Un weekend in Tara Fagarasului. Locuri faine de vizitat, altele decat Transfagarasanul

Deschide o harta a Romaniei si pune degetul exact in centrul tarii. Daca nu este o harta foarte detaliata, aproape sigur, degetul tau s-ar duce deasupra orasului Fagaras. Pastreaza reperul, la nord. La sud, lantul muntos cu acelasi nume, la vest Porumbacu si Cartisoara, iar la est Sinca Noua, Sinca Veche si Dopca. Bun venit in Tara Fagarasului, tinutul in care desi oamenii isi inmatriculeaza masinile cu numere de Brasov sau Sibiu, sunt tare mandri ca sunt fagaraseni. Eventual ii mai cheama si Barsan, un nume foarte intalnit in zona.

Am ajuns in Tara Fagarasului acum vreo 3 saptamani la invitatia Asociației de Dezvoltare Intercomunitară – Țara Făgărașului, care incearca sa dezvolte un concept asemanator celor din vest. Esti regiunea X, iti identifici rapid punctele forte, pui cap la cap toate traditiile, obiceiurile, simbolurile, obiectivele turistice care merita promovate in zona, gastronomia locala si unitatile de cazare care respecta anumite cerinte si si practic te apuci sa iti dezvolti si sa promovezi o identitate proprie. Iar turistul peste 5, 10 sau 15 ani va spune ca isi face vacanta in Bavaria, in Tirolul de Sud, in Provence, in Tara Fagarasului, si nu in Germania, Italia, Franta sau Romania.

In cele ce urmeaza o sa fac rapid o trecere in revista a locurilor unde ne-au dus oamenii astia faini, si sunt sigur ca multe dintre obiectivele vizitate se vor regasi si pe lista voastra atunci cand veti ajunge prin zona.

Ziua a inceput in jurul pranzului, sus, la Balea, dupa o urcare pe Transfagarasan dinspre Brasov/Fagaras. Cu o masa campeneasca – exact ce are romanul prin camara – un mizilic local, o branza, painea rotunda cu cartofi care face toti banii, ceapa rosie si tuica. Fiind cu masina, meniul pentru mine s-a scurtat cu un rand. Despre Transfagarasan nu o sa va povestesc mai nimic pentru ca sigur ati fost cel putin o data pe soseaua care traverseaza muntii din Transilvania in Regat, si care a fost declarata inclusiv de baietii de la Top Gear drept unul dintre cele mai spectaculoase drumuri din lume pe care au condus vreodata. Transfagarasanul e superb, dar vara e din cale afara de aglomerat, iar atmosfera de balci de la Balea in care se vinde si se cumpara aproape orice nu e deloc pe gustul meu. Dar pentru frumusetea locului, nota 20.

Sederea sus la Balea nu a durat mai mult de 20 de minute, pentru ca dintr-o data s-a schimbat vremea, s-a innorat rapid, s-a pornit vantul si a inceput sa toarne cu galeata. Semn ca trebuie sa mergem la primul obiectiv – Casa lui Badea Cartan si Muzeul memorial din Cartisoara (localitate aflata in locul unde incepe ascendiunea pe Transfagarasan).

Badea Cartan a fost un personaj in toate punctele de vedere. Imaginati-va un taran simplu, nascut acum mai bine de 170 de ani, care a mers pe jos de 3 ori la Roma. Una dintre calatorii a durat 45 de zile, timp in care Badea Cartan a stricat 4 perechi de opinci. A mai fost in Spania, Franta, Belgia, Grecia, Macedonia, Germania, Egipt, Iersualim, la Viena la Imparatul Frant Joseph. A adus ilegal, peste munti, mai bine de 200.000 de carti din Romania (Tara Romaneasca) in Ardeal, o parte dintre acestea regasindu-se si astazi in muzeul care ii poarta numele. Din pacate, cele mai multe carti au fost arse de jandarmii unguri. E greu de povestit in cateva randuri rolul pe care Badea Cartan l-a avut in educarea poporului sau, asa ca va invit sa mergeti si pe la muzeu, mai ales ca ghidul este senzational. Povesteste totul de parca lui i s-au intamplat toate cele. Mai rar asa pasiune. In curtea muzeului veti vedea si casa lui Badea Cartan, o incusriune in traiul oamenilor de acum aproape 200 de ani.

