Atlas de mitocanie… aviatica. Ce nu sa faci niciodata cand calatoresti cu avionul
[image name=line]
Am calatorit de multe ori cu avionul si deja imi pare ca anumite lucruri nu se vor schimba niciodata. Probabil ca ai observat ca pe fiecare cursa trebuie sa fie cativa “meseriasi” care fac treaba “sa mearga”, astfel incat sa ajungi obosit si iritat la destinatie.
Iar daca ai un zbor compus (cu escala), vei vedea ca dupa ce scapi de zborul care pleaca din Romania peisajul se schimba. Lumea nu mai e la fel de agitata, coada la imbarcare are un scop conventional, iar cadrul sonor in avion e asigurat de orice altceva decat de racnete de icnete de primata.
Ce face calatorul necioplit, inainte, in timpul si dupa terminarea zborului?
Incearca sa fie primul la imbarcare. Nu a invatat ca avionul nu pleaca fara el. In plus, va astepta in picioare inceperea imbarcarii propriu-zisa in fata desk-ului, iar locul pe care va sta in avion e tot cel trecut in boarding pass, indiferent ca se urca primul sau ultimul. Daca imbarcarea se face cu autobuzul, va cobori primul la el, va astepta in frig sa ajunga si ceilalti pasageri, apoi va cobori ultimul din autobuz pentru ca toti cei care se vor urca mai tarziu vor sta mai aproape de usa.
Se pune in dreptul usii in autobuzul de imbarcare, desi a urcat printre primii oameni in vehicul.
Plimba traistele cu sticle, parfumuri, sampoane, tigari, dulciuri si whisky – adjudecate in duty free – prin capul pasagerilor, pana se aseaza pe locul alocat lui in avion.
Se supara ca valiza lui nu mai are loc in compartimentul destinat bagajelor de mana, sustinand ca el “a platit pentru cursa asta si nu e normal sa fie tratat asa”. Insotitoarele de bord ii vor oferi intotdeauna o solutie alternativa.
Daca e o cursa cu locuri la libera alegere, va incerca sa stea cat mai in fata, desi locurile din spate sunt mai sigure intr-un avion, pentru a cobori mai repede si a repeta povestea cu autobuzul. Atunci cand il vei intreba daca e liber locul de langa el, pe care si-a intins toate catrafusele, va balmaji ceva cu jumatate de gura.
Telefoanele mobile sunt oprite numai de “prosti”. Meseriasul nostru il va pune pe silent, ignorand total indicatiile echipajului.
In timpul zborului, calatorul necivilizat vorbeste si rade zgomotos. Daca sunt mai multi, organizati in hoarde, se vor striga peste scaune si vor bea alcool pe timpul zborului pentru ca asa e cool. Mai exista posibilitatea ca membrii grupului respectiv sa faca schimb de locuri in mod repetat.
Necivilizatul se descalta in timpul zborului, din motive de relaxare. Nu trebuie sa ajunga stresat la destinatie, saracutul, daca sosonii l-au strans. Sfatul meu este sa se asigure ca degetul mare nu strapunge varful sosetei.
Imediat dupa ce avionul a ajuns la o anumita altitudine si s-a stins beculetul de la centura de siguranta, aceasta este decuplata. Din ce motiv? Nu am sa inteleg niciodata. Poate strange, desi se poate largi astfel incat nici sa nu simti ca ea exista acolo.
Dupa aterizare, magnificul nostru exemplar aplauda. Nu am auzit niciodata aplauze cand autobuzul 301 opreste in statie la Perla. Poate scena asta o vede zilnic si nu i se mai pare o mare realizare.
Dupa ce avionul a ajuns la sol si ruleaza catre terminal, centurile de siguranta se desfac una cate una, semn ca toata lumea este in siguranta si nimic nu se mai poate intampla. Saracele stewardese …
Este momentul in care afli ce telefon are vecinul de cabina, dupa zgomotul produs de pornirea celularelor, desi acest lucru nu e inca permis.
