Bere si placere (ep. 3). India Pale Ale, socul trecerii de la berea dulce la cea amara

[image name=line]

Astazi suntem martorii unei revolutii in domeniul berii artizanale (craft beer). Izbucnita prin anii ’80 in SUA, s-a raspandit repede in tari precum Suedia, Norvegia, Danemarca, Anglia, Italia, Franta, Japonia.

In lumina reflectoarelor se gaseste un stil de bere foarte popular printre “cunoscatori”: India Pale Ale. Pe scurt, IPA.

India – o sa vezi mai incolo de ce

Pale – are o culoare deschisa

Ale – nu e lager (ca majoritatea berilor de la noi), ci ale (logic, nu?)

Povestea acestui tip de bere incepe pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, cand britanicii incercau sa gaseasca o cale de a oferi pretioasa bere produsa in Anglia coloniilor din India, dar si marinarior ce calatoreau aproape 3 luni pe mare, din Londra spre Bombay sau Calcutta.

In acele timpuri, toata berea produsa in lume avea culoare inchisa si era dulce. La fel si cea a berarilor londonezi. Problema era ca aceasta bere nu se impaca bine cu voiajul lung, temperaturile ridicate si agitatia marii.

Producatorii au incercat sa trimita butoaie cu bere punandu-le cat mai jos in cala, astfel incat sa le fereasca de schimbarile de temperatura, dar ele tot ajungeau “rasuflate” si acrite. Cat despre produs bere in India, nici nu incapea vorba. Clima nu era prietenoasa.

Salvarea a venit din partea berarului Hodgson, in 1790. El si-a dat seama ca o bere mai puternic alcoolizata nu se strica la fel de usor, iar folosirea intensa a hameiului ii confera rezistenta pentru perioade indelungate. A facut reteta astfel, si asa a aparut prima bere care probabil era putin mai deschisa la culoare si, in mod socant, era amara. Pe timpul voiajului catre India, chiar a mai adaugat hamei proaspat in butoaie.

Cand ajungea, berea era licitata si apoi imbuteliata in sticle. Stilul acesta de bere s-a potrivit perfect climatului calduros din India.

Hodgson a detinut monopolul exportului de bere in India si datorita unor practici comerciale mai putin etice.

Insa in 1824, un berar din Burton-on-Trent se incumeta sa produca o bere dupa reteta lui Hodgson si sa o exporte in India. Berea noua are succes imediat. Acesta este unul din primele momente in care berarii isi dau seama de importanta sursei de apa. Deoarece apa din Burton este mai boagata in sulfuri, comparativ cu cea din Londra, berea produsa aici este mai deschisa la culoare, mai amara si cu un gust mai bogat.

Multi ani, acest tip de bere s-a vandut numai la export. Englezii au ajuns sa bea IPA doar atunci cand un vas plin de bere ce pleca catre India a fost prins intr-o furtuna si a naufragiat pe coasta, langa Liverpool. Marfa a fost scoasa la licitatie si vanduta in Anglia. Berea a fost primita bine, a devenit un succes si pe continent, si a inceput sa fie exportata in mai multe tari, inclusiv SUA.

IPA si-a pierdut putin din personalitate la sfarsitul secolului 19, cand sistemul de taxare din Anglia a facut aproape imposibila producerea si vanzarea berilor puternic alcoolizate. Noroc cu berarii americani care au revitalizat stilul dupa 1980, l-au perfectionat, dezvoltat si promovat din nou in toata lumea.

IPA modern: o bere intre 5-7% alcool, de culoare deschisa (nuante cuprinse intre auriu si cihlimbar), amaruie si cu arome puternice de hamei.

Substiluri: double IPA sau imperial IPA, black IPA, session IPA.

* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!