ai de citit!?
Eu cam trăiesc prezentul și încerc ca ceea ce-mi propun sa și realizez. Dar recunosc ca banca este prietena mea?Acum sunt cu gândul la croaziera de 14 nopți în Caraibe de Crăciun și tare mă bate gândul la un credit.?
Mersi Mihai și bravo pt.blog. -
Florin
Eu și soția împlinim imediat 11 ani de când suntem împreună (pff ce zboară timpul…hai Doamne ajuta sa fim sănătoși cu toții ).
Ne-am cunoscut în timpul facultatii. Pentru noi, totul a început de 1 aprilie. Stiu suna funny…si pt. noi .
Avem un obicei al nostru ca în fiecare an sa plecam undeva de 1 aprilie. A fost Paris (unde am și cerut-o, în vf de turn când oricum la amândoi ne tremurau picioarele de la înălțime și… oricum era 1 aprilie :)))) adică oricare din noi, indiferent de răspuns putea sa o dea la întors :))) dar nu a fost așa ), Barcelona, Siena, Marea Britanie ( inclusiv Durdle Door de care ai povestit și tu recent ) , Roma, Florenta, etc.
Nu știu la alții cum e, dar la noi e fericire mare cand plecam sa vizitam. Este bucuria suprema.
Anul acesta din păcate nu am cumpărat bilete de avion pt.1 aprilie din diverse motive mai mult sau mai puțin întemeiate și acesta este marele meu regret.
Sper sa îmi fie învățătură de minte și sa nu mai las materialul sa depășească emoționalul. Seară bună călătorilor 🙂 ! -
Andrei Diana
Daca stau sa ma gandesc la trecut , regret ca acum 3 ani , cand am inceput facultate, nu am investit in ceea ce imi doream de mult, sa am un aparat foto profesional ( pentru ca sunt pasionata de tot ceea ce tine de fotografie ) si sa pot deschide blogul si sa imi expun fotografiile si ceea ce transmit prin ele.
Acum la 3 ani dupa , m-am abitionat si deschid blogul ? -
Andra
Eu as fi vrut
Sa am si eu sansa ta
Sa colind peste tot
Si sa cunosc lumeaEu as fi vrut
Sa am ambitia
Sa joc totul pe o carte
Si sa castig candvaDe ma intrebi ce vreau azi
Eu iti spun doar atat:
Un voucher de la Wizz
Sa imi oferi curand. -
Nicoleta
Raspunsul meu e simplu : de acum 3 ani ?cand ne -am propus eu si prietenul meu sa plecam intr-o calatorie in jurul lumii. Un vis pe care amandoi il impartasim si pentru care ne tot facem planuri in fiecare an dar , care din pacate nu s-a concretizat datorita unor temerii legate de familie, de job, situatie finaciara … Insa nu renuntam la visul nostru si de aceea pentru inceput planificam un mini trip prin Europa in aceasta vara. Astept cu entuziasm momentul acesta . Felicitări pentru aceasta pasiune si misiune pe care o realizezi cu succes !
-
Fărcaș Alina
Bună Mihai!
Eu sunt de părere că în fiecare moment în care alegem sa facem ceva, facem exact cea mai potrivita alegere. E normal ca o data ce trece timpul și creste gradul de maturitate sa te gândești ca ai fi făcut altcumva lucrurile. Noi suntem suma alegerilor făcute în trecut.
Multă baftă în continuare! -
Monica
Uau Jurca, cate comentarii si poate datorate concursului, dar traficul pe blog chiar exista. Felicitari!
In viata exista un moment pentru fiecare lucru si multe “regrete” vin cu experienta, dar cum fiecare zi aduce ceva bun, sa nu ne gandim la ce am fi putut face ci mai degraba la ce putem inca face l.
Tocmai am revenit din Lisabona, dintr-o mica vacanta cu mama mea. Am realizat tarziu ca trebuie sa profit de momentele in care ea e inca aici si daca am ocazia, sa-i ofer bucurie prin calatorii. Ea a insuflat microbul asta in mine si merita sa fie rasplatita 🙂 -
Şandru Florina
Imediat după ce am terminat facultatea… Privind acum în urmă îmi dau seama că acela a fost momentul în care am început să renunț la mine, la ceea ce sunt, la idealuri, dorințe… Atunci eram în miezul acțiunii și ar fi fost extrem de ușor să rămân acolo continuând să fiu EU. Citești în diverse locuri că nu e bine să ai regrete, să treci peste ce a fost și nu ți-a reușit pentru că doar așa vei reuși să schimbi ceva în viața ta, doar că eu nu am descoperit încă : cum faci asta???
-
Bacoș Oana
Tind să cred că momentul în care mi-aș fi dorit sa mă întorc în timp ar fi fost acum câțiva ani.
Fiind la facultate, cu specializarea turism sunt o împatimită a călătoriilor și a descoperirii locurilor noi.
Încă de mică, părinții mi-au injectat acest “ser” de adrenalină în corp, crezând totodată împreună cu oamenii care îmi spuneau că este scump să călătorești, că aveau dreptate.
Însă nu este nici pe departe adevărat!
De când am ajuns la facultate și mi s-au împartășit diferitele “taine” ale călătoriilor, nu mă satur să-mi fac excursiile pe gustul meu și în orașele care îmi plac.
Acesta ar fi singurul motivul pentru care m-aș întoarce inapoi în timp! Să mă scutur puțin și să realizez că viața trebuie descoperită! (Eu aș alege să o descopăr tot timpul în alte țări și orașe) ❤ -
Geanina
In 2000…cand am terminat facultatea si simteam ca pot muta munții din loc, ca totul e posibil, ca. respectând ordinea fireasca a lucrurilor si bunul simt, nu poti da greș! Apoi a venit ea, viața, cea reala, cu capriciile si loviturile ei, independente de vointa mea. Acum am experienta vietii, ceva resurse financiare insa inocenta si avântul de atunci era resursa de baza!
-
Mihaela p
La 27 de ani am parinti de 62 respectiv 61 de ani! Toti colegii mei de liceu aveau parintii cu 10 ani mai tineri si faceau tot felul de activitati impreuna. Eu nu am reusit sa plec nicaieri cu ai mei! Cred ca mi.a lipsit curajul de a.i scoate din normal….si banii desigur! Acum lucrez si o problema ar fi rezolvata…dar intre timp cred ca si.au pierdut ei energia si dorinta… Nicaieri nu.i mai bine ca acasa! Asa-i! Dar si la casa batraneasca ajung rar… Regretul meu principal e deci ca nu prea am reusit sa petrec quality time cu ai mei!
-
Matei Silviu
O vorba din folclor spune ca “toate lucrurile se fac la vremea lor”! Cineva de aici punea o întrebare foarte buna ” dar de unde știi care este vremea lor?”. Cred ca aceasta “vremea lor” este diferita pentru fiecare. Vremea aceea este atunci când simțim.
Dacă ar fi sa mă pot întoarce în timp probabil as vrea sa schimb anumite lucruri, sa aleg poate “alte mutări ” și sa investesc mai mult timp și resurse în cultura și educația adolescentului de atunci. Și nu mă refer la ore de meditații sau școală mai multă ci la depășirea granițelor culturale ale țării, la posibilitatea de a vedea, trai si simți cultura altor popoare. Dar pentru ca nu este posibila o întoarcere în timp, am înțeles ca cel mai bun moment pentru a investi timp și resurse este clipa. Cat trăiesc voi investi în clipa mai mult decât în lucruri materiale. -
CRACIUNESCU MANUELA DIANA
In studentieeeee…Asta se intampla prin 1994-1995…cand eram veseli, fericiti, lipsiti de griji….cand nu aveam bani, poate, decat de un sandwich. Timpul avea alta valoare, putea fi trait muuult mai frumos daca as fi avut mai multa informatie si bani(afurisitii astia de bani)!!!
Toti studentii eram la fel, aveam preocupari comune, eram vesnic cu zambetul pe buze! Nu aveam familii, responsabilitati…deci calatorii ar fi mers.
Nu ma plang, viata a fost generoasa cu mine…doar am raspuns aici, unei intrebari!!
Zi minunata!Manuela
-
Lavinia
M-as intoarce in timp la excurisa mea din Bali 🙂
Sunt o calatoare avida de cele mai indepartate locuri, insa de un timp, am avut “frici de calatorie” ce ma cam impiedicau sa ma simt bine si sa strabat cei 30km clasici fiecarei plecari din tara. Odata ajunsa acasa, imi dadeam seama ca frica mea a fost complet nejustificata si ca trebuie sa revin la vechea mea personalitate aventuriera.Frumos articolul, imi voi dedica mai mult timp pentru blogul meu de acum 🙂
-
Eliza Grigore
Regret ca nu am avut curajul sa plec cu Work & Travel in Statele Unite, pe timpul cand eram studenta. Mi-a fost frica sa plec, ma gandeam ca nu ma descurc sigura si ca o sa fiu prima din neam care iese din tipar. Alt motiv erau banii. Nu aveam bani insa aveam in gand sa imprumut de la sora mai mare.
Daca se poate sa dau timpul inapoi, as face asta fara sa ma mai gandesc. Imi doream mult sa plec, mai mult pentru calatorie. Cred ca toti apropiatii mei ma cunonsc ca o persoana care e “numai pe duca”. Mereu vreau sa plec pe undeva si nu e zi libera sau weekend in care sa nu imi vina mie vreo idee de iesire, chit ca plec pana in Comana, in parcul natural sau pana in Brasov. Acesta este singurul lucru pe care il regret din trecut. Acum in schimb, profit de orice ocazie. 🙂 Daca as castiga voucherul, as pleca in Dubai 🙂 Este urmatorea mea destinatie pe lista.Multumesc.