Unii calatori, mai nerabdatori sa se termine cursa, se ridica deja in picioare pentru a-si lua bagajele din compartiment.
Dupa ce avionul s-a oprit, trebuie sa te ridici in picioare, sa iesi pe culoar, sa te imbraci, sa iti iei bagajul si apoi … sa astepti – pentru ca acest lucru il face toata lumea care iti blocheaza accesul spre usa. Nu mai bine stai linistit, ii lasi pe “grabiti” sa coboare si iti vezi de ale tale?
Apoi se repeta povestea cu autobuzul, se fuge catre Control Pasapoarte pentru a nu sta la coada, putina imbulzeala la bagaje pentru ca “uite-l pe al meu! Ala e al meu!”.
Daca am uitat ceva sa imi spui! O zi buna iti doresc si cat mai putine experinte “memorabile”.
* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
Mihai Jurca
Travel Designer & TV Presenter. Ponturi de calatorie pentru oameni ca tine.
16 Comments
-
-
Anda
Eu prima data am vazut aplauze la primul meu zbor Budapesta -> Copenhaga : putini spre deloc romani. La cat de lina a fost aterizarea, am inteles si de ce. Pana la urma nu e totuna sa opresti autobuzul sau sa aterizezi armonios din nori, cere maiestrie. La intoarcere atat m-a inghesuit si lovit cu mainile vecinul danez care nu statea locului, incat am fost nevoita sa-i atrag atentia pana nu ma invinetea de-a binelea. S-a aratat nedumerit si lezat! Si aveam o parere buna despre danezi ca-s decenti si iti respecta spatiul personal. Intr-un zbor dinspre Paris atat au tipat (vorbit) doua spanioloaice in fata mea, peste culoar, una la alta pana le-am atras atentia ca-s zgomotoase peste limita uman-suportabila. Nici in zi de azi n-am inteles daca erau prietene de ce nu s-au asezat una langa cealalta. Am de obiectat multe insa la lucratorii romani. In aceeasi cursa urmaream stupefiata cum o stewardesa romanca tipa disperata in mod repetat in romaneste, spre un pasager sa stea jos, nici prin cap nu i-a trecut sa schimbe limba de comunicare. Ma opresc aici pentru ca e in afara subiectului. Vroiam doar sa subliniez ca daca nici la profesionistii romani nu gasim profesionalism, ne miram de calatorii amatori? Si de ce ar fi diferit romanul care zboara de romanul care umbla? Nivelul de educatie si maniere al tarii se cam stie. Eu as vrea sa stiu unde au disparut educatii tarii?
-
Mihai Jurca
Sunt si oameni civilizati, depinde insa incotro sau de unde vine avionul. 🙂
-
cozia
pai si ce draga, pentru un danez ii bagi pe toti in aceiasi oala?cele doua spanioloaice – chiar e corect gramatical spanioloaice, nu se spune spaniole? 🙂 la drept vorbind ar trebui sa cunosti faptul ca spaniolii sau spaniolele asa sunt, zgomotoase de felul lor desi daca asculti doua romance acestea le ar intrece, parol iti spun :)iar pentru nivelul de educatie si maniere ce mai cauta asa zisa ta nedumerire cu… educatii tarii?
ei, e complicat, depinde de oameni ce bagaj… au.
acum cativa ani, draga mihai, eram intr un aeroport din reus,un orasel din spania, imi asteptam familia sa soseasca cu avionul, romania nu intrase in u.e.
Soseste avionul, si asteptam o ora sa apara ai nostri deoarece trebuiau completate niste formulare, deasemeni controalele stricte pentru fiecare pasager.
Apar rudele noastre si in multime niste romance care se cunostea ca puneau piciorul prima data pe pamant strain, extrem de revoltate dar si zgomotoase ca se auzeau comentariile lor tot aeroportul.
