Izolat deasupra Mediteranei. Planuri si ganduri de crescut moralul

Pentru mine, relaxarea totala e sa zbor deasupra Mediteranei, intr-o dupa-amiaza senina, savurand fiecare sorbitura dintr-un ness ieftin, cu castile pe urechi, uitandu-ma pe geam si imaginandu-mi ce se intampla frumos acolo jos.

O domnisoara tocmai si-a luat un frappe rece ca gheata pe sezlong. In taverna alaturata miroase a peste si caracatita, e ora pranzului.

Alfonso si Miguel, prieteni din copilarie, stau la o terasa improvizata din cateva lazi si cativa paleti de lemn la o bere rece, langa un perete racoros.

Un baietel agitat, cu genunchii zdreliti de la atatea cazaturi, tocmai ce si-a luat a 3-a inghetata. Maica-sa il apostrofeaza – o sa faci rosu in gat! Dar lui nu-i pasa!

Doamna Josephine aduce de la piata legume pentru un ratatouille. A luat si putina branza de capra, unt sarat si o bagheta calda.

E o zi senina pe Rock of Gibraltar, asa ca de sus se vede Marocul.

Cineva sigur sta tolanit la ora asta pe puntea unui yacht, in semiumbra. Pesemne a mancat si l-a luat lenea.

Niste baieti s-au pus pe pedalat intre Nisa si Monte Carlo, pe soseaua care serpuieste deasupra Mediteranei. Din cand in cand se opresc sa admire peisajul si sa mai faca cate o poza.

Uite ce albastru are marea acolo! Wow! E nordul Sardiniei, arhipelagul La Maddalena, iar punctele alea albe pe apa sunt barci, yachturi si catamarane.

Oare ce o fi dincolo de Mediterana, in nordul Africii? Ce or face oamenii acum? Vai, ca mi-am amintit, ce bun e ceaiul arabesc, putin indulcit si cu multe mirodenii.

La Pasteis de Belem in Lisabona iar e coada afara. Pesemne stiu oamenii aia ceva. Pastel de Nata merg bine la cafea sau cu ciocolata calda.

De la boxele unui lounge din Ibiza se aude muzica de relaxare. E linistea de dinaintea furtunii.

Si in sudul Italiei si in Spania se doarme. E dupa-amiaza. Toate magazinele si carciumile sunt inchise pana la 18:00. E siesta. Riposo. Pisolino.

Exact asa suntem noi acum. Suspendati undeva deasupra Mediteranei. Stim ca acolo jos e bine, e frumos, e cald, e mancare buna. Dar avionul zboara la 10.000 de metri si nu ne putem da jos din mers. Insa in curand capitanul va anunta inceputul coborarii, prinderea centurii si efectuarea procedurilor de aterizare. Iar la sol vom fi recunoscatori ca am avut ajuns cu bine si am avut aceasta priveliste de ansamblu asupra intregii Mediterane. Depinde cu ce si incotro vom pleca de la aeroport.

Si apropo, exista viata si dincolo de maine. O sa vedeti ca totul va reveni la normal si va fi bine. Sunt sigur de asta!