London Eye. Cateva sfaturi inainte sa te urci in roata din Londra

Momentele cu cer curat la Londra nu apar la tot pasul. A fost nevoie sa merg de 3 ori in capitala Marii Britanii ca sa prind, in sfarsit, o zi cu cer senin sticla. Dupa-amiaza, oricum avea sa se innoreze si sa si ploua putin, dar asta e deja alta poveste. Si desi nu sunt un mare fan al punctelor de interes foarte comerciale, care aduna in fata lor cozi de sute si chiar mii de turisti, m-am autoconvins ca nu am cum sa ratez sansa de a poza Londra de sus, intr-o zi cu atmosfera curata. Si nu am o putere sporita de autosugestie, dar la cum era afara, era si pacat.

Roata London Eye (Ochiul Londrei), daca nu stiati, a fost inaugurata pe 31 decembrie 1999, iar prima rotatie cu pasageri a avut loc o luna mai tarziu, pe 1 februarie. Initial, proiectul a fost gandit sa marcheze trecerea intr-un nou mileniu, si era un proiect temporar, dar vazand ca se bucura de un succes fantastic, oficialii londonezi s-au hotarat sa pastreze roata si in continuare. Ganditi-va ca acum, London Eye este cea mai mare atractie a Marii Britanii (unde se si plateste).

Pe scurt. Structura aflata in centru, la sud de Tamisa, are 135 de metri inaltime, iar diametrul rotii masoara 120 de metri. Sunt in total 32 de capsule care ii poarta pe turisti sus, apoi ii readuc cu picioarele pe pamant. In fiecare capsula incap 25 de pasageri, dar cu toate acestea ai loc berechet sa te desfasori, se te plimbi de la un geam la altul, ca sa surprinzi in fotografii, din diferite pozitii, splendoarea Londrei. O rotatie completa dureaza 30 de minute si din superstitie, capsula cu numarul 13 nu exista.

Si apropo, o mentiune pentru fotografi si nu numai. Poze profi de sus e destul de greu sa faci. Unu la mana – geamurile capsulelor pot fi usor murdare. Nu va ganditi ca s-a urcat cineva cu cizmele de cauciuc pline de noroi pe ele, dar asa e cu un geam care este expus vremii din Londra. Doi la mana, din cauza geamurilor curbate ale capsulelor, din unele unghiuri se vede neclar afara. Iar zonele de interes de pe celalalt mal al Tamisei sunt exact pe directia colturilor capsulei, unde geamul e curbat si se vede prost prin el. Daca vrei sa fotografiezi de la mijloc (unde geamul este drept), fotografiezi stalpii de sustinere ai rotii. In fine, vedeti voi, va descurcati la fata locului.

Iata si cateva sfaturi care sa va usureze viata cand veti merge sa vizitati roata. In primul rand, notati-va pagina oficiala a atractiei – LondonEye.com. Este unul dintre locurile unde se pot cumpara bilete.

Apoi, trebuie sa stiti ca sunt doua variante de cumparare a biletului – online sau de la fata locului. Daca mergi la fata locului trebuie sa stai o data la coada pentru bilete, mai apoi la cea de imbarcare.

Cumparat online (link), un bilet costa 27 de lire pentru ziua respectiva, respectiv 24,30 lire (10% reducere) daca il iei cu macar o zi in avans, si te scuteste de o coada. Trebuie printat in prealabil, sau colectat de la ticket machine-urile din interior. Din cate imi aduc aminte, pretul biletului cumparat direct la casa de bilete era vreo 25 de lire anul trecut, acum sigur e 27.

Exista si optiunea unui Fast Track Ticket (link), rezervat tot online. Pretul porneste de la 33,30 lire, insa are un inconvenient. Din cauza cererii mari de bilete, cred ca e imposibil sa gasesti bilet in aceeasi zi. Iar daca iei de acum, pentru o zi de peste doua saptamani, nu ai nicio idee cum va fi vremea. Poate sa fie urat si sa ploua si nu ai facut nicio branza. Ca exemplu, daca incerc sa rezerv astazi – 14 ianuarie 2018 – un Fast Track Ticket, prima data disponibila este 24 ianuarie 2018.

Se poate rezerva si o capsula privata (link), pentru 595 de lire, la care se pot adauga diferite optiuni, cum ar fi cate un pahar de champagne pentru fiecare doritor.

Sfatul meu este sa fiti la casa de bilete exact cand aceasta se deschide si nu o sa asteptati mult. La noi a durat 15 minute sa cumparam biletul si 15 minute sa ne imbarcam. Plus o jumatate de ora rotatia. Deci intr-o ora si 10 minute eram gata cu totul. Plimbarea cu roata nu accentueaza raul de inaltime. Nu ai niciun moment impresia aceea ca vei cadea in gol. In plus, rotatia este atat de lenta incat nu vei avea rau de miscare la inaltime, daca exista asa ceva.

Ca sa ajungi la London Eye, fie traversezi pe jos Westminster Bridge, fie mergi cu metroul la una dintre statiile Westminster sau Waterloo. Sa aveti zile senine!