-
Lavinia
Eu…eu nu-s asa sentimentala ca toti cei de mai sus…
Singurul regret e ca nu am calatorit de toti banii ? -
Roxana
Buna Mihai,
Apreciez foarte mult blogul tau si tips-urile prezentate. Am reusit sa găsesc niște preturi incredibile la bilete cu ajutorul modelului tau de calcul vacante ieftine 🙂
Cat despre întrebarea ta, in ce moment mi-aș fi dorit sa investesc mai mult…as zice ca întrebarea asta, de fapt întregul post, a venit la un moment de răscruce pentru mine: ma aflu in situația ingrata de a rămâne fara loc de munca intr-o luna de zile. Si nu simt deloc dorința de să-mi căuta un alt loc de munca, in schimb as vrea foarte mult sa-mi deschid o mica afacere. Primesc insa numai păreri negative despre asta, din toate direcțiile, astfel încât aproape ca mi se face frică. Deși sunt convinsa ca afacerea mea va merge tot ma întreb daca nu cumva fac un lucru greșit.
Cred cu tărie ca investiția in propria persoana este cea mai buna pe care o poți face. Si ca întotdeauna trebuie sa mergi pe drumul tau, ales de tine, caci e singurul care te va duce unde vrei.
In contextul acestor lucruri care mi se întâmpla, postarea ta a venit ca o luminiță, îmi da o speranță, vine in sprijinul dorințelor mele: decât să-mi para rău, mai bine sa încerc! -
Vangie
imi pare rau ca nu am profitat de perioada doctoratului la Linz sa vizitez cat mai mult. Aveam si timp si bani. Am preferat sa fac multe drumuri in tara unde m-am si intors la final. Dupa ce te intorci in Romania iti cam piere cheful sa mai pleci :D. Tot timpul apar alte si alte lucruri de rezolvat. Acum altele sunt prioritatile.Dar nu e timpul pierdut:)).Bafta tuturor.
-
Crecana Delia Maria
Ma tot bantuie de cateva luni bune ideea de a renunta la jobul pe care il am in momentul de fata si a incerca sa castig bani facand ceea ce imi place, calatorind. Idei am, ambitie am, imi lipseste, cred, curajul de a ma arunca in gol. Daca ar fi sa regret ceva ar fi faptul ca nu mi-am descoperit aceasta pasiune mai devreme cand doza de curaj era suficient de mare incat sa nu te mai intrebi daca se va deschide parasuta sau nu 🙂
-
nicoleta enache
mi as fi dorit sa fi avut taria si curajul de a emigra in Canada. am avut viza, am fost sa mi iau cardul de rezident (valabil doar 5 ani) si m am intors la job ul meu de atunci si la familie. acum am ramas fara job si aproape toate cunostintele sunt imprastiate cu munca in Europa.mi as dori de asemenea sa pot calatori mult mai mult decat o fac acum.
-
Anculeana
Nu stiu daca sunt multe regrete din trecut, doar faptul ca in 2007, in urma unei calatorii in Irlanda de Nord mi-a fost facuta propunerea de a ramane acolo, dar mi-a fost teama, teama de o viata noua intr-o tara noua ( si cam rece, cei drept ) si teama ca imi voi lasa parintii in primul rand, si cunoscutii, in al doilea rand. Dar trecand ceva timp mi-am dat seama ca a fost mai bine, am divortat, am ramas pe meleaguri mioritice, m-am recasatorit, am 2 fetite de care sunt tare mandra si de care “fug” ( pt ca sunt prea mici ) de fiecare data cand am ocazia sa evadez cu sotul intr-o alta tara, chiar si pentru 4 zile ( asta este promisiunea facuta fetelor). Mi-am propus sa vizitez Romania la batranete, acum Europa (momentan). Daca ar fi sa castig un voucher l-as folosi sa imi achizitionez bilete pt Venetia, pt ca luna trecuta sotul vroia sa vada Venetia, iar eu Roma…bineinteles ca saracul a cedat si am vazut Roma! Acum e randul pt. indeplinit dorintele lui!
-
ANDRA PINCA
“Totul se intampla cu un motiv” se spune…motiv pentru care cred ca daca ceva nu iti reuseste, e pentru ca acel ceva nu este pentru tine!
Am aproape 25 de ani si ma consider o fire ambitioasa. Am urmat o scoala si o facultate cu predare in limba germana si desi nu am nici un membru vorbitor de germana in familie, am reusit sa ajung la acest nivel cu multa ambitie si cu ajutorul parintilor mei care m-au sprijinit mereu si datorita carora sunt omul care sunt acum.
Am intrat in viata muncii acum 2 ani, obtinand un job bun datorita limbii straine pe care o stapanesc. Dar, imi doream ceva mai mult.
Prinsesem gustul calatoriilor si aveam o pofta nebuna de a vedea LUMEA. Iar singurul mod de a putea face asta era (credeam eu) de a deveni stewardesa.
Cochetasem de mult cu aviatia si visam sa ajung stewardesa la una dintre cele mai mari companii din lume. Rasfoind Facebook-ul, am dat de site-ul frumoasei tale sotii si m-am hotarat: o sa merg la curs! Am citit site-ul din scoarta in scoarta, am epuizat toate paginile cu si despre viata de stewardesa si cu ce presupune acest job, am adunat informatii valoroase de la curs si eram convinsa ca sunt stapana pe mine si ca o sa ii dau gata pe recrutori la interviu. Dar nu a fost asa….
5 incercari mai tarziu si eu tot nu reuseam sa ii conving pe recrutori ca sunt ceea ce ei cauta. Si nici nu eram. Dupa toata experienta am ajuns la concluzia ca motivele pentru care imi doream acest job NU erau cele cu care ma minteam eu pe mine iar acesta a fost si motivul pentru care nu am mers mai departe.
Acum sunt impacata cu mine, nu ma mai gandesc “cum ar fi fost daca” pentru ca am hotarat sa vad LUMEA oricum si am descoperit ca pot face asta si la jobul actual!
Asadar, regret faptul ca nu am avut incredere in mine, ca am ales sa privesc partea goala a paharului, ca m-am certat pentru nereusita si pentru ca nu am fost capabila sa vad mai presus de esec. Dar, cum spuneam, “totul se intampla cu un motiv”, iar motivul era ca eu trebuia sa ma redescopar pe mine 🙂La cat mai multe calatorii!
-
Aura Morteanu
Buna, Mihai!
Am stat pe site-ul tau destul de mult in ultimele zile, semn ca mi-a fost f util. Mi-am luat notite despre Valencia (maine plec) si despre Tourist card-uri. Multumesc!
In timp ( asa cum propui) nu as vrea sa ma intorc, invat sa accept lucrurile asa cum sunt, fara regrete. Totusi, daca ar fi sa imi arunc o provire inapoi, as investi in dezvoltarea personala mai mult decat am facut-o pana acum. De aici vin toate lucrurile bune ale vietii.
Ma intorc la facut bagaje!
Multumesc inca o data! -
Mariana
Pot spune că mă simt ca fiind fix în acea perioadă în care vreau să schimb ceva pe plan profesional, dar nu am resursele necesare. Am 27 de ani şi îmi doresc atât de multe încât nu ştiu cu ce să încep. Ce-i drept, în urmă cu 5 ani, spre exemplu, visam şi la mai multe…dar pe măsură ce trec anii oscilez între a mă mulţumi cu ce am şi a continua să sper la ceva măreţ, ceva al meu. Încă de la 18 ani mă visam reporter de televiziune…am urmat Facultatea de Jurnalism, m-am angajat în presa online (că doar asta mai era, cea scrisă dispăruse între timp) cu gândul că va fi doar ceva temporar şi toate visele mele se îndreptau spre o carieră în TV, numai că ce să vezi…site-ul la care lucram aparţinea unei televiziuni, lucru ce m-a ajutat să îmi dau seama cu ce se mănâncă. După un an de zile mi-am dat seama că nu-i de mine, nu că nu aş fi fost pregătită, ci doar că trebuie să faci unele compromisuri pe care unii sunt dispuşi să le facă, iar alţii nu (şi aici nu vorbesc neapărat de etică profesională ci de faptul că nu ai un program fix, ştii când pleci de acasă, dar nu ştii când vii, trebuie să ai o stare de sănătate impecabilă care să-ţi permită să stai cu orele în picioare aşteptând pe scările Parlamentului să se termine şedinţa). Aşa se face că uşor, uşor am renunţat la visul meu ( nu neg că am momente când îmi pare rău că nu am încercat) şi se fac 4 ani de când sunt la acelaşi site, fără a simţi vreo împlinire profesională. De ceva timp însă mi-am luat inima în dinţi şi sunt hotărâtă să renunţ definitiv la presă, iar acum sunt în perioada în care mă gândesc la diverse variante prin care să pot avea ceva al meu, să lucrez pentru mine şi nu pentru altul. O primă variantă este să îmi deschid un magazin de haine (sunt o împătimită a chilipirurilor, îmi place să caut prin magazine până găsesc cea mai misto chestie la cel mai mic preţ). La începutul acestui an, m-am interesat şi de închirierea unui spaţiu comercial, doar că mă ţine pe loc lipsa resurselor materiale. Trebuie să investesc nişte bani pe care îi pot pierde SAU NU. O a doua variantă este legată chiar de ceea ce faci tu :D. Îmi place foarte mult să călătoresc…dar neavând aşa mulţi bani trebuie să cântăresc foarte bine unde vreau să merg, ce vreau să văd şi ce buget am disponibil. Aşa am ajuns să stau cu ochii şi pe siteul tău sau să folosesc Airbnb. Simt o satisfacţie enormă când prind un bilet ieftin de avion şi cred că aş putea să le împărtăşesc şi celorlalţi experienţele mele. Aştept cu nerăbdare să folosesc acel voucher de calatorie Wizz Air!
