48 de ore in Milano. Indrumar de buna dispozitie

Ma distreaza maxim persoanele care imi spun, si chiar incearca sa ma convinga, ca la Milano n-ai ce sa faci, ca e plictiseala maxima, ca e un oras mic, fara sare si piper.

Si daca ii iei pe respectivii putin la descusut, iti dai seama ca acestia s-au invartit pe langa Dom si pe stradutele din jurul lui. Intre noi fie vorba, ar trebui sa fii ahtiat dupa cumparaturi si campion la privit vitrine ca sa te declari extaziat de cele 20-30 de stradute impanzite de oameni, magazine si cafenele si restaurante din centrul orasului. Are si zona farmecul ei, dar Milano are mult mai multe de oferit.

Indiferent cu ce companie aeriana vii, primul contact cu Milano il ai in Gara Centrala. Este locul unde opresc trenurile si autobuzele care ii aduc pe turisti de la aeroporturile din jurul orasului Milano. De acolo, in 4 statii cu metroul esti la Duomo di Milano, sau 40-45 de minute de mers pe jos, cu tot cu opriri.

Domul se poate vizita, la fel si terasele sale. Exista mai multe tipuri de bilete (vezi aici), in functie incintele pe care vrei sa le vezi si de felul in care esti dispus sa urci pe terasa – cu liftul sau pe scari.

Langa Dom este faimoasa Galleria Vittorio Emanuele II, o bijuterie de pasaj, si la propriu si la figurat. Este locul unde parca s-a nascut expresia a sta cu ochii in tavan. In mod normal, galeria gazduieste aproape numai branduri de lux si cateva restaurante. Din 5 in 5 magazine mai vezi si cate un brand mai accesibil, in rest numai top. Numai ca in practica, culoarul este plin de turisti, in cautarea cadrului perfect pentru o fotografie. Se uita pe sus, isi fac selfie-uri, isi intra unul altuia in cadru, ce mai, balci total.

Trecand de la Dom prin Galleria Vittorio Emanuele II, ajungi la Scala din Milano – stii tu teatru, opera, balet. Pun pariu ca daca nu ar scrie pe constructie ce reprezinta, 99% dintre turisti nu ar recunoaste locul. Iar eu recunosc ca sunt unul din aceasta multime.

Ne mai invartim putin prin centru? Ca apoi plecam spre zonele mai putin descoperite de turisti si cine stie cand ne mai intoarcem. Via Dante e o artera pietonala faimoasa in Milano, cu magazine, terase si alte simboluri capitaliste. Leaga zona Domului de Castelul Sforzesco, o fortareata medievala foarte bine conservata, cu curte interioara si cateva muzee.

Odata ajuns la Sforzesco, si trecand prin curtea sa interioara, iti poti deja da check-in din Parcul Sempione. Nu e cel mai frumos parc vazut vreodata, insa e curat, are zone foarte mari acoperite cu iarba, deci o zona de relaxare la cativa pasi de agitatia din centrul orasului. O sa te surprinda latimea foarte mare a aleilor cu pietris, pe care va jur ca se poate intoarce un autobuz dintr-o singura manevra.

Si cum mergi de la Sforzesco catre Arco della Pace – un arc de triumf mai mic – pe la jumatatea parcului, daca iesi spre dreapta, ajungi intr-una dintre cele mai faine zone de petrecere a timpului liber, mai ales pe timp de seara. Ca reper, statia de metrou Moscova.

Sunt acolo cateva stradute cu niste localuri de-a dreptul senzationale. Stiti voi genul acela italienesc, unde te strangi cu prietenii seara si stai cu un pahar de Aperol in mana chiar in strada? Si mai gusti o bruscheta si te mai intalnesti cu o fata faina, care te mai si pupa? Trece acolo la lista de Milano – Corso Garibaldi si Corso Como, continuarea sa. La multe terase functioneaza un sistem pe care este posibil sa-l mai fi intalnit si in alte zone din Italia. Iti cumperi o bautura si te poti servi cu niste mici hai sa le spunem tapasuri – desi locul lor este in Spania – din partea casei. Adica pizza taiata felii, niste paste cu putin sos, bruschete, chipsuri, etc. Prostioare, cum le spun eu, dar care merg de minune langa o bere, un cocktail sau un pahar de vin. Nu te astepta la friptura de vita si creveti, ca la 5-7 euro bautura nu-ti da nimeni asa ceva. Si deja cred ca ajunge pentru o prima zi.

