Cum ne schimbam comportamentul, la nevoie, in doar 2 saptamani. Apoi “ne revenim”

Noi, oamenii, avem o putere nebanuita de adaptare. Ca nu stim, ca nu o simtim, ca nu constientizam, asta e altceva.

Totul s-a intors in cateva saptamani la 180 de grade. Parca mai ieri stateam la coada intr-un mare hypermarket de la noi, si pana sa ajung la casa sa platesc, daca nu eram inghiontit din spate de 4-5 ori, nu era nimic. Stii cand vrei sa bagi codul PIN, iar domnul sau doamna din spatele tau e la 20 de centimetri de tine? E in stare sa te corecteze – alooo, domnul, aveti PIN-ul 2238, nu 2283, putina atentie! Acum toata lumea a deprins regula metrului si jumatate, ca ce sa vezi, te poti imbolnavi si cine stie in ce complicatii mai dai.

Mai stiti cand bonul fiscal era facultativ? Cat a durat sa se reglementeze situatia? Sa fi fost o luna, o luna si jumatate? Si usor, usor s-a intrat in normalitate.

Unul dintre mesajele la moda acum in online este sa petreci timp cu familia. Si nu orice timp, timp de calitate! Pai cei mai multi dintre noi o faceam si inainte, fara a flutura victoriosi stindardul izbanzii dupa ce am stat 48 de ore (asta da performanta!) bot in bot cu cei dragi. Scuzati expresia.

Acu’ ca suntem prinsi in casa, ne apucam de gatit. In rest ne plangem ca nu avem timp si ca de abia daca mai vedem ciorba cand mergem prin carciumi sau cand vine pachetul de la parinti. Eu, spre exemplu, gatesc (aproape) zilnic pe toata durata anului si nu mi se pare ca mi-a luat-o cariera la vale.

Mai zic? Ne minunam ca a scazut poluarea in Bucuresti. Daca nu mai dam talpa masinilor e normal sa scada. Cand o sa-i dam din nou talpa, va creste la loc.

De 1 Decembrie ne iubim tara de ne zaharisim de tot de la atatea declaratii de dragoste. Ne iubim si in trafic. De pe 2 decembrie, daca nu pica intr-o duminica, ne revenim.

Din pacate procesul acesta (adaptarea) este reversibil. Si in bine, si in rau! Sa vedem cu ce vom ramane.