-
Popescu Mihaela
Cand te gandesti la trecut e putin ciudat! In primul rand pentru ca trecutul a trecut☺. Da, pe masura ce inaintam in varsta si avem diverse experiente, cunoastem si invatam lucruri noi, privim viata diferit, pe cei din jur, chiar pe noi insine ne percepem prin prisme diferite. Permanent suntem intr o continua schimbare. Eu am invatat intr un final ca trebuie sa ma pun pe mine pe primul plan pentru ca doar asa voi reusi sa nu am regrete, am invatat ca in viata conteaza doar sa fii ,OM’ si daca nu poti ajuta pe cineva in jur e f important sa te comporti in asa fel incat sa nu i faci rau, am invatat ca oamenii nu se schimba si ca trebuie sa i accepti asa cum sunt, am invatat ca din viata aceasta conteaza cel mai mult sa fii sanatos si sa te bucuri de toate lucrurile marunte din jurul tau, am invatat ca e f frumos si mi da o stare complet diferita de orice altceva atunci cand calatoresti si vezi locuri si oameni noi…..Viata iti ofera f multe informatii dar trebuie sa fii pregatit sa le primesti. Prin urmare pot sa spun ca am unele regrete : la unele, din pacate nu se poate reveni asupra lor, dar la altele da, se poate si anume: am ratat invitatiile unor prietene care locuiau la momentul respectiv in Cefalu -Sicilia, in Canada, sau Germania, pe principiul sa nu deranjez, sau ca sunt alte prioritati legate de bani.
Dar, ne focusam pe prezent si viitorul imediat apropiat, pentru ca este f important sa traiesti in prezent si sa te bucuri de el. Anul trecut a fost un an bun, dupa mult timp, iar anul acesta imi propun sa fie cel putin la fel de bun-adica sa pot sa mi permit sa calatoresc!
Va doresc numai bine si cat mai multe calatorii! -
Anca
Perioada 20-25 de ani. Imi pare rau ca am ales atunci sa lucrez si sa termin doua facultati (la stat). De ce imi pare rau? Pentru ca prima iesire din tara am facut-o la Paris, in saptamana in care am implinit 25 de ani. Si atunci am vazut ca la majoritatea obiectivelor turistice intrarea era libera pentru tinerii cu varsta pana in 25 de ani. Am apucat sa profit pentru cateva zile 🙂
De fiecare data cand calatoresc, chiar si acum, cand vad pe la muzee ca daca ai pana in 25 de ani intrarea este libera, imi pare rau ca n-am facut-o mai devreme 🙂 Dar, pentru ca niciodata nu e prea tarziu, azi tocmai m-am intors de la Roma, unde am parcurs 50 de km pe jos in doua zile, si mi-au fost de folos informatiile de pe blogul tau! -
Elise
Intre 22 si 25 ani am avut un job foarte stresant, care mi-a distrus sanatatea si viata personala; de fapt ar trebui sa imi asum responsabilitatea, pentru ca nu am fost obligata sa lucrez acolo, eu alesesem domeniul/compania (deci reformulez: mi-am distrus sanatatea si viata personala), iar la un moment dat parca eram intr-un show de tip Survivor, tot ma incapatanam sa mai rezist dupa ce plecasera deja multi colegi din cauza conditiilor, sa-mi dovedesc mie ca pot duce greutatile. In perioada aceea am avut si ocazia sa plec in Irlanda, insa coplesita de responsabilitatile de la munca, m-am limitat in a-mi permite sa visez ca mai e si altceva. Ar fi trebuit sa investesc mai mult in binele meu (timp liber, o vacanta macar si poate mai mult curaj de a ma detasa). Pe la 25 de ani (acum am 30) am avut un moment de constientizare mai intens si am dat restart; mi-am dat spontan demisia, iar de atunci mi-a fost ok, am pus accent in primul rand pe mine si am gasit un echilibru. Insa tot regret atitudinea mea din acea perioada, pentru ca singura mi-am furat niste ani in care as fi putut acumula experiente fericite si relaxante, care m-ar fi ajutat mai mult pe termen lung decat acel chin profesional.
-
Tudorancea-Buzoianu Mirela
Poate pe la 20 de ani când eram fără griji și fără bani. ? Anul acesta eu și soțul meu sărbătorim 5 ani de când ne cunoaștem și 3 ani de la căsătorie, așa că voucherul ar fi un cadou excelent pentru soțul meu și implicit pentru mine. ? Baftă tuturor participanților la concurs, iar ție îți doresc mulți ani plini de călătorii și scrieri pe blog. ❤
-
Cristina Dima
In anii de facultate mi-as fi dorit sa fi avut mai mult timp si mai multi bani sa investesc, in mine si in pasiunile mele (fotografia, gatitul si calatoritul). Simt ca am pierdut cativa ani in care: am fost departe de mama si de sfaturile ei gastronomice (si nu numai), am amanat inceperea unui curs de fotografie, am salvat doar tips and tricks-uri de calatorie si nu am facut nimic concret. Insa, la cativa ani dupa, pot spune ca am inceput cu pasi marunti sa indeplinesc visul din studentie: gatesc des si imi incant iubitul si parintii cu preparatele mele, am absolvit cursul de fotografie si plec in calatorii de cel putin 2 ori pe an. De aici inainte, continui sa visez 🙂
-
Laura
Astazi fata de ieri! Ieri fata de alaltaieri. Etc 🙂 Orice om dornic sa se dezvolte va fi urmarit de aceasta gheruta, care nu iti da pace. Cred, insa, ca important este sa ajungi in acel punct in care te mai lasi si in pace, te bucuri de cat ai facut si atat. Fara a uita sa privesti si catre viitor, desigur. Motive gasim mereu. Carpe Diem 🙂
-
Gabriela G
Nu prea imi place sa ma gandesc la trecut pentru ca ce a fost a fost si din pacate nu avem o capsula a timpului care sa ne ajute sa ne intoarcem cu 10 ani in urma sa zicem si sa mai avem puterea de a mai schimba ceva. Poate doar daca zeita Fortuna ne va surade si ne va ajuta sa ne intalnim cu aceeasi situatie a doua oara. Dar daca tot exista aceasta provocare m-as intoarce cu 8 ani in urma si anume in 2009 cand am terminat liceul. La acea vreme ( si nu numai) iubeam Turcia extrem de mult si imi doream sa merg la facultatea Dokuz Eylül Üniversitesi din Izmir. Din pacate acest lucru nu a fost posibil datorita resurselor lipsa ( costuri ridicate: trebuia sa merg in Izmir sa dau examen, timp si bineinteles energie).
Nu m-am lasat invinsa, mi-am urmat pe jumatate visul, am studiat in orasul natal, Brasov, Facultatea de Turism ( chiar daca nu era Dokuz Eylül ), am invatat limba turca singura si am ajuns sa lucrez in Turcia. Totusi, am o urma de regret ca nu am studiat acolo, poate ca destinul meu ar fi fost putin diferit decat acum daca as fi avut acele resurse la acea vreme! Acum nu caut sa gasesc motivele pentru care nu am reusit sa imi urmez visul stiind ca el este pe jumatate implinit. -
Mela Mihaela
Mi ar fi placut sa investesc resurse (putere de convingere, timp, bani, energie, determinare) in toate plecarile in strainatate ale iubitului meu : Frankfurt, Dusseldorf, Lisabona, sau cand ni s a propus Taormina. Daca as fi avut mai multa putere de convingere si mai multa determinare sigur as fi gasit si banii si timpul liber necesar ca sa vad aceste orase care ma chemau, fiind diferite fiecare in parte.
-
Natasa T
Buna Mihai,
Perioada din trecut in care mi-as fi dorit sa investesc mai mult timp (decat bani) este perioada liceului cand lucrurile nu se rezumau foarte mult la bani. Intre timp am invatat sa investesc in ceea ce conteaza pentru mine (in topul listei sunt si calatoriile).
Felicitari pentru blog, mi-a fost de ajutor in unele escapade.
-
Dana
Imi pare rau ca am renuntat la bursa pe un an din Bali pentru a ma reintoarce la prietenul de care ulterior m-am despartit insa stiu ca atunci asa parea cea mai buna decizie. Adevarul e ca nu stii niciodata viitorul unei relatii insa iubirea in cuplu incepe cu iubirea de sine fara a fi egoist.
-
Elena Rusu
Carpe Diem!
-
Edward
Cred ca e greu sa gasesc un singur moment in timp, care sa schimbe prea mult, nici nu as dori sa schimb ceva esential (poate e de “vina” so varsta deloc inaintata). Ce as face diferit ar fi sa gandesc un pic altfel (ar fi buna experienta de acum :-)) si mai ales sa incerc sa cunosc cat mai multe. Calatoriile ar fi o parte importanta din asta…pana acum am vazut din pacate prea putine din propria tara, care stim cat e de frumoasa.