Vai, cum au indraznit sa ne tina atata, cum si au permis sa ne controleze, sa ne intrebe de ce am venit, cat stam..le priveam stupefiata, mi s a parut absolut caraghioasa reactia lor.Pai cheltui o gramada de bani sa vii in alta tara si apoi protestezi de parca ai fi fost un fel de vip dezonorat.
Si inainte de a iesi din aeroport, cu rudele care le asteptau ce i drept cuminti si cautau sa le tempereze, sa le arate de exemplu, masina cumparata in rate, femeile au concluzionat cu ochi dati peste cap dar atente si sfidatoare in jurul lor cu restul privitorilor, desigur privitorii fiind lucratorii aeroportului care se pare ca in mentalitatea proaspat sositelor intelegeau tot 🙂 deci au aruncat
ca n peliculele romanesti un – nu mai vin niciodata aici, ce inseamna asta – desi repet, veneau pentru prima data.
sigur ca nu stiu ce au mai facut apoi, insa sunt sigura ca au ramas sau au mai venit dupa aceea fara probleme ba chiar au si ramas.
eu, cand am plecat din tara pentru prima data, evident cu avionul, am cautat sa fiu cat mai ca sa zic asa, neobservabila, pentru a avea timp sa observ si sa invat, toata viata invatam, dar unii au impresia ca le stiu pe toate, nu le pasa. Ca esti in avion sau pe strada oriunde in lume daca ai bun simt te comporti ca atare, daca n ai bun simt si intr o racheta spre luna am convingerea ca si un roman sau altul de alta natie, daca n are bun simt , isi poate scoate mobilul sau cauta pachetelul de mancare…
apropo, mare parte din cele infatisate de tine se intampla, si aplauzele… ai platit biletul de avion, apoi aplauzi dar stii cum e? desi nu le vad chiar oportune din moment ce mai toata lumea face asta, ma intreb, oare se aplauda si in avioanele private?-
coco
Corect este spanioloaica si nu spaniola – aia este limba. Corect este frantuzoaica si nu franceza!
-
-
-
Cezar
Nici nu am inceput bine sa citesc si vad : “Incearca sa fie primul la imbarcare. Nu a invatat ca avionul nu pleaca fara el”
Poti sa detaliezi , ce ai vrut sa spui cu asta ? Sunt sigur ca sunt un VIP si foarte important in lista de pasageri , dar daca nu sunt acolo si aia au inchis poarta de imbarcare , SANATATE ! Or sa tina avionul pentru tine , probabil
Nici nu-ti mai citesc articolul , probabil ca o sa continue la fel
-
-
Oana
nu am calatorit foarte mult cu avionul, cred ca de 5 sau 6 ori si mereu la low cost, dar nu am avut parte de “vecini” asemenea celor descrisi mai sus. Unii e drept ca nu si inchideau telefonul mobil(si stiu ce repercusiuni poate avea un asemenea gest) dar sa se descalte sau sa consume alcool si sa vorbeasca pe un ton ridicat, Nu. singurul lucru “deranjant” era faptul ca erau romanii veniti de dincolo sau care plecau inapoi si nu vorbeau romana ci limba tarii pe care au “ocupat o” 😀 asta e chiar suparator chiar si pentru o persoana care observa un asemenea gest si nu se declara neaparat mare patriot 😀
-
Nello
Felicitari pentru semnalul de alarma tras,aveti dreptate in descrierile facute,am calatorit destul de mult,zic eu. In 2007 am fost in California si de acolo in Honolulu,si in zborurile lor se aplauda la aterizare,ca semn de apreciere dupa 12 ore de zbor.
Cat despre inghesuiala,nas in nas ,centuri si telefoane,impartasesc nemultumirea,insa dupa un timp le ignor ca sa nu am gust amarastean.
