Mediterana (1). Yachting in Insulele Saronice, Grecia

Preambul. Am calatorit mult. Dar am vazut atat de putin. Un strop din tot ce inseamna lumea asta mare. Calatoriile te cultiva, te fac alt om. Niciodata, dupa ce te intorci dintr-o vizita, nu mai esti la fel. Evoluam. Ne transformam.

Cu cat vad mai multe locuri, imi dau seama ce imi place si ce nu. Care sunt locurile cu care vibrez si care sunt colturile de lume care nu ma incarca la maximum cu energie pozitiva. Trebuie sa stii sa-ti asculti sufletul, sa afli care ti-e locul pe planeta. Ce te linisteste, ce te face sa vibrezi si sa fii fericit. Ca, in fond, cam la asta se reduce existenta noastra pe acest pamant. Fericirea.

Eu cred ca mi l-am gasit, iar de astazi ii voi dedica un intreg serial. E mai mult decat un spatiu geografic, e mai mult decat niste coordonate. E o stare de spirit, e o filosofie de viata. Marea Mediterana. Timp de multe saptamani de acum inainte, voi face o selectie de activitati si locuri de poveste din raiul mediteranean. Povestea incepe, pe yacht.

 

Yachting in Marea Egee

E 6:30 dimineata. Suntem in Marina Alimos, la o aruncatura de bat, sud de portul grecesc Pireu. Pe puntea yachtului se aud din cand in cand zgomote care prevestesc iminenta plecare in larg. Alex, skipper-ul nostru, baiat destept, scolit pe la cele mai mari scoli de navigatie din Regatul Unit al Marii Britanii, face ultimele pregatiri. Pe vas, mai toata lumea doarme, mai putin subsemnatul, cu ochii carpiti de somn, dar manat in lupta de spiritul de observatie specific meseriei si, de ce sa nu recunosc, de o curiozitate uneori impinsa la extrem. Vreau sa asist la tot ce inseamna scoaterea unui yacht din marina si pozitionarea pe trasa ideala catre prima oprire – insula Aegina.

Dar sa va povestesc putin despre Alex, pentru ca mai apoi plecam la drum si trebuie sa fim atenti la tot ce se intampla pe drum. Pe la inceputul anului, primesc un mail. Salut, sunt Alex de la Friends Yachting si as dori sa va invit, pe tine si pe sotia ta, la o calatorie cu yachtul pe mare. Mergem la nord de Sicilia, in insulele Eoliene, la final de iulie. Ce zici? Suna bine, dar stii, eu cred ca am probleme cu raul de mare, iar daca nu suport viata pe yacht, s-ar putea sa va stric saptamana inca din prima zi. Ce ai zice sa facem altfel? Sa mergem noi pe la mijloc de aprilie in Grecia, cateva zile, si sa facem un mic tur, numa’-numa’ ne-om acomoda si noi cu viata pe mare, aflam cu ocazia asta daca ne este rau sau nu, daca ne place, ori ba. Si ne vedem cu Alex al meu si cu prietena lui la o cafea in Bucuresti, socializam, povestim de parca ne stiam de o viata, nu de doar 20 de minute, si … gata! Luam decizia. Mijloc de aprilie, de joi seara pana duminica seara, 8 persoane, plecare din Atena. Vizitam 3 insule – Aegina, Poros, Hydra si, daca o mai fi timp, dam o fuga si pana in Dokos. Pe scurt, Insulele Saronice.

Intre 26 mai – 2 iunie 2018, Friends Yacting organizeaza o excursie de o saptamana pe acelasi traseu, plus Spetses, loc unde noi nu am mai ajuns. Detalii aici (link) despre preturi, traseu.

Mecanismul dupa care se desfasoara o saptamana cu yachtul este simplu si de efect. De regula se doarme de fiecare data in alt loc. Pleci dimineata, navighezi una sau mai multe ore, in functie de locul unde vrei sa ajungi, lasi ancora si ai program la discretie. Ori de cate ori vrei sa te intorci pe yacht o poti face, la fel daca vrei sa tragi un pui de somn la pranz. Noaptea, la fel, se doarme pe yacht. Si apropo, cand mergi intr-o asemenea vacanta, e tare fain sa iti mobilizezi si prietenii, astfel incat pe barca sa fiti numai voi, persoane cunoscute.

 

Viata pe yacht

Vasul pe care ne aflam este un Beneteau, Oceanis 54. Beneteau este firma care il produce, Oceanis este modelul yachtului, iar numarul 54 reprezinta lungimea in picioare a barcii (vreo 16 metri si jumatate in cazul nostru) si se regaseste in general la majoritatea barcilor. Acestea pot avea diverse marimi si impartirea diferita a spatiului interior. O barca, la aceeasi lungime, poate avea 2, 3, 4 sau chiar 5 cabine. Barca cu care am fost noi, desi foarte mare, avea patru cabine, cabina de skipper si trei bai. In plus, exista zona de living – zona comuna din interiorul barcii – dar si o punte generoasa, spatiu suficient pentru 12 persoane, nu numai 8.