-
Andreea D
Desi nu-s adepta intoarcerilor in timp, un singur lucru din viata mea si-ar găsi locul în aceasta categorie. Imi pare rau, cumva, ca nu am facut din prima facultatea de medicina dentara, imediat după liceu, pentru ca mi-a fost frica de nou și m-am subestimat, am ales calea sigura, comoda, ceva la care ma pricepeam și credeam ca nu pot da gres, am făcut facultatea de limbi străine și nu am absolvit-o cu succes, am lăsat-o in aer fix la finalul anului trei. Însă acum, ceva ani mai târziu, mai plina de curaj și ambiție sunt studenta în anul 3 la tehnica dentara, anul asta voi absolvi, iar la anul o termin și pe prima. Însă sunt de părere ca lucrurile s-au întâmplat fix asa cum trebuiau sa se întâmple.
-
Raluca
In clasa intai am avut ocazia sa ma apuc sa invat sa cant la vioara. Pe atunci imi ziceam ca nu-mi place vioara pt ca “scartaie” prea tare. Iar mama s-a luat dupa mine… si n-am inceput. 15 ani mai tarziu am avut ocazia sa invat din nou la vioara. Am studiat vreme de cateva luni bune, aproape un an, dupa care m-am “reprofilat” si am inceput cu chitara. La chitara am invatat cate putin de la unu si de la altu, dar neavand un profesor care sa se tina de mine si sa ma ajute in procesul de invatare, m-am delasat binenteles… si la fiecare inceput de an imi propuneam sa ma apuc sa studiez muzica mai intens. Nu prea s-a intamplat din pacate… Dar cumva impinsa de circumstante am ajuns la un anumit nivel la chitara iar in momentul de fata unul dintre domeniile principale in care activez este chiar domeniul muzical…
Acum am 27 de ani si planuri mari pentru viitor. Am invatat ca ceea ce este pus in tine ca valoare, de-a lungul vietii va da rod la un moment dat. Dar bine este ca totul sa fie facut la timpul lui, pt ca daca ma apuc de ceva la 25 de ani, pe care puteam sa-l fac la 20, voi ramane mereu cu 5 ani in urma facand ceea ce ar fi trebuit sa fac pana la varsta aia.
Uneori Dumnezeu ne impinge sau ne duce pe singurul nostru drum. Dar e bine sa nu o faca de prea multe ori, ci mai degraba sa fim deschisi si intelepti in a ne administra timpul, pentru ca pana la urma timpul (minutele, orele, lunile, anii) inseamna viata noastra. Iar daca ne irosim timpul, ne irosim de fapt viata…Ce as schimba daca as putea sa ma intorc in trecut?
– as invata muzica de mica
– as citi mult mai mult. Mult mai mult. Mai ales in facultate cand ai si timp liber mai mult.
– as calatori mai mult (tot in perioada facultatii, poate un work and travel sau un job pe un vas de croaziera). -
Dorina Stefania Iancu
Anii de munca si implicarea au dat roade si, dupa cum vad, cu mult peste 20 de oameni ti-au citit articolul si ma bucura asta, pentru ca meriti. Apreciez mult oamenii care pornesc de jos si treptat ajung unde isi doresc, asta pentru ca fac totul cu pasiune! Jos palaria in fata ta si a muncii tale! Provocarea pe care ne-ai lansat-o m-a facut sa ma gandesc la un mare regret pe care inca il am. Ma intorc in trecut, in 2010, cand eram studenta in anul I si am avut posibilitatea de a pleca cu o bursa in strainatate. In Franta, mai exact. Din diverse motive, nu am facut-o. Nu a fost atunci, dar 3 ani mai tarziu, mi s-a oferit din nou posibilitatea si nu am mai stat pe ganduri. A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. O etapa care m-a ajutat mult, care m-a schimbat si mi-a oferit o alta viziune asupra a tot ce ma inconjura. Acea perioada s-a incheiat si mereu am stiut ca viata mea ar fi fost diferita daca as fi profitat mult mai devreme de ocazia aceasta minunata. Mereu am stiut ca viata mea ar fi urmat o alta directie, daca as fi avut curajul, puterea si increderea sa lupt pentru ceea ce-mi doream. Intre timp, am invatat ca trebuie sa lupt daca imi doresc ceva, am invatat sa indraznesc, am invatat sa merg mai departe, cu capul sus si cu incredere in mine, am invatat ca o lupta necastigata nu inseamna infrangere atata vreme cat ma ridic si merg mai departe. Se spune ca toate lucrurile se intampla cu un motiv si prefer sa cred asta. Toata experienta mi-a dat aripi sa zbor si am devenit pasionata de calatorii. Ma hranesc cu aerul altor orase, cladiri, taramuri din basme pentru sufletul meu. Toata fiinta-mi e in sarbatoare cand cunosc alte popoare, obiceiurile lor specifice. Sunt pasionata de civilizatie si limbi straine si asta ma indeamna sa-mi iau rucsacul in spate si sa descopar lumea. Am calatorit in Franta, Italia, Maroc si prin tara, iar aventura mea va continua toata viata! Si sper sa aflu si raspunsul la intrebarea mea ‘cum ar fi fost daca…?’. Datorita tie, calatoresc in fiecare zi si iti multumesc pentru asta. Mereu intru intr-o stare de reverie si imi spun ‘intr-o buna zi, si eu o sa ajung sa calatoresc acolo’…
-
Maria Gramada
Pasiunea vietii mele este croitoria. Am reusit acum cativa ani sa imi deschid un mic atelier. Era langa casa, era un spatiu perfect, cu vitrina de prezentare, aveam clienti multi, era perfect. Un vis implinit. Din pacate a durat doar un an. Nu am stiut sa administrez afacerea si am fost nevoita sa renunt. Voi trai toata viata cu regretul ca am renuntat prea repede, ca nu am facut tot ce era posibil sa imi continui visul….?
-
Diana Elena I.
Cat de bine ar fi sa pot sa ma intorc in timp, macar pentru o saptamana! As alege sa petrec mai mult timp cu tatal meu, m-as plimba prin tara cu el asa cum faceam in timpul facultatii. El iubea sa conduca si sa se plimbe, visa sa mai ajunga o data sa vada marea, insa din pacate nu a mai apucat. Cate amintiri mi-a trezit intrebarea ta!
-
Aura
Eu sunt omul momentului, daca pot sa spun asa… :))
In urma cu 15 ani terminam facultatea de Drept si neavând mari șanse sa ma pot angaja in perioada imediat următoare, m-am hotărât sa emigrez :))
Asa ca, unde as fi putut sa zbor mai departe de casa , daca nu in… Tokyo :))) acolo, unde am si rămas pentru 12 ani.
In 2014 am revenit acasa si am început procesul de readaptare printr-un job de traducător la Makita EU, București, dar intr-una din zile am zis GATA. M-am hotărât sa imi dau demisia si sa ma întorc la dragostea dintâi.
Uite-ma azi cu cartea-n brațe, după 15 ani, invatand pentru examenul de Barou ??
N-as putea spune ca regret faptul ca nu am investit la timpul potrivit timpul si energia de a merge mai departe, deoarece experiențele traite, locurile si oamenii întâlniți in toți acești ani m-au îmbogățit poate mai mult decât ar fi putut s-o facă jobul pentru care învăț acum.
Eu cred cu tărie ca totul se întâmpla cu un scop! ?? -
Aranghel Emilia
Daca m-as proiecta in trecut
Nu as mai munci atat de mult.
Doar as presara mai mult curaj
O nota de nebunie, acelasi mariaj.
Fara obiecte in schimbul banilor,
As lasa mai mult loc aventurilor.Am fi “fugit” cu-n rucsac in Suedia
La Snickarbacken7… Jurca descria;
Dar ne-am rezumat la citit si la visat,
N-am indraznit, nu ne-am organizat.Acum parca intrezaresc o rezolvare
Cu OTP Bank si Wizz Air sa fie oare? -
Stânga Sorin
Am aproape 19 ani.Viața mea de abia acum începe. Desi imi e dor de unele momente ale copilăriei mele doresc sa investesc cat mai mult in prezent. Sper sa intru la facultatea la care doresc, am investit mai mult de 1 an de zile pentru a ma pregăti pentru admitere, sa călătoresc cel mai mult, sa descopar frumusetile lumii. Insa daca ar fi sa investesc in trecu, as investi in timpul pe care il aveam.
-
SIMONA B.
As investi mai mult, mai multa atentie, timp, afectiune, ajutor, in relatiile cu fostii mei colegi de scoala, cel mai probabil cei in care nu am prea investit, cei care nu erau sustinuti nici de profesori, nici de parinti. Azi, realizez cat de admirabili sunt toti acei copii, care au depasit catalogari, lipsa de intelegere, poate jigniri…si au ajuns adulti reusiti. Ma gandesc cate as fi putut descoperi in si cu acesti copii.
-
itcus carmen
calatoriile sunt viata mea. as fi vrut sa am posibilitatea sa am suficienti bani sa imi permit sa raman in berlin si sa investesc intr-o cafenea cu tematica impresii si recomandari din calatori.
-
Constantinescu Oana Madalina
Strangeam banuti si am crezut ca voi reusi sa-i ofer mamei concertul mult dorit – Concertul de Anul Nou al Filamornicii din Viena. Din pacate, timpul n-a mai avut rabdare cu ea. Asta-i cel mai mare regret al meu!