Complimenti pentru idea de a face acest articol. Nello -
CristiM
Am zburat odata catre AMS si s-a intamplat sa am in spate o echipa de 4-5 baieti care au facut tot ce se putea face (de la alcool si urlat, la telefoane si schimbat locuri, hartuit sexual insotitoarele de zbor etc.). Bomboana de pe coliva a fost unul dintre ei care a cantat tot drumul “He’s got the whole world in his hands” precum Steve Buscemi in ConAir ( http://www.youtube.com/watch?v=px1W7ZOv3mA )
Ai uitat de cel/cea care forteaza locul de la fereastra, cand ajungi si tu linistit spre locul tau, e cineva deja instalat, care pare surprins(a) ca vrei sa te asezi acolo.
Imi vin in minte si cei care stiu ca la controlul antitero trebuie sa dea jos metalele se prezinta la poarta incarcati cu centuri, aur, catarame la cizme etc. etc. etc. si stai dupa ei(ele) pana isi dau toate harnasamentele jos.
Din pacate inca persista si utilizarea cu prea multa zgarcenie a sapunului dar si consumul condimentelor specifice (usturoi sau indiene/arabesti). In unele tari este “socially accepted” sa puti/duhnesti din cate am inteles. E o chestiune de traditie si cultura.
Altfel, partea cu aplauzele mie imi place, mi se pare un semn de civilizatie si nu vad ceva rau in ea, mai ales daca pilotul a facut un zbor frumos (in special decolare si aterizare). Probabil tine si de conditiile meteo dar si de bunavointa omului respectiv.
-
Eugenia
Aplauzele de la aterizare exista de cand lumea si se practicau peste tot;in zilele noastre, din pacate, oamenii nu prea mai fac asta,din incultura, ca tine.
Toti pilotii din lume apreciaza aplauzele, turistul e recunoscator ca avionul a aterizat in conditii bune.
Crede-ma ca stiu ce vorbesc, “fac naveta” cu avioanele din 1980 ( adica zbor de multe ori pe an)si locuiesc in Canada.
Chiar anul asta am mai auzit aplauze la patru zboruri in Cuba. N-am auzit insa la KLM de mai multi ani, pentru ca si cei care vor sa aplaude sunt din ce in ce mai putini, lumea noua, needucata,luind locul celor obisnuiti cu uzanta asta.
Cat despre statul la coada la imbarcare sau grabitul la iesire, asta se practica in toata lumea, pentru ca prost crescuti sunt peste tot.
In avioanele Tarom,multi romani se feresc sa vorbeasca romaneste, se mai intampla sa nu te ajute daca ai nevoie, se inghesuie, etc. -
sorin
Treaba cu telefoanele s-a rezolvat…Este o usurare si pentru insotitoarele de bord.
Ai uitat de vestimentatie, papornite etc. “In avion nu te duci la piata cu punga de rafie si nu te imbraci ca ultima pitipoanca, plus ca nu-ti pui tocuri de 30 de cm daca ai zbor lung curier…”
-
laurentiu
o singura data m-am “bucurat” de aplauzele de la aterizare (nici nu am prea multe zboruri la activ, ce i drept). se intampla pe un zbor Bucuresti – Venezia iar aterizarea a avut loc pe furtuna si tin minte ca momentul atingerii solului a fost unul foarte “lin”….eu am interpretat aplauzele ca pe niste felicitari adresate pilotului. mi s-a parut chiar in regula 🙂
-
Un oarecare
Sunteti dusi
Cristina
Si eu calatoresc foarte des cu avionul si multe dintre obiceiurile descrise de tine le intalnesti si in avionele pline de britanici, nemti, francezi etc, nu numai cele cu romani. Sincer eu nu am fost intr-un avion in care lumea sa nu se ridice dupa ce avionul s-a oprit, sa iesa pe culoar, sa se imbrace, sa isi ia bagajul si apoi … sa astepte… Romanii sunt singurii care aplauda totusi…