Malasana, cartierul hipsterilor din Madrid si un super rooftop bar

Fratilor, am fost intr-un rooftop bar (de fapt am fost in mai multe) la Madrid de sta mata-n coada. D-ala frumos, cu lume faina, sangria si tinto de verano in niste pahare mari, transpirate din cauza diferentei de 20 de grade dintre temperatura bauturii si cea a ambientului.

Ca sa intelegi mai bine contextul relatarii de astazi, acest bar pe acoperis se afla in cartierul Malasaña. Rad singur prin casa cand imi asuc aminte ce am citit despre Malasaña. Cica pana prin anii ’80 era terenul de barfa al casnicelor si babutelor. Acolo aflai ce a facut Rosalinda de la 24, cu cine s-a certat Ximena si de ce o bate barbatul pe Isabella.

Dupa moartea dictatorului Franco, la finalul anului 1975, lucrurile s-au schimbat. A debutat Movida madrileña, o miscare socioculturala de emancipare a tinerilor spanioli, care au inceput sa guste din plin zorii democratiei spaniole. Ai putea crede ca expresia sex, drugs and rock and roll chiar la Madrid s-a nascut. Au aparut diverse baruri, peretii au inceput sa fie desenati cu graffiti, cate unul se mai parfuma la colt de strada (da, da, cu patrunjel uscat infuzat cu leustean), s.a.m.d.

Libertate deplina, insuficient inteleasa de cantaretul Enrique Urquijo, spre exemplu, care a fost gasit mort dupa o supradoza pe Calle del Espíritu Santo, la numarul 23.

Dar sa revenim in zilele noastre. Malasaña e un cartier cam la un kilometru de mers pe jos de Palatul Regal (vezi pe harta), format din mai multe stradute inguste, care urca si coboara, intesat de baruri, mici restaurante si magazine tip butic. Seara si noaptea este o zona foarte populara in randul tinerilor si al turistilor, care se intind la un pahar de vorba si uita sa mai plece acasa. Poti spune ca e un soi de cartierul hipsterilor din Madrid.

Pe Calle de la Palma 10, chiar langa statia de metrou Tribunal, este o cladire conceptuala. Pe mai multe etaje (vezi aici) sunt un mic cinematograf, standuri de haine, decoratiuni interioare, mobila, incaltaminte, produse gourmet, spatiu de expozitii, etc. La ultimul etaj este un rooftop bar, aranjat cu mult gust. Tot conceptul se numeste El Paracaidista (parasutistul, in traducere libera).

Am ajuns duminica la pranz la El Paracaidista si toate mesele erau rezervate. Apropo, in Madrid daca nu dai telefon inainte, e destul de greu sa gasesti un loc la masa, in special in weekend sau seara. Daca nu ai loc la masa mare, poti sta pe bancute si la masute, dar nu esti servit cu mancare. Si cand vezi ca incep chelnerii sa defileze cu farfurii cu somon teriyaki prin fata ta si alte minunatii ale bucatriei urbane, inghiti in sec. Sau in demisec, vorba unui prieten.

Iti ramane doar sa savurezi o bere, un pahar de vin sau de sangria si sa rontai la chipsurile din cartofi, sfecla si cartofi dulci pe care le primesti. Privelistea de acolo de sus nu este ceva special. Gandeste-te ca esti la etajul 6, daca nu gresesc, iar cladirile din zona au acelasi regim de inaltime. Insa atmosfera este cu adevarat relaxanta.