Dar, ne-a “trimis”, de-acolo de unde-i acum, doua fete frumoase, care ne implinesc (mie si sotului meu) viata, gandurile si simtirile. -
Rosioru Marilena
Buna Mihai!In primul rand te urmaresc cu interes si drag insa postarile tale imi fac mult rau…de ce?! E simplu…pentru ca ador sa calatoresc , sunt obsedata…si mereu vii cu imagini spectaculoare din locuri superbe…si cu oferte de nerefuzat…si iti dai seama in ce situatie ma pui…cauta resurse …munceste…gandeste-te bine daca iti permiti alta vacanta…offf…ce imi faci tu mie?! Pai ce sa imi faci…cred ca ma motivezi sa imi doresc si sa muncesc mai mult pentru a obtine inca o vacanta !
Da…iubesc calatoria si imi dau seama ca nu as putea trai fara sa plec in vacante. Si pentru a raspunde la intrebarea de concurs…daca m-as intoarce in trecut…m-as intoarce in urma cu 6 ani cand am inceput facultatea…si as alege alta. Am facut ASE-ul, finante banci si burse de valori!PEntru ca mi-a placut…nu spun ca nu…insa in timp am descoperit pasiunea aceasta pentru calatorie…cred ca de la al doilea zbor in strainatate …si cand vad cat de frumos este sa imbini job-ul cu pasiunea…ma gandesc ca ar fi fost bine sa urmez o alta facultate…si sa imi aleg o alta meserie care sa imi permita sa calatoresc foarte mult. Imi place foarte mult ceea ce faci tu…as vrea sa devin candva ca tine… pana atunci…ma motivezi sa calatoresc in atatea locuri minunate, pentru ca in definitiv cu asta ramanem la final…cu amintiri…experiente…si cu cei dragi de langa noi! Pe profilul meu de facebook…ca si coperta sta bine un citat dupa care eu ma ghidez in viata: “Travel is the only thing you buy that makes you richer!”. Chiar cred cu tarie asta! Iti doresc mult succes in ceea ce faci…si fa-mi rau in continuare pentru ca pana la urma…””raul ” asta imi face bine! 🙂 -
LIGIA P.
Bună. Acum 5 ani, am început să confecționez bijuterii handmade. Aveam o fetiță mică, eram fără servici și am încercat să fac ceva pe placul meu. Așa că, am început să caut tutoriale si materiale. Încetul cu încetul, bijuteriile mele, prindeau contur. Adoram felul in care le priveau clientele. Toate era făcute unicat, la fel cum erau și clientele mele. Dar……, toate au un final. Mi-am găsit un job, fetita a crescut și treptat, treptat nu mai aveam timp suficient, nu îmi mai găseam inspirația, așa că am renunțat să mă ocup de bijuterii. Poate ,cândva, am să revin la vechea mea pasiune. Mulțumesc frumos pentru acest articol. Când l- am citit, mă gândeam doar la faptul că , prinși în rutinele de zi cu zi, uităm de acele lucruri făcute cu pasiune.
-
Ioana L
In educatia mea in 2006. Daca atunci as fi investit poate azi as fi fost in alt punct si as fi fost altcineva. Nu regret acel moment deoarece nu as fi intalnit oamenii din viata mea pe aceasta perioada de mai bine de 10 ani. Nu am de unde sa stiu daca as fi fost mai bine, dar intotdeauna este si reversul medaliei, sa iti fie mai rau. Intotdeauna este loc de mai bine dar uneori trebuie sa te multumesti si cu ce primesti ca s-ar putea sa nu mai primesti nimic. Oricum nici acum nu e timpul pierdut. E in plan la anul, deci vad partea buna a lucrurilor. Trebuie sa fim optimisti pana la capat si orice zi e un nou inceput, asa ca trebuie sa profitam de orice primim. 🙂
-
Andreea Bontea
Acum 6 ani, dupa ce am nascut-o pe fetita mea, am inceput sa facem minim o excursie pe luna. In România. De cand avea fetita 2 luni am facut asta. Ori 12, ori 6. Plus concediile. La un moment dat am vrut sa imi fac un blog de calatorie, sa promovez Romania, sa arat cat de mult evolueaza serviciile din turismul romanesc. Dar nu am pus in aplicare ideea, desi luni de zile m-am tot gandit, din cauza superstitiei 🙂 Acum regret, desigur. Si totusi… tot ma opreste ceva sa o fac. Dar calatorim in continuare 🙂
-
Sebastian Contor
Ma gandesc destul de des la ce nu am facut la timpul potrivit. Acum, odata cu acest concurs, am ocazia sa recunosc si in fata altora 🙂 Imi doresc sa nu fi fost atat de prost incat, dupa facultate, sa ma las coplesit de o lene si o plafonare inexplicabile si condamnabile. Sa nu fi pierdut cativa ani in care nu am facut nimic constructiv, ani in care m-am multumit doar sa exist. Acum fac ceea ce imi place si ma bucur de multe lucruri, dar daca m-as putea intoarce in timp, asta as “repara”, pierderea unor ani in care nu am investit deloc in mine.
-
Predusca Corina
Hey! M-as întoarce in timp ca sa imi aleg alta facultate ??, una folositoare la ceva! Succes cu blogul și mie imi place mult sa călătoresc!
-
Corina Bacanu
Nu am nici macar 30 de ani, asa ca imi place sa cred ca inca nu am de ce sa am regrete. Insa ma intreb uneori ce-ar fi fost daca as fi ales un alt stil de viata, diferit de varianta ‘safe’: facultate, job in timpul facultatii, master in cadrul aceleiasi facultati, un job diferit dar in aceeasi firma. Cred ca in lipsa de resurse (curaj in primul rand, apoi optiuni sau modele diferite, apoi bani) am ales un drum care sa imi dea siguranta. Insa imi dau seama ca in viata nu este vorba de asta – ea ar trebui traita, experimentata, invatata din mers si privita cu bucurie – ceea ce nu se intampla cu adevarat cand mergi pe un drum batatorit. Asa ca, daca acum cativa ani as fi avut anumite resurse, cred ca as fi experimentat mai mult si m-as fi bucurat de viata, cu toate lucrurile neprevazute pe care le-ar fi adus.
-
Andreea Andrei
Hmmm.. intr-un moment vietii ma indragostisem teribil de cinematografie (bine, inca exista dragostea) si m-am hotarat sa incerc sa fac productie de film/tv.
Am avut norocul sa intru putin in lumea asta, sa particip la filmari de reclame, scurt metraje studentesti si/sau independente, sa imi vad numele pe ecran in genericul de final. Am fost la nenumarate festivaluri de film prin tara, am adormit in salile de cinema.Am pierdut zile si nopti pe platourile de filmare, regasindu-mi energia de a investi in ceva nou, de a o lua de la capat.
M-am inscris la un master (oarecum) in domeniu. Atunci am considerat ca imi va deschide si mai mult acest drum.
Insa, la incheierea lui am avut de facut o alegere: productie – multe proiecte de voluntariat, plata pe proiect (daca exista buget), riscul de a nu lucra, multa rabdare, nesiguranta zilei de maine – sau un job stabil, de birou.
Situatia m-a presat sa iau rapid o decizie si am ales jobul sigur in detrimentul pasiunii pentru film (a doua pe scala preferintelor).
Mi-au lipsit resursele financiare care sa imi permita investitia de energie pe termen mai lung.
Poate mi-a lipsit si curajul. La aproape 24 de ani (pe atunci) consideram ca trebuie sa ma stabilesc putin si sa fiu cu adevarat pe picioarele mele.
Pasiunea inca este insa “skill-urile” de producator le-am investit in alt domeniu (destul de dinamic si el) 🙂 -
MUSOAIE RADU-EMIL
2007, 2-5 august. Am reusit sa imi trec numele in Cartea Recordurilor, jucand alaturi de alti prieteni, 80 de ore de baschet non-stop! Puteam mai mult insa am spus stop dupa 3 zile si 8 ore! Intre timp recordul nostru a fost doborat insa regret ca nu am mai continuat sa mai jucam astfel incat sa atingem…suta de ore!
-
Deborah
E cineva aici care poa’ sa dea timpul inapoi?? Am si eu o rugaminte. Una mica: mai lasa, neica, sa mai fie o data 2012! Sa investesc mai multa energie si bani in ceea ce-mi place! Sa-mi cumpar aparatul foto visat, ca mai apoi, in 2017 sa-i las pe altii sa viseze…la sedintele mele foto 🙂
-
Radu
La mine fara indoiala momentul acela este 19 Decembrie 2008. Ne pregateam sa plecam cu Defenderul in Maroc. Dupa ce am investit toti banii in modificari, rezervari pentru o luna jumate de vacanta si altele, ne punem la drum. Totul merge bine pana inainte de Sebes cand motorul da semne de nefericire si moare complet. Ne petrecem noaptea desfacand masina din bara in bara la service-ul unui amic, cautand problema. Am identificat-o insa implica schimbarea motorului. Prietenii mei cu Toyota si parintii cu Suzuki si-au vazut de drum si au continuat vacanta iar eu am revenit in oras cu masina pe platforma. N-am gasit un motor de schimb decat la reprezentanta si preturile erau astronomice. 9 ani si vreo 40-50.000 km de aventuri mai tarziu, inca nu am ajuns in Maroc. Este singura aventura care nu ne-a iesit ca pe hartie si trebuie refacuta dar de data asta zbor acolo si inchiriez un Land Cruiser :))
-
Bianca
Regretul meu este ca nu am mai ajuns in India. Desi, aveam platit un mic avans pt rezervare (50€) prin 2008. Am “amanat” la insistentele sotului, pe atunci logodnic, cu fagaduinta sa mergem impreuna cand v-a fi sa fie, de ce nu, chiar in luna de miere. Luna de miere a venit, am prins o croaziera pe Mediterana cu MSC (Genova, Napoli, Tunisia, Palma de Mallorca, Barcelona, Marsilia). A fost superb. Nimic nu se compara cu sentimentul de a te culca intr-o tara si de a te trezi in alta si de a hoinari… Dar, asa, s-a dus un vis, acela de a vizita India. Calatorie pe care am tot amanat-o din varii motive, timp, resurse financiare… dupa care au venit copii si am cautat destinatii mai child friendly. Anul trecut, de exemplu, am fost cu ei in Portugalia, in Algarve+ cateva zile de hoinarit prin Lisabona si Sintra. Asa am descoperit si blogul tau, cautand informatii despre Portugalia. Mi-a placut foarte mult si am ramas fan. Iar India… sper sa fie candva, chiar daca toata lumea imi spune ca voi fi dezamagita…
-
Rusu Oana
Bună! Ma recunosc pe alocuri în articolul tău!
