Denia, Xabia si Cap de Sant Antoni, la o ora si jumatate de Valencia

Denia este un orasel la Marea Mediterana in care traiesc putin peste 40 de mii de suflete. Aflat la aproximativ 105 kilometri sud de Valencia, face parte, https://www.mihaijurca.ro/wp-content/uploads/concerte-1.jpgistrativ, din provincia Alicante. Este posibil sa fi auzit de Denia prin prisma faptului ca este portul de unde pleaca feriboturile spre Ibiza, spre distractie.

Denia in sine nu este un oras care sa te dea pe spate. Cateva stradute centrale pe care oamenii isi fac plimbarea sau cumparaturile de sambata dimineata, un manunchi de terase la care oamenii absorb cu nesat razele prietenoase ale soarelui cald de martie, o promenada larga in dreptul portului turistic, o marina si un castel care inca mai poarta amintirea expulzarii maurilor din 1609.

Adevaratul spectacol incepe insa dupa ce iesi din Denia si o iei catre Xabia. Drumul serpuieste pe niste coaste si ai momente in care ai impresia ca la urmatoarea curba vei agata cu botul masinii protectiile de pe marginea drumului. In stanga si in dreapta, pe versantii dealurilor din apropiere predomina vegetatia specifica zonei aride si sunt foarte foarte multi bolovani. Imi pare rau ca nu am putut sa fac mai multe fotografii, insa drumul era atat de ingust incat nu aveai unde sa opresti.

Intre Denia si Xabia nu sunt mai mult de 11 kilometri, dar din cauza drumului cu serpentine faci mai bine de 20 de minute. Nu apuci sa-i dai a treia ca trebuie sa franezi din cauza urmatoarei curbe si sa retrogradezi in a doua. Si tot asa.

Practic cele doua orasele sunt separate de dealurile despre care iti vorbesc. Inainte de a incepe coborarea catre Xabia, se face un drum la stanga care duce la Cap de Sant Antoni.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on Mar 12, 2017 at 10:27am PDT

Dupa cum ii spune si numele, Cap de Sant Antoni este, ce sa vezi, un cap. Un mic intrand in mare, un far care ii ajuta pe marinari in orientarea lor si o priveliste senzationala asupra marinei din Xabia si a oraselului situat la nivelul marii. Este momentul sa lasi toate grijile deoparte, sa tragi o gura adanca de aer curat si sa te bucuri de apa cu accente de azuriu si de culoarea smaraldului.

Trebuie sa marturisesc ca greu m-am dat dus din acest loc. Ce-ti poti dori mai mult decat o zi insorita de martie, cu 21-22 de grade si linistea aceea specifica unui loc parca ferit de hoardele de turisti. Se prea poate ca vara sa fie mai multa lume acolo, nu stiu ce sa va spun.

Pana in Xabia nu mai este mult. Deja dupa cateva curbe se vad casele azvarlite pe versantii abrupti ai dealurilor aflate langa masivul Montgo (care nu are mai mult de 753 de metri, dar e … masiv). Vazut din Xabia, Montgo aduce un pic cu capul si cu trunchiul unui elefant.

Xabia are una dintre cele mai frumoase promenade situate pe malul marii din tot ce mi-a fost dat sa vad pana acum in Spania. Plaja este lunga cat o zi de post, dar pietroasa. In partea stanga a plajei, cum te uiti la mare, sunt cateva mici restaurante cochete si primitoare. Niste patatas bravas (cartofi prajiti taiati cubulete), calamari, o portie generoasa de boquerones fritos (anchois prajite – aidoma hamsiilor de la noi) si o bere fara alcool si eram ca nou nascut. Dar si cu o lene incredibila de a conduce mai departe. Va povestesc in zilele urmatoare si despre continuarea acestei zile de vacanta. Pana atunci, niste poze din Xabia. Ah! Sa nu uit. Xabia sau Javea sunt unul si acelasi loc, numai ca prima este denumirea in spaniola, iar cea de-a doua in valenciana. In Bucuresti am marcat pe harta in Google Maps orasul Xabia, iar pe conexiunea din spania imi aparea Javea si nu intelegeam unde s-a “evaporat” Xabia de pe harta.