Cu vaporasul catre Saint-Tropez, plus impresii si ponturi din Saint-Tropez

Welcome to Saint-Tropez! Cu siguranta una dintre cele mai vii destinatii de pe Coasta de Azur in sezonul estival. O fosta asezare pescareasca, facuta celebra de Brigitte Bardot la mijlocul secolului trecut si de celebritatiile si milionarii care isi petrec vacantele de vara aici.

Pentru o persoana care ajunge pentru prima data in Saint-Tropez poate parea ciudat, dar in orasel nu vei gasi plaje, cu exceptia unor mici petece de nisip sau de nisip si pietris, aruncate te miri unde prin orasul vechi. Plajele sunt la sud de Saint-Tropez, la cativa kilometri. Spre exemplu, pana la faimosul Le Club 55, din centrul Saint-Tropezului sunt aproape 7 kilometri, deci ai nevoie de transport.

In Saint-Tropez nu exista gara. Din Nisa sau Cannes poti ajunge la Saint-Tropez cu vaporasele Trans Côte d’Azur (link). Din Nisa, calatoria dureaza 2 ore si jumatate si costa 65 de euro (dus-intors). Din Cannes faci o ora si un sfert, iar o calatorie dus-intors costa 50 de euro. Ca sa nu stam atat de mult pe mare (Cristina mea nu se simte foarte confortabil cu acest tip de transport), am preferat sa luam excursia din Cannes. E mai scurta, per total cu 2 ore si jumatate. Din Nisa pana la Cannes ajungi cu trenul in 27 de minute. Biletele costa 7 euro/segment. La retur, cum vaporasul ajunge in Cannes la 17:45, mai ai timp si de o repriza de stat la soare pe plaja cu nisip din Cannes, sau de o plimbare pe La Croisette.

Mie, Saint-Tropez parca nu imi aduce cu riviera franceza. Daca te leaga cineva la ochi si te lasa pe una dintre stradutele inguste ale centrului istoric, pun pariu ca primul loc in care esti tentat sa spui ca te afli este Italia si nu Franta. Dar poate ma insel. E o chestiune de perceptie. Trebuie sa mergi si sa vezi.

Cum iesi din port, apar si primele 2 obiective. Cunoscuta cladire a jandarmeriei din filmele cu Louis de Funes – transformata in Muzeul Jandarmeriei si Cinemaului din Saint-Tropez – dar si magazinul de vara Chanel, exact peste drum de jandarmerie. Practic cand da caldura afara, cei de la Chanel deschid acest pop-up store intr-o superba vila tropeziana – La Mistralée (citeste mai mult aici).

Pe Tripadvisor, primele 3 atractii din Saint-Tropez (link), exceptand plajele despre care va vorbeam, sunt Citadela orasului, cu al ei Muzeu de Istorie Maritima, portul si Muzeul Jandarmeriei. Fiind vorba despre un oras mic e si firesc ca totul sa fie foarte concentrat.

De la jandarmerie, o iei pe o straduta intesata de magazine stanga-dreapta, si in mai putin de 150-200 de metri ai ajuns in port, parcarea de yachturi. De acolo, mai ai mai putin de un kilometru pana sus la citadela. Imagineaza-ti ca tot drumul se face pe jos in 12 minute (1 kilometru).

Farmecul Saint-Tropezului este dat de oamenii relaxati, care dau impresia ca se afla intr-o continua vacanta, si de stradutele pitoresti ale centrului vechi. Fiecare usa e ferchezuita, iar ferestrele sunt incadrate de tufe de bougainvillea. Fotografia de mai jos a fost facuta in Saint-Tropez si a fost cea mai like-uita dintre toate pozele pe care le-am pus eu vreodata pe contul meu de Instagram (@jurcca), pe care, apropo, nu m-ar supara daca l-ai urmari pe viitor.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on Jun 25, 2017 at 10:30am PDT

In jurul pranzului, localnici si turisti deopotriva se strang in micile restaurante gazduite de cladiri istorice. Li se citeste tuturor pe fata relaxarea, iar tentaculele de calamar, pestii fripti si micile boluri cu salata sunt pretextul pentru a-ti racori ziua cu o sticla aburinda de vin rose. Sa planga sticla, cum ne place sa spunem in cercul nostru de prieteni.

Dupa pranz, toti se retrag, iar mare parte din restaurante se inchid. Urmeaza pauza publicitara (a se citi odihna) de dupa-amiaza, asta asa, ca sa ne mai intrebam de ce traiesc oamenii astia si o suta de ani. E momentul in care pe strazi raman doar turistii cara agale cate un rucsac sleit si el de puteri din cauza zapuselii de afara.

De sus, de la citadela, orasul se vede frumos. Orizontul este dominat de acoperisurile din tigla, turla bisericii cu ceas si albastrul azuriu al apei. Construita in 1602 pentru a preveni atacurile spaniolilor, citadela se prezinta sub forma unei fortarete, bine conservata si restaurata, care adaposteste Muzeul Istoriei Maritime. Muzeul in sine nu e mare lucru, deci daca nu intri in incinta nu ai pierdut nimic, te asigur! Privelistea in schimb face toti banii.

A post shared by La Tarte Tropézienne (@latartetropezienne) on Apr 14, 2017 at 2:20am PDT

Iar nebunia de mai sus este Tarte Tropézienne, un desert cu crema de vanilie, inventat in anii ’50 de Alexandre Micka, un chef patiser din Saint-Tropez. Istoria spune ca la mijloc ar fi de fapt o reteta veche poloneza, importata de Micka din tara sa natala. In anii ’50, Micka a facut prajitura, insa aceasta nu avea un nume. In 1955, aflati in oras, Brigitte Bardot si echipa sa de filmare au fost impresionati de acest dulce. Iar Brigitte i-a spus Tarte Tropézienne. Gata cu poftele, poze acum!