Eram în 2011, tocmai terminasem stagiul de pregătire profesionala (rezidentiat -5 ani, după cei 6 de facultate), intram în specialitate, efectiv în munca de medic! Exaltarea, bucuria, entuziasmul ma propulsau! În foarte scurt timp “visul frumos” s-a evaporat… Locuri de muncă pentru tinerii medici în București nu prea găseai (pe vremea aceea, în sistemul de stat nici o sansa), stăteam în chirie (fiind din asa zisa “provincie”), în curând am început să fac gărzi si numai gărzi… Muncă ziua, muncă noaptea, somn când apucam, ritm nebun de viata, adică nu prea mai stiam ce este viata, inafara de programul de “roboțel”… Eram frustrată, obosită, dezamăgită, îmi doream enorm propriul meu cabinet, propria mea cale în viată, nu cea dictată de alții! Dar de unde bani, de unde resurse (am părinți deosebiti, însă nu sunt oameni de afaceri, parlamentari, deputați etc). Gândindu-mă retrospectiv, nici curajul nu era la cotele potrivite!… Prin urmare, visul a pălit treptat…
Au trecut cativa ani de atunci, vreo 6, între timp am mai făcut o specialitate, niște competente complementare, congrese, conferinte, cursuri de dezvoltare personală. M-am căsătorit cu un bărbat minunat care, înțelegându-ma, sustinandu-ma, scos visul meu la suprafață, ” l- a sters de praf” si l-a transformat în visul “nostru”!
Astfel, toate ingredientele au fost adunate la timpul si momentul potrivit, rezultând materializarea visului de altădată, propriul meu cabinet!
Acum stiu ca visele pot deveni realitate la timpul decis de Univers, care este timpul potrivit pentru fiecare, dacă te pregătești pentru el si, nu în ultimul rând, ai răbdare!
P. S. Eu “lucrez” constant la capitolul rabdare! 🙂 -
Mihai Tudorache
M’as intoarce in timp cu vreo cativa ani, mai exact 10, cand am terminat liceul. As investi in calatorii, deoarece m’am angajat intr’o firma care m’a blocat sa fac asta. Pana a’mi da seama ca sunt prins intr’o cursa de soareci… mi’a luat ceva timp, mai exact 5ani. A fost nevoie de o cotitura involuntara si dureroasa dar benefica pentru a’mi da seama ce inseamna “de ce?”. Dupa aceasta intrebare, Universul s’a aliniat si a inceput sa ma ajute. Am muncit si am investit mult si multe, iar anul trecut, dupa noua ani, am reusit sa calatoresc cel mai mult intr’un an de zile. Am vizitat Romania de la Sud la Nord, de la Est la Vest. Am trait momente magice si sunt recunoscator pentru aceste clipe. Acu… mi’am propus sa calatoresc si in afara tarii deoarece simt ca am multe experiente pe care trebuie sa le traiesc, ca multe locuri vor sa le vizitez si sa le fotografiez / documentez, oameni care vor sa’i intalnesc si cu care sa impart clipe frumoase… si momente care sa se transforme in amintiri care sa’mi imbogateasca sufletul 🙂
-
Teona
Eu sunt inca la faza de trezire si sper sa ma trezesc bine, inspre directia buna. Dar mi-as fi dorit sa investesc mai mult timp pentru mine si bani atunci cand am vazut ca lumea e mai mare decat granitele tarii noastre dragi, e mai mult de cat ce cunosc si imi cunoscut – e o lume intreaga care asteapta safie descoperita.
Am facut o facutate, am lucrat in domeniu dar am vazut ca asta nu e ceea ce am eu nevoie, adica nu-s omul care sa il ti legat de vreun birou – sunt o fire care vrea sa fie libera, sa zboare mereu. Ceea ce am eu nevoie e sa calatoresc.
Nu stiu cum as putea face asta fara un job de sustinere dar sper ca pe viitor sa pot calatorii mai mult decat sa lucrez.
Hai la cat mai mult calatorii!P.s.: Pe calea asta vreau sa iti multumesc pentru toate tips-urile, sfaturile si impresiile tale din calatorii – le citesc cu drag si cu speranta ca intr-o zi voi ajungesi pe-acolo 🙂
-
Alecsandra N.
Algoritmul vietii
Cand ma gandesc la trecut,
Ce-as fi vrut, dar n-am facut,
Port semet zambet pe fata,
Am luat totul de la viata.Multe randuri fost-au nescrise,
Multe erori permise,
Azi suma a tot ce sunt,
Nu regret nici un cuvant!Orice fapta savarsita,
Orice vorba negandita,
M-au facut astazi mai bun,
Versiunea mea de-acum.Sa regreti e ca un foc,
Mistuie sufletu-n loc.
Nu arunc pareri de rau,
Din trecut, astazi sunt EU.🙂
-
Dragan Irina
In mine! Ar fi trebuit sa citesc mai mult, sa stiu mai mult, sa invat mai mult si sa calatoresc mai mult! Sa fiu o mai buna versiune a mea. Cea ma buna! Nu ca nu as fi, dar mereu e loc de mai bine!
P.s.: partea buna e ca mai am timp! Cred..? -
Georgiana
… Și oare cum ar fi fost la Florența? Sigur aș fi pozat Ponte Vecchio din toate unghiurile, m-aș fi încâlcit pe străduțe, aș fi băut vin, aș fi povestit o lună întreagă după.
Deși sunt într-o perioadă a vieții în care încerc să mă păstrez cât mai ancorată în prezent și să mă scutur de regrete, o mulțime dintre what if-urile mele se agață totuși de oportunitățile de „văzut lumea”.
Cât am fost studentă am tatat oportunitatea de a pleca cu o bursă Erasmus în Europa, habar n-am avut cât de mult aș fi putut să descopăr dacă lăsam frica acasă, grija că ar trebui să îmi caut un job în loc să umblu brambura, teama că o să-mi pierd relația sau stresul că nu o să mă descurc cu banii. Nici ai mei nu au înțeles neaparat oportunitatea și nu am avut susținere financiară cât să-mi fac puțin vânt, să mă ridic de la sol măcar.După ce am devenit angajată, am risipit mulți bani pe care aș fi putut să-i investesc în călătorii. Am prioritizat greșit și am investit prea mult în lucruri, când de fapt am știut tot timpul că experiențele sunt cele care contează. Anul trecut am pierdut niște bilete de avion la Florența pentru că mi-am făcut calculele prost și încă mă gândesc la cum ar fi putut fi prima mea întâlnire cu Toscana.
Acum sunt freelancer, plasele de siguranță sunt mai mici, dar încerc să mă țin de promisiune și să călătoresc cât se poate. Și, dacă sunt fată de treabă, să mă și apuc serios de scris. 🙂
-
Diana
Nu obisnuiesc sa cad in plasa lui “ce-ar fi fost daca”, sunt multumita de prezent, si daca toate cele ce s-au intamplat in trecut m-au facut sa ajung aici, atunci le accept si mi le asum. Asadar am stat ceva sa ma gandesc la un raspuns :). Ceva ce mi-ar fi placut sa incerc in tinerete si acum imi cam da regrete: sa devin stewardesa! Acum am aproape 32 de ani si o cariera buna intr-o corporatie, la care nu as renunta. Dar mi-ar fi placut ca la 20siceva sa am curajul macar sa incerc. Desi daca stau sa ma gandesc probabil nici nu m-ar fi primit la cei 1,60 de metri ai mei :). Poate suna cliseic regretul meu, dar am o prietena stewardesa la Emirate, si mi se pare fascinant cum se plimba in toata lumea si are layovers in cele mai frumoase hoteluri. Da, cred ca in asta mi-as fi dorit sa investesc timp si energie dupa ce am terminat facultatea.