Pe barci, in functie de nivelul de dotare se pot regasi: aer conditionat, incalzire, generator, cuptor cu microunde, zona de gatit pe gaz, TV, internet, frigider, s.a.m.d. Cu alte cuvinte cam tot ce gasesti si intr-o camera de hotel, insa intr-un spatiu mai mic. Apropo, mare parte din spatiul camerei este reprezentat de pat. Pe laterale sunt mai multe locuri de depozitare, inclusiv zona cu umerase unde iti poti pune hainele frumos ca sa nu se sifoneze, si sa dai bine in poza. Camera vine cu asternuturi curate, prosoape, etc.

Viteza de deplasare in general este undeva la 6-7 kts (noduri), adica vreo 11-13 km/h. Fiecare barca are o viteza constructiva data de coca (hull) si nu poate fi depasita. Barca poate sa mearga si pe vele si pe motor si e foarte interesant faptul ca daca vantul te ajuta, poti avansa mai rapid pe vele decat pe motor. De altfel se numeste velier cu motor auxiliar. Cand mergi pe vele nu poti merge impotriva vantului, dar poti naviga in zig-zag, cam 45 grade de vant si fiecare schimbare de directie se numeste volta.

Ca sa termin partea teoretica, desi Alex o prezinta mult mai bine si mai exact, barca are prova (fata), pupa (spate), babord (stanga), tribord (dreapta). Pescajul barcii (partea care intra in apa), in cazul nostru, era de 2.2 metri. Asta inseamna ca nu ne puteam apropia de plaja pentru ca riscam sa dam cu chila de pamant, dar ne puteam folosi de dinghy (barcuta misca gonflabila) ca sa mergem la mal. In marina, atunci cand acostezi, nu ai asemenea probleme, pentru ca apa este suficient de adanca.

In timpul in care yachtul merge pe mare poti sa faci orice. Daca vremea e buna, aproape ca nici nu simti balansul vasului. Fetele la plaja pe puntea fata, noi, baietii, la povesti in spate. Evident, cu o muzica buna si o bere rece. Nu cred ca am mai simtit vreodata asa un sentiment de libertate. Am lasat deoparte toate problemele zilnice. Mai mult, am uitat si de raul de mare. Pai e frumos? Sa vezi la noi mobilizare generala. Seara, de cum am aterizat in Atena, toata lumea a luat prima pastila de rau de mare. Citisem noi ca trebuie sa o iei cu cateva ore inainte ca sa isi faca efectul. Ajungem pe barca, dormim, ne trezim, a doua pastila, ca plecam la drum. Nu trec doua ore, inca o pastila, si tot asa. Oameni buni, efectul Placebo nu e poveste. Nu ii era rau nimanui, iar la un moment dat s-au terminat pastilele. Si-or fi facut efectul pana atunci? O fi fost doar o inchipuire de-a noastra? Nu o sa aflam niciodata. Cert e ca foarte rar ti se face rau. Iar Alex avea sa ne confirme ca nu a intalnit in toata activitatea lui persoane care sa simta rau mai mult de cateva ore dupa plecare. Si cazurile acelea sunt rare.

 

Se vede prima insula

Am plecat de mai bine de un ceas din Atena, iar pe punte, forfota creste direct proportional cu numarul de suflete. La fiecare 10 minute, se mai iveste cate o capatana cu ochii schimonositi de somn pe scara de acces pe punte. Unde suntem? Cand am plecat? Treci la cafea si iti povestim!

Se vede pamantul! Aia e Aegina? Da, e Aegina. Suntem in nord-estul ei, o ocolim si ancoram in Perdika, un mic sat pescaresc din sudul insulei. Zice-se ca in Perdika s-ar manca cel mai bun peste de pe insula. Operatiunea de parcare a yachtului nu e deloc usoara. Implica multa indemanare si atentie. Spre deosebire de multe alte mijloace de transport, yachtul nu are frane. De aceea, de fiecare data cand intri intr-o marina, trebuie sa te deplasezi cu cea mai mica viteza care iti permite sa efectuezi manevrele in siguranta. Ambarcatiunea trebuie adusa la mal, legata sau ancorata. Si de abia apoi poate incepe distractia.

In urmatoarele episoade va voi povesti despre atmosfera din Perdika, mirosul senzational al florilor de lamai si portocal, despre Hydra – insula fara masini, unde totul se transporta cu magarusii. Inclusiv taximetria este 4×4, cu urechi si ochi blajini.