Si daca tot ajungeti la muzeu, e si pacat sa nu mai faceti cateva zeci de metri si sa vizitati si Biserica Sf. Nicolae, pe ai carei pereti sunt niste picturi de zile mari, realizate de Nicolae Grecu, poate cel mai talentat pictori de biserici din familia Grecu. Interesant este faptul ca artistul da o interpretare locala scenelor biblice. Iisus, spre exemplu, nu este batjocorit de soldatii romani, ci de soldatii austro-ungari, samd.

Sa o luam acum spre Porumbacu de Sus, localitate pusa de curand pe harta turismului din Romania de Castelul de Lut din Valea Zanelor si de proiectul Oberwood, initiat de Andreea Esca.

Povestea Castelului de Lut din Valea Zanelor incepe acum aproape 7 ani, cand un publicitar, satul de viata de agentie, s-a hotarat sa faca ceva unic in peisajul autohton. Un castel format din mai multe incinte, fiecare cu intrare proprie, cladit doar din lut, lemn, nisip, piatră și fân. O constructie suta la suta ecologica, fara finisaje sau facilitati moderne. Initial, proiectul se dorea a fi un hotel/pensiune mai altfel, dar din pacate nu a fost finalizat nici pana astazi. Contra unei taxe de acces de 5 lei, locul poate fi vizitat si fotografiat. Vorbind cu Razvan, proprietarul castelului, sunt planuri ca in curand acesta sa fie finalizat, iar accesul vizitatorilor de o zi, interzis.

Nu departe, este Oberwood, proiectul Andreei Esca. O imensa curte interioara in care au fost aduse mai multe case vechi de lemn din Porumbacu, restaurate, cu un interior modern, dar care tine cont de arhitectura si traditia locala. In curte este un foisor cu o gradina de vara unde se serveste masa si chiare o plaja amenajata langa raul care trece prin spatele caselor. Plus hamace si perne pe care poti lenevi o zi intreaga. La Oberwood te poti caza.

Tara Fagarasului e un loc fain, daca stii unde sa te duci si cum sa te organizezi, poti avea parte de un weekend pe cinste. Poate chiar si de o saptamana de vacanta. Daca iesi de pe DN1 si o iei spre munte, vei gasi niste locuri parca desprinse din alta lume, toate cu Muntii Fagaras pe fundal. Insa sunt cateva portiuni pe care drumurile sunt graoaznice. Spre exemplu daca mergi din Cartisoara spre Dragus. Google Maps iti spune sa o iei pe DN1. Desi sunt 25,5 km, drumul se parcurge in aproximativ 25 de minute. Daca o iei ca mine prin Arpasu de Sus, Victoria, Vistea de Sus, ai doar 22 de kilometri, insa faci 36 de minute. De ce? Se lucreaza la drum, se decoperteaza, se plombeaza, se cara materiale din stanga dreapta, se semaforizeaza, etc. Ai peisaje ca in afara, dar drumuri de toata jena. Inteleg ca au intrat in reabilitare, dar parca nu trebuia sa se ajunga aici. In fine.

In Dragus este Aventura Parc, un parc asemanator cu cel din Brasov, insa mai putin aglomerat. Sunt vreo 7 trasee prin copaci pentru adulti si copii, panouri de escalada, tir cu arcul sau pistolul, paintball, mini golf, tiroliene, etc. E un loc bun in care sa iti petreci jumatate de zi, indiferent de varsta. Iar daca ai simti ca ti-a slabit organismul de atata miscare, te poti opri la restaurantul Pensiunii Miruna (e la 1,5 km de parc) pentru a-ti reface glicemia cu niste platouri cu vanat.