p.s. si-a dat si prietenul meu cu parerea, imi zice ca si-ar fi dorit sa fi investit intr-un cuptor cu lemne pentru pizza (fiind un mare fan pizza)!! :)). Ce sa zic, el e mai pragmatic :). -
Elena
In facultate, am lipit o groaza de afise care promovau conceptul “Work and Travel”, pentru ceva bani in plus. Acum imi pare rau ca nu am stat atunci sa citesc mai cu atentie ce scria pe afisele alea, ca nu am avut curajul sa aplic si eu pentru o experienta de genul ala. Acum sunt pe modul “work and then travel” 🙂
-
Roxana Fatu
Cred că mi-ar fi plăcut să pot investi mai mult timp și mai mulți bani în fiecare dintre călătoriile pe care le-am făcut. Din fericire m-am descurcat să găsesc întotdeauna variantele cele mai ieftine și am călătorit poate mai mult decât alții, însă în fiecare loc în care am ajuns mi-am fi plăcut să pot rămâne mai mult și să pot “gusta” mai mult experiența pe care o trăiam. Într-unele locuri poate nu am avut suficient timp la dispoziție, în altele poate nu am avut bani suficienți să mă bucur de toate minunățiile pe care mi le oferea locul respectiv. Însă cu siguranță pot spune că în toate călătoriile mele am investit toată energia pe care am avut-o, am pus suflet și am lăsat o mică parte din el în fiecare loc vizitat, în schimbul unor amintiri minunate, pe care le voi purta cu drag cu mine pentru totdeauna. Asta pentru că am înțeles cu mult timp în urmă că amintirile sunt mult mai valoroase ca posesiunile, nu se devalorizează sau demodează niciodată și nici nu le poți cumpăra cu toți banii din lume! 🙂
-
Vladut Burde
Daca as putea sa ma intorc in trecut si sa schimb ceva, cu siguranta m-as intoarce la jumatatea studentiei, as renunta la ceea ce faceam atunci, si mi-as urma visul. As lasa in urma un an si jumatate de studiu la facultatea de litere, si as aduna bani sa fac actoria (visul meu). Atunci, datorita unui spectacol, mi-am dat seama care e, de fapt, visul meu- nu acela sa predau limbi straine, ci acela sa fiu pe scena. Atunci mi-am dat seama ca teatrul este viata mea. Nu e tarziu nici acum sa imi urmez visul, dar daca constientizam cu adevarat atunci, poate azi as fi fost ceea ce imi doresc cu adevarat. Oameni buni, indiferent ce zic sau cred ceilalti, urmati-va visul. Renuntati la un job bine platit pentru a va urma pasiunile. In final, cred ca totusi multumirea sufleteasca conteaza mai mult decat banii in lume,
-
Dumitrascu Marius Victor
In urma cu cativa ani vedeam calatoriile intr-un mod superficial. Ei bine, din acest motiv nu am stiut sa combin utilul cu placutul. Priveam doar intr-o singura directie, mai exact doar munca si acasa. Acest lucru nu mi-a facut bine, ba din contra, chiar mi-a daunat, ma apropiasem de plafonare. Am trecut ani buni fara a avea plaunri cu mine, eu-ul meu se regasea intru-totul catre job si cam atat. Intre timp, am ajuns la concluzia ca eu nu sunt doar jobul, iar din momentul in care am realizat acest lucru, mi-am organizat timpul intr-o maniera incat prioritaile mele sa devina pe primul plan, iar prin acest lucru am inceput sa calatoresc, sa am o lista cu ceea ce vreau sa vizitez in fiecare an. Din momentul in care am constientaz ca timpul este o resursa esentiala, am ajuns sa ma iubesc pe mine si sa alung monotonia din viata mea.
-
Rotaru Monica
La noi in familie startul calatoriilor il dadea tata. Pe vremuri nu aveam masina, si calatoriile/concediile familiei erau planificate prin BTT. Avem amintiri si fotografii minunate (alb-negru ce e drept) din acele calatorii. Mi-ar fi placut ca imediat dupa ’89 sa fii avut bugetul necesar sa mai calatorim, in familie. Acum sunt mandra sa continui “traditia” alaturi de sotul si fiul meu, si nu scapam nicio ocazie de a vedea locuri noi, atunci cand timpul si bugetul ne-o permite ?. Calatoriile sunt cele mai bune investitii, ceea ce ramane in memorie si in suflet, restul investitiilor reprezinta acoperirea unor nevoi trecatoare. Mult succes in continuare!
-
Anca
Am invatat sa nu regret nimic. Poate ca as fi putut face alte alegeri la anumite momente in viata, dar am trait experiente care m-au definit ca persoana, care m-au facut sa fiu cine sunt astazi si nu are rost sa ma intorc in trecut. Daca sunt lucruri pe care ne le-am facut si imi doresc le fac acum, am invatat la 27 de ani sa ma dau cu placa si sa inot, acum vreau sa invat germana alaturi de baietelul meu ajuns la varsta scolara. De calatorit am calatorit mereu, este pasiunea mea si a sotului meu si am dus copiii cu noi mereu, de la cateva luni de viata.
-
andreea
As alege sa ma intorc in ani de facultate..un an pierdut , dar care ma trezit la realitate..am terminat facultatea pe economia turismului si dupa m-am reprofilat pe ceva ce ma atragea de mica ..infrumusetarea…nu pot sa zic ca regret ceva in mod special toate lucrurile pe care le-am facut m-au transformat in omul care sunt azi…poate doar ca trebuia sa incep sa fac ce imi place pe cont propriu mult mai repede si sa nu fiu nevoita sa accept lucrurile impuse de sefe care insemna de multe ori sa fac compromisuri si clientele aveau de suferit…dar poate asa a fost sa fie.. cineva radea ca daca schimb locul schimb si norocul…asa ca anul acesta fac nunta ?
-
Lezau Ramona
Regrete majore nu pot sa spun ca am. Dar mi-ar fi placut sa am posibilitatea sa investesc in calatorii de mai mult timp. Eu si jumatatea nu lasam sa treaca 3 luni fara sa mergem undeva. Si chiar si asa mi se pare prea putin. De ce? Pentru ca a calatori inseamna sa te rupi de cotidianul de zi de zi, sa iti incarci bateriile pentru urmatoarea perioada, sa explorezi, sa inveti si sa traiesti detalii din cultura unui popor, sa te deschizi cultural si social. Acum 2 ore m-am intors de la Lisabona si am un semntiment atat de frumos! In minte, derulez albumul calatoriei si pot spune ca a fost spectaculos. Singurul regret? Ca nu pot face din vacante o meserie.
-
Victoria Dragan
Eu. Adolescentă, în anii comunismului. Îmi plăcea să citesc, să scriu poezii, să explorez oamenii din jur. Nu aveam bani de călătorii…deh, fată de țărani din Bărăgan, dusă la un liceu industrial din Slobozia pentru că cel de filologie nu era în județ și Bucureștiul era “oraș închis”. La liceu, profesoara “de română” nu avea nicio chemare, niciun har de îndrumător al unor minți tinere, către minunile acestui univers al literaturii. Eu, singură, rătăcită prin acest univers, scriam cuvinte efemere. Nu am înțeles că trebuie să învăț tone de comentarii literare ca să intru la facultate și am rămas pe dinafară. M-am visat o vreme bibliotecară într-un univers al cărților, nemărginit… Am ajuns operator chimist într-o fabrică, printre butoaie și adezivi, negru de fum și fibră de sticlă. Au mai trecut ani, m-am desprins încet-încet de chimie și azi sunt o rotiță din spatele unui site /shop online. Citesc multe bloguri de travel și visez. Uneori, când îmi permite bugetul, călătoresc și mă minunez cu nesaț de lumea largă. Și aștept să împlinesc, curând, 50 de ani. Aș fi putut investi, în primul rând mult timp și energie în anii aceia pentru a învăța ceea ce trebuie astfel încât, apoi, să pot alege. O profesie. Care să întrețină un hobby care are nevoie de ceva bănuți, ca să existe. Pentru că am înțeles, într-un târziu, că a călători este una dintre cele mai mari bucurii lăsate omului pe acest pământ. Pământ care ni se oferă, întru totul, rămânând ca noi să aflăm ce putem face pentru a-l avea.
-
Anita
Nu am reusit sa investesc timp, bani, energie acum un an, atunci cand mi-a venit prima data o idee de afacere, care ar putea sa imi genereze venituri pasive. De ce nu am facut-o atunci si continui sa nu o fac nici astazi? …cu toate ca visul meu este sa am independenta financiara si sa pot lucra de oriunde, sa pot sa calatoresc mai mult? Lucrez la o corporatie si fac ceva ce nu imi place. In schimb am o siguranta financiara stabila. Este extrem de greu sa renunt la asta, doar pentru un vis. Care cateodata pare sa fie un vis nerealizabil. Este riscant. Unii reusesc sa se riste, sa aiba incredere in ei insisi. Toti oamenii de success stiu, ca daca vrei sa ai succes si sa iti atingi telul, trebuie sa te risti. Si eu sunt constienta de asta si nu am reusit sa o fac, dar nici nu am renuntat…
-
Mihaela Ivan
Din toamna, viata mea s-a schimbat complet, iar intrebarea ta mi-am pus-o inca de atunci asa ca toate actiunile merg spre acum, cu cat mai putine regrete pentru atunci.
Dupa o lunga perioada de investigatii am aflatin sfarsit raspunsul la intrebarea de ce nu-mi este bine. In iunie 2013 m-am operat la picior intr-un spital de stat, din Bucuresti. In sala de operatie am contactat o bacterie noscomiala prin masca de oxigen. Nu sunt contagioasa, adica nu pot transmite bacteria celor din jur, dar din pacate nici nu pot scapa de ea, cel putin nu in acest moment, desi am facut deja 2 tratamente cu cele mai dure cu antibiotice cu administrare orala.
Asa ca primul moment in care mi-as fi dorit sa ma intorc in timp ar fi iunie 2013: as fi investit 2.000 euro intr-o operatie de ligamentoplastie intr-un spital privat. Bine as putea sa ma intorc si mai mult in spate, fix pe partia de ski, ori in sala de aerobic, cand am perfectat ruptura ligamentului, dar atunci nu a fost vorba de timp, bani ori de energie, ci pur si simplu de hazard.
