Cele 5 greseli pe care tind sa le repet tot mai des in vacante
Stii vorba aia, ca ce isi face omul cu mana lui, lucru manual se numeste. Asa si eu cu calatoriile. Imi dau seama ca fac ce fac, si o mai dau cateodata in gard cu ideile mele. Nu flagrant, dar suficient cat sa ma intorc cateodata dintr-un city break si sa ma intreb oare ce a fost in capul meu de am ales sa merg acolo!?
Imi starnesc mereu amintiri orasele mari, insa, din pacate, acestea sunt din ce in ce mai aglomerate. Asta pentru ca noi suntem tot mai mobili, calatorim tot mai mult. Iar saraca Roma, tot aia e. Trebuie sa isi imparta si ea strazile cum poate in fata invaziei turistice. Ma gandesc la saracii locuitori ai Venetiei. Fratioare, iti trebuie multa tarie de caracter sa nu ii iei cateodata cu matura la masurat pe cei vare fac galagie, lasa gunoaie, se urca pe te miri unde, apoi pleaca satisfacuti spre un alt loc. Deci mie mi-a cam ajuns cu orasele mari, comerciale.
Apoi ar fi vizitele in locuri in care am mai fost. Si nu o data, ci de mai multe ori. Stockholm-ul nu se pune, cu el am o relatie aparte. Constientizez un fapt aparent banal – cu cat stii mai bine un oras, cu atat ai tendinta sa o iei la pas pe aceleasi trasee, sa mananci in aceleasi locuri, sa te relaxezi in aceleasi locuri, sa intri in aceleasi muzee sau magazine. Iar daca ceva se schimba in rau, risti sa pleci dezamagit.
Poate si din comoditate, aleg de multe ori calea batatorita si asta ma enerveaza maxim. Altadata ma documentam foarte mult, incercam diverse experiente, acum sunt mai chill, mai comod. Iar nu-i bine. Ia sa ma reactivez eu, ce mama naibii.
Mereu imi iau mai multe haine decat ar trebui si niciodata nu am la indemana ce-mi trebuie. Poate si din cauza faptului ca plecand destul de des, am tendinta de a face bagajul in graba. Si uite asa ma trezesc la destinatie cu pantaloni negri sau bleumarin, tricouri albe, negre si bleumarin, de zici ca mereu sunt imbracat la fel. Mai nou fac un exercitiu – de fiecare data notez cate zile am stat in vacanta, cate haine am purtat, cu cate m-am intors nepurtate. Iar raportul este aproape 1 la 1, ceea ce nu e deloc bine.
Ah, si sa nu uit, am invatat sa nu ma mai intorc din vacanta cu curse care ajung seara tarziu, eventual dupa miezul noptii. Sunt curse care mai mereu intarzie din cauza aglomeratiei, mai ales in sezonul estival. Nici nu imi mai aduc aminte cand a aterizat la timp ultima cursa de noapte. Din Dolomiti am intarziat, de la Londra am venit cu 2h 55 intarziere, din Franta la fel. Daca e posibil, aleg orice alta cursa, dar nu cea de seara, ca sa nu arat ca un lemur a doua zi la job.
2 Comments
-
Cristina
E greu cu orașele astea sufocate de turism, nici nu mai e vacanță într-un asemenea loc, e mai mult stresant decât relaxant, mai mult slalom printre turiști decât explorat locurile.
Și eu mă întorc prin locuri prin care am mai fost și chiar îmi place. Cred că nu cunoaștem pe deplin nici locurile natale, în care am trăit decenii, ce să mai zicem de locurile în care facem turism. Așa că mereu e ceva de descoperit, experiențe noi de încercat. Dacă mergem doar la bifat obiective da, putem zice că „am fost, am văzut, nu mai merg”. Și da, e ușor de căzut în capcana căilor deja bătătorite prin locuri prin care am mai fost, dar cu un pic de perseverență și ceva anti-lene, se poate :))
CRISTINA
Excelent! M-am regasit total in tot ceea ce ai descris,deci nu sunt singura care “gresesc” in acest fel si da, voi reconsidera atat destinatiile cat si bagajul.
Multumesc!