In Italia, orice zi incepe cu o cafea. Un espresso servit pe fuga, in drum spre serviciu, la pravalia din coltul strazii, bea si un cardiac. Daca nu te trezesti bine, nu faci treaba, asta se stie de cand lumea in Italia. Dincolo de doza (necesara in unele cazuri) de cofeina, espresso este o certificare a faptului ca esti in vacanta, si nu oriunde, ci in Italia. Spuneti-mi mie daca va opriti dimineata, in drum spre munca, la cafeneaua din coltul strazii, ca sa beti rapid o cafea. Nu. De ce? Pentru ca la noi cafeaua se bea acasa sau la birou, pentru ca noi suntem mereu presati de ceva – timp, trafic infernal – si pentru simplul fapt ca la noi nu sunt cafenele la fiecare colt de strada. Asa ca de asta va zic. Lasati mic dejunul de la hotel si bucurati-va de viata, de soare, de Italia, de cafea. Cred ca nici maestrul Florescu nu facea o asa pledoarie pentru cafea.

Si ca ne-am binedispus, va recomand pentru inceput locul meu preferat din Milano – Fondazione Prada. Numele suna pompos, si ati putea fi tentati sa spuneti ca nu aveti ce cauta acolo, ca oricum nu va imbracati de la brandul omonim. Probabil ati observat, ca dupa ce produc milioane si miliarde de dolari din afacerile lor, oamenii de business se duc inspre arta, actiuni caritabile, etc. Asa si cei din familia Prada. Din 1993 pana in 2010, Fondazione Prada a realizat 24 de show-uri in diverse locuri din Milano. Din 2015, exista un loc unde sunt expuse permanent diverse lucrari. Ca sa intelegi mai bine, este vorba despre o curte interioara superba, intr-un vechi spatiu industrial din sudul orasului Milano. Cei de la Prada au refacut cladirile deja existente si au construit altele noi. Atractia principala este Haunted House (casa bantuita), o cladire cu 4 etaje, poleita cu folie de aur de 24 de karate. As putea asemana intreg ansamblul cu un muzeu de arta contemporana, cu mai multe incinte (unele subterane, altele supraterane).

Desi am stat mult sa ma gandesc daca sa il includ sau nu in aceasta prezentare, Cimitirul Monumental e un alt loc unde ai putea sa arunci o privire. Nu sa te plimbi, ci numai ca sa vezi cea mai mare concentrare de statuete, monumente, cruci de zeci si sute de mii de euro pe care ai vazut-o vreodata. Practic locul unde este inmormantata lumea buna din Milano. Daca vrei sa stii mai multe despre acest loc, poti cauta tu singur pe net.

Langa cimitir, este Chinatown, daca iti e dor de chinezarii de toate felurile. Datorita faptului ca in zona locuiesc foarte multi chinezi, se spune ca restaurantele din zona sunt foarte bune si autentice. Iti dai seama ca unde mananca ai lor, daca nu faci mancare buna, dai faliment imediat. Nu am incercat preparatele, daca o faceti, spuneti-mi si mie cum au fost.

Revenim in centru in cartierul Brera, ca sa luam pranzul la restaurantele din zona. Daca mergi prin Brera in timpul saptamanii, la amiaza, vei vedea multi italieni bine, la costum, iesind din birourile lor pentru pauza de masa. Brera este un cartier al artei, cu numeroase pravalii cu ustensile si consumabile pentru pictat, magazinase cu fel si fel de lucruri pe care nu le gasesti altundeva – carnetele, creioane cu te miri ce in varf, etc. Sub nici o forma nu ratati Amorino Gelato – o inghetatarie de numa’-numa’. Iubitorii de arta se pot relaxa in Pinacoteca di Brera, principala galerie de picturi a orasului.

Trecem in revista si zona faimosilor designeri italieni? Mergi pe Via della Spiga si lasa-te purtat de pasi pe stradutele din zona. Prima oara cand am mers in Milano am ramas perplex cand am vazut magazine ale aceluiasi brand (cred ca era D&G), unul langa altul, cu specific diferit. Unele vindeau numai costume barbatesti, altele rochii de seara, ori pantofi.

Iti propun sa incheiem a doua zi a sederii in Milano in Naviglio Grande, noul centru vechi al orasului Milano. Un canal navigabil odinioara, cu terase si restaurante de o parte si de cealalta. Iti recomand sa iei metroul pana la P.TA Genova, apoi de acolo mergi spre Darsena (vechiul port al orasului), zona refacuta total, cu ocazia Expo 2015 – Expozitia Universala de la Milano. Deci nu dati banii pe prostii, luati (bilete la) Milano la copii.