Revenind in prezent, principalele mele preocupari de dupa job, printre vizitele pe la diverse clinici ori discutii pe internet cu diversi specialisti si ziaristi de pe la noi ori de pe la noi in cautarea unei solutii, pentru ca nu m-am resemnat si stiu ca la un moment dat o sa gasesc o solutie, am inceput sa-mi analizez foarte bine viata, sa-mi reorganizez prioritatile. Si cum ceea ce-mi doresc cel mai mult, in acest moment este sa descopar locuri si oameni noi, dar nu am castigat la loto mi-am facut abonament la: Wizz Club, la toate newsletterele companiilor aeriene low cost si unele de linie, urmaresc blogurile de travel cu „see first” activ (bine asta faceam si pana acum), pe scurt vanez toate ofertele si sunt deschisa oricaror oportunitati de tip „last minute” & „low cost”.
Cu experienta si perspectiva de acum am 3 momente in care m-as intoarce in spate pentru a le rescrie :
– in iarna lui 2007, cand desi am reusit sa-mi prelungesc delegatia cu 2 zile in Londra, nu mi-am permis sa cumpar biletul pentru o tura in London Eye.
– in primavara lui 2008, in Creta fiind, din motive de oboseala si ceva criza timp combinate desigur si cu o jena financiara 😛 am ratat excusia la Santorini
– in una din verile de dupa 2009, cand la fel, tot din motive de buget, desi am plecat de acasa cu gandul si dorinta de a admira Cappadocia din balonul cu aer, la fata locului, tariful de 150 de euro s-a dovedit mult prea pentru bugetul meu.
Altfel, ma bucur din tot sufletul ca datorita povestilor scrise pe tine pe blog am prins oferta la Tap Portugal de acum 2 ani si am ajuns sa vad Lisabona si minunile ei din jur: Sintra si Cascais.
Si da, imi primit in primul rand mie ca daca voi castiga acest premiu voi savura un superb apus alaturi de un pahar de vin alb sec si pentru aniversarea ta!
Iar blogului tai ii doresc sa inspire, ca si pana acum cat mai multi vizitatori, sa-i transforme in calatori in lumea asta mare si frumoasa! -
Jovi
Bani – pe rochia de mireasă a soției mele. Și acum îmi reproșează (discret, ce-i drept), după 13 ani, că nu a avut rochie super, ci doar una făcută la croitor, nu cumpărată 🙂
-
Felice
La nunta voastra, v-am privit si v-am felicitat, acum, dupa ce am citit acest articol, anumite pasaje m-au emotionat, vreau doar sa ma inclin…
-
Loredana
Oare cum poti sti cand este perioada potrivita pentru a investi aceste resurse? Nu stii, nu crezi in tine si si trece timpul. Realizezi ca puteai face mai multe lucruri benefice, insa anii au trecut si deja ai pierdut o perioada de timp. Daca as putea folosi o masina a timpului, m-as intoarce cu 6 ani in urma. De ce? Pentru ca as fi avut timpul necesar sa fac unul dintre lucrurile care mi-au placut intotdeauna: sa scriu. As fi avut energia si timpul necesar. Poate as fi avut si mai multe idei, o altfel de creativitate. Nu am facut asta. Nu m-am gandit la asta. Mi se parea mai interesant sa descopar capitala, un oras mare cu locuri noi , gata pentru a fi descoperite. Asta am facut: am descoperit un centru vechi destul de simpatic, cateva cafenele si restaurante , cateva muzee. A fost interesant, a fost frumos. Am inteles ce este viata de student si de ce toti vorbesc despre ea. Mi-am facut prieteni noi si am mentinut legatura cu cei vechi. Eram atrasa de iesiri, de soare si de frumos. Si a fost frumos. Nu regret alegerile de atunci, insa simt ca as fi putut face mai mult. Nu, de fapt nu simt, ci stiu. Stiu ca se putea sa fac mai mult, insa nu m-am ambitionat atat de tare. Am lasat timpul sa curga si momentele sa treaca. Prin urmare, m-am hotarat sa incep sa scriu acum. Pentru ca pot, pentru ca imi place. Pentru ca am renuntat la un job care nu ma motiva , pentru a face ceea ce imi place. Cred in zicala: ” Niciodata nu e prea tarziu”. Cred ca nu poate fi prea tarziu niciodata, pentru nimeni, indiferent de varsta. Scuze putem gasi cu totii, insa tot de noi depinde sa nu apelam la acele scuze si sa alegem sa facem si ceea ce ne place. Cred ca fiecare om in parte trebuie sa lupte pentru visul sau; avem acest drept.
-
Raluca U.
Cred ca au fost mai multe momente in trecut in care mi-as fi dorit sa investesc resurse (timp sau bani), dar au intervenit diversi factori care m-au tinut in loc. Chiar si astazi poate sa fie un moment in care as putea schimba ceva, pentru ca tare imi doresc,… daca as avea mai multi bani…. sau timp de investit. Stiu ca este nevoie de primul pas si pot considera ca am facut deja drumul pana la jumatate, dar am ajuns in acea bula de confort si este tare greu de evadat de aici. Asa as pleca acum in lume… sa vad locuri faine, sa cunosc oameni frumosi, sa invat despre mine si despre cei din jurul meu. Pentru ca o calatorie inseamna in primul rand dezvoltare.
-
Camelia
Timpul meu este acum.Si eu am 35 de ani si câteva zile ca si tine.Îmi place cum iti asezi gandurile in paginile blogului.De acum as dori sa explorez teritorii si sa fac mii si mii de fotografii care mai de care mai colorate si care sa surprinda starile mele sufletesti.
-
Dumitrescu Bogdan
Cand eram in liceu aveam un coleg care stia sa cante la chitara. Eu eram pasionat de muzica si intotdeauna (chiar si acum la mai bine de 15 ani de acel moment) mi-am dorit sa pot crea (sau macar sa pot reda) ceva artistic. Muzica mi se pare cea mai relevanta arta care daca este executata cum trebuie poate atinge usor si eficient corzile sensibile. Poate genera bucurii, tristeti, melancolii. Sa stiu ca as fi eu cel care genereaza aceste trairi era atunci un ideal pentru mine. Acum acest ideal s-a mai estompat, a venit “viata” peste mine (care nu te lasa sa traiesti 🙂 ). Colegul meu a inceput sa-mi arate cum sa tin cateva acorduri, pana la urma m-a ajutat sa-mi cumpar si o chitara mica la mana a doua sa pot exersa si am inceput sa studiez. Din pacate nu am avut suficienta ambitie in acel moment sa duc asta pana la capat si am ramas doar la cele cateva acorduri (bine cred ca nu am prins mai multe). Acum peste ani, mai iau cateodata o chitara in mana (am un prieten basist care are si chitari electrice normale) si mai fac cele cateva note care le-am retinut si ma gandesc cum ar fi fost sa pot sa fiu pe o scena si din maini sa imi iasa niste sunete care sa faca nenumarati oameni sa “simta” ceva. Probabil ar fi fost nedescris de bine. Dar, momentul a trecut. Ma gandesc ca poate si in liceu era tarziu. Sunt muzicieni celebri care incep de la cativa ani sa studieze un isntrument si poate tot nu reusesc sa ajunga cunoscuti. Hazardul care il implica aceasta cariera se contrazice cu gandirea pragmatica si informatica pe care o am si visul ramane doar ce a fost si la inceput. Un vis. (un vis frumos insa).
-
Adela
“Regrets… I have a few” 🙂 Cum ar fi fost daca as fi dat la UNATC, cum ar fi fost daca as fi ramas cu prima dragoste, cum ar fi fost daca ramaneam sa termin facultatea in Franta, cum ar fi fost daca as fi ramas sa lucrez la Palat, cum ar fi fost daca as fi ramas sa predau la facultate, cum ar fi fost daca as fi ramas la bursa la Roma, cum ar fi fost daca as fi ajuns la conferintele-alea de la Porto, Stockholm si Oxford unde fusesem acceptata, cum ar fi fost daca luam certificatul ala de ghid, cum ar fi fost daca incepeam afacerea aia, cum ar fi fost daca scriam pe blogul abandonat prea repede, cum ar fi fost daca… Cum ar fi fost daca as fi avut curaj? Chiar, cum ar fi fost?! p.s. Felicitari si succes in continuare, drumuri line, amintiri placute si calatorii cu oameni dragi alaturi!
-
Mihai Jurca
Este joi, 30 martie, ora 17:00. Inscrierile in concurs s-au incheiat. Va multumesc pentru cele aproape 200 de comentarii. Voi anunta in scurt timp castigatorii. Ma inclin!
-
-
Mihai Jurca
Merci frumos. 🙂
-
CRISTIANA POPESCU
Toate trebuie facute la vremea lor!?!Dar de unde poti sti cand e vremea lor? Sau as putea zice, daca m as putea intoarce in timp dar cu mintea / experienra de acum..as putea fi mai sigura de ” vremea lucrurilor”….altfel spus vremea/ timpul e probabil….asa cum tu bine sti….???Cred ca vremea lucrurillor e pana la urma oricand, atata timp cat nu renunti la a face ceva…..mai bine mai tarziu decat niciodata!!! Ce ar fi fost daca? Nu ma mai obosesc sa mi proiectez scenariul….alegerea a fost deja facuta….ma concentrez pe cum e si cum va fi….si …keep going anywhere, anytime, anyhow!!!!