Ce e de vazut in Venetia – Piata San Marco, Palatul Dogilor, Podul Rialto

[image name=line]

In urma cu cateva saptamani, le povesteam unor prieteni cat de utila este aplicatia Google Maps pentru telefonul mobil. Inainte sa plec intr-un oras, caut punctele in care vreau sa ajung, le pun pe harta, iar la destinatie activez GPS-ul si ma descurc de minune, chiar si fara internet. Numai ca la Venetia, planurile s-au naruit cat ai zice peste. Orasul este atat de intortocheat, incat la un moment dat te plictisesti sa mai urmaresti harta/mobilul si mergi pe unde iti indica “nasul” (flerul).

Primul sfat: fixeaza-ti cateva puncte/locuri in care vrei sa ajungi si nu face un scop din a le bifa intr-o anumita ordine! Mai devreme sau mai tarziu, tot vei ajunge la ele. Poate chiar intamplator. Venetia e atat de frumoasa incat e pacat sa nu te lasi purtat pe stradutele pe care de abia incape un om si care se termina direct in canal (deci va trebui sa te intorci) sau pe podurile si podetele care se intind in fata ta la fiecare cateva zeci de metri.

Piata San Marco. Este (probabil) locul care apare cel mai des in fotografiile de pe internet. Si atunci cand vezi la stiri ca Venetia a fost inundata, de unde crezi ca sunt imaginile? Ai ghicit! Din San Marco. Napoleon a supranumit la Piazza – atelierul de desen al Europei.

In piata vei vedea o multime de turisti care hranesc porumbeii, desi, stand de vorba cu cineva de la un chiosc, acest lucru se pare ca ar fi interzis mai nou, pe motiv ca pasarile s-au ingrasat peste masura din cauza faptului ca toata lumea le da de mancare. De aceea nu se mai vand graunte in incinta pietei.

O gramada de terase isi asteapta clientii, desi preturile sunt un pic cam piperate. O cafea porneste de la 6-7 euro, in conditiile in care o gasesti la jumatate de pret daca mergi 2-3 strazi mai incolo. Pe marginile pietei sunt magazine si diverse buticuri si cafenele. Printre ele si Caffe Florian, spune-se cea mai vestita cafenea din Venetia, deschisa in 1720.

Palatul Dogilor. Nu al “hot-dogilor” cum am mai auzit in gluma :P. Palatul, aflat la cativa metri de San Marco, a fost resedinta celor 120 de dogi care au condus Venetia timp de 1100 de ani (697-1797). Aici ai de vazut Puntea Suspinelor, Sala Armelor, Scara de Aur, inchisorile, s.a.m.d. Daca ai de gand sa vizitezi si alte muzee venetiene, iti recomand biletul de 24,5 euro. Altfel vei plati 16,5 euro numai pentru obiectivul din Piata San Marco.

Campanila. Este turnul care “vegheaza” activitatea din San Marco si din imprejurimi, un loc de unde Venetia arata splendid. Dupa ce stai la coada si platesti biletul de 8 euro pentru a ajunge sus cu liftul, descoperi “acoperisul” Venetiei. Totul pare o imensa vedere (ilustrata) de acolo de sus. Un lucru straniu este ca nu se zaresc canalele. Tot ce vezi (inspre oras) sunt acoperisuri de culoarea caramizii. Turnul are 98,5 metri inaltime si a avut mai multe roluri: far, turn de control si camera de tortura. In ziua in care am urcat noi era putina ceata afara, de aici impresia de fotografie “laptoasa”.

Canale Grande. Dupa cum ii spune si numele, este principalul canal al Venetiei. Are aproximativ 4 kilometri lungime si latime variabila – cuprinsa intre 30 si 70 de metri. Este canalul pe care merge faimosul vaporetto. Canalul incepe de la Piazzale Roma (locul unde te lasa autobuzul de Mestre) si se termina la San Marco.

Podul Rialto. Mergand cu vaporetto, la un moment dat vei intalni cel mai faimos pod din Venetia – Rialto, unul din cele 4 poduri care traverseaza Grand Canale . Sub forma unui arc din piatra, podul este plin de curiosi dar si de magazine care vand fel si fel de nimicuri de 2-3 euro.

Piata Rialto. De ce ar exista podul? Pai nu ca sa treci in piata? Istoria spune ca targul ar avea o vechime de aproape o mie de ani – aproximativ anul 1097. A fost si va ramane “centrul comercial” al Venetiei. In zilele noastre, in Piata Rialto gasesti aproape orice: fructe, legume, mult mult peste, fructe de mare, mirodenii, etc.

In mare, acestea sunt punctele “fierbinti” ale Venetiei. Nu am enumerat aici absolut tot ce se poate vedea pentru ca ma prindea seara si apoi ziceai ca te-am si plictisit :P.

Insa, inainte de final, vreau sa mai trec in revista 3 insule pe care trebuie musai sa le vezi: San Michele, Murano si Burano.

San Michele, sau insula-cimitir. Se afla la cateva minute de mers cu vaporetto de Venetia. In anul 1807, Napoleon a decis ca aceasta insula sa fie transformata in cimitir, din cauza problemelor de salubritate. Oamenii nu mai aveau voie sa isi ingroape mortii in Venetia, din ratiuni sanitare. Chiar si astazi, insula este singurul cimitir al Venetiei. Cei ingropati acolo sunt deshumati dupa 10 ani pentru a face loc si altor decedati, cu exceptia personalitatilor precum Igor Stravinski (compozitor), Ezra Pound sau altii.

Murano. Dupa ce ai terminat cu San Michele, vaporetto te duce la Murano, insula vestita pentru atelierele sale de sticla. Magazinele de bijuterii (feminine in special) sunt la fiecare 10 metri. Mai ceva ca farmaciile la noi, odinioara. Preturile sunt acceptabile. Pornesc de la 3-4 euro si ajung la cateva sute. Se gaseste cate ceva pentru fiecare buzunar. Nu rata atelierele unde se face sticla. Poti asista la o demonstratie live. Murano a detinut pana in secolul al XVII-lea monopol pe fabricarea sticlei.

Burano. In fine, punctul terminus al plimbarii cu vaporetto este insula Burano, cel mai colorat loc pe care l-am vazut in viata mea. Daca Murano este vestit pentru sticla, trebuie sa stii ca la Burano mergi pentru dantela. Legenda spune ca un marinar credincios a rezistat chemarii sirenelor, motiv pentru care a fost rasplatit cu un voal din dantela pentru mireasa sa.

Toate casele in Burano sunt colorate. Una rosie, alta verde, galbene, verzi, de culoarea liliacului. Experienta vizuala este desavarsita. Nu rata turnul turnul inclinat.

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!