V-ati gandit vreodata sau ati vazut cum ajunge lana de pe oaie direct pe voi, sub forma unui pulover? Prinzi oaia, tii oaia sa nu fuga, tunzi oaia, strangi lana, o speli, o duci la scarmanat, o torci, apoi o tesi, si aia a fost. Bine, am redat procesul pe repede inainte. In localitatea Lisa (link) exista cel mai vechi complex de instalatii traditionale de prelucrare a lanii din Romania. Si, sper sa nu gresesc, si ultimul functional. Dateaza din 1850. Si e bun mai ales pentru cei crescuti la oras si care doresc sa isi faca o idee despre etapele prelucrării lânii. Eu am vazut asta la bunica mea din Campulung (Muscel), vara, cand stateam in vacanta acolo, de si acum visez intreg procesul.

Recomandari de pensiuni, hoteluri, restaurante si trasee, gasiti pe www.tarafagarasului.com.

Una dintre cele mai faine experiente pe care le-am avut in Tara Fagarasului a fost vizita intr-o plantatie de zmeura, afine si in curand mure (plantate deocamdata experimental). Toate BIO. O plantatie cum toate ar trebui sa arate, organizata dupa ultimele standarde in domeniu de un roman, trait multi ani prin Franta. M-a suprins in mod placut atentia pentru detalii. Totul este tras la linie, nimic nu pare lasat la voia intamplarii. Foarte curat printre randurile de arbusti de zmeur si afine. Probabil ca doar asa poti sa faci ceva de calitate. Imi aduc aminte ca am vazut la un moment dat un documentar in care un producator de cava (spumant) din zona Barcelonei spunea ca o productie de calitate incepe cu o curatenie desavarsita. Daca in pivnite ai praf, noroi sau mucegai, desi acestea nu intra in sticla, nu poti avea un produs de calitate. Zmeura este buna – e drept ca nu sunt cel mai mare fan al acestui fruct – iar afinele sunt divine. Cica in mod normal, afinele din comert ar avea gradul 7 de dulceata. Afinele de aici ar avea gradul 11. Imaginati-va si voi.

Daca ajungeti prin supermarketurile din Brasov, uitati-va dupa brandul Transylvania Berry, sau puteti comanda fructele inclusiv online (link) si le primiti acasa prin curier. Sa dai 30 de lei pe un kilogram de afine bio mi se pare un pret excelent, in conditiile in care in magazin cu 10 lei iei o manuta de afine. Daca se mai prinde si sotia acasa ca ai cumparat afine, te alegi si tu cu 3 bobite, asa, de gust.

Ce mai poti vizita in Tara Fagarasului. La Mandra sunt Muzeul de Panze si Povesti, un proiect initiat de Alina Zară, dar si atelierul unde se produc tricourile inscriptionate cu mesaje de inspiratie populara Mandra Chic.

De asemenea, Cetatea Fagarasului merita o oprire. Este una dintre putinele cetati din Romania care n-a fost cucerita niciodata, desi a fost asediata de 26 de ori. A fost construita pentru apararea sud-estului Transilvaniei de incursiunile tatarilor si otomanilor. Din pacate, interiorul cetatii nu mai pastreaza insa nimic din mobilierul de odinioara. Totul a fost reconstituit dupa schitele timpului. Intre 1948 si 1960, cetatea a servit drept inchisoare in care ajungeau opozantii regimului comunist.

In fine, Biserica fortificata Cincu, construita an secolul al XIII-lea de catre colonistii germani. Interesant este faptul ca sub biserica exista o retea de tuneluri secrete care duceau catre sat si cimitir, si care erau folosite pe timp de asediu. Exista inclusiv o fantana secreta sub biserica, tocmai pentru ca apa sa nu poata fi otravita de catre navalitori.

Inainte de final, iata cum poate sa arate un mic dejun reinterpretat, cu produse din zona Fagarasului. Sarmale reci in frunze de hrean – erau servite pe vremuri celor care mergeau la coasa. Rulada de branza cu fasole rosie. Bulete de branza de burduf cu diverse condimente. Cele mai bune, cele cu tarhon. O tarta cu vanilie si zmeura. Toate facute de Carmen Popa (Coni), fosta concurenta Chefi la cutite. Sa ne fie de bine!