72 de ore in Ungaria. Locuri frumoase la 1-2 ore de Budapesta

Pe plan turistic, Ungaria nu inseamna numai Budapesta, Lacul Balaton si cele cateva statiuni cu ape termale aflate langa granita cu Romania. Motiv pentru care am mers in Ungaria la … munte. Da, stiu, suna putin ciudat, dar maghiarii au in nordul tarii, la un ceas si jumatate de mers cu masina din Budapesta, Muntii Bukk si Muntii Matra, lanturi muntoase ce apartin Carpatilor, insa a caror inaltime nu depaseste 1015 metri.

Povestea incepe cu un zbor de o ora pana la Budapesta, o masina inchiriata in doi timpi si 3 miscari si suit cat ai zice peste pe autostrada M3, care merge in directia orasului Satu Mare. E genul acela de drum cu un asfalt ca in palma, care urca si coboara din cand in cand, pe care sa dai muzica tare si sa te tot duci. Lasam autostrada in urma si o luam pe un drum national, pe care vom parcurge ultimii 25 de kilometri pana in Eger, locul in care ne-am stabilit baza. Ei bine, dupa ce iesi de pe autostrada, incep sa apara unul dupa altul, satele unguresti. Nu sunt cele mai bogate cu putinta, asta e clar, insa toate sunt puse la punct, zugravite, aranjate, cu curtile pregatite de iarna. Intre sate, de regula este vita de vie, doar suntem in zona cu cele mai bune vinuri din Ungaria. Un alt element care iti sare usor in ochi sunt baile termale. Eu nu cred ca exista sat in jurul Eger-ului care sa nu aiba un complex balneoclimateric, relativ modern. Spre exemplu, intr-una din zile, am mers in Egerszalok, la un ditamai complexul cu ape termale, hotel de 4 stele, SPA, tot ce trebuie. E fain ca au bazine cu apa calda afara, in care stateam la zero grade fara grija. E drept ca atunci cand te muti dintr-un bazin in altul, din cauza frigului, trebuie sa faci pasi mari, insa asa se caleste organismul.

Eger este un oras despre care nu auzisem pana sa merg in Ungaria. Si eu un oras frumos, ingrijit, un mix de Sibiu, Sighisoara, poate si Brasov. Este construit in jurul unui castel restaurat, ale carui povesti pot fi aflate de toti cei care il viziteaza. Veti afla acolo cum István Dobó i-a respins pe turci in 1552, sositi cu o armata de 30 de ori mai mare. Si tot in Eger se afla si cel mai nordic minaret din Europa, ramas dupa invazia otomana. In mod normal se viziteaza, insa in momentul vizitei noastre era in reconstructie. De sus de la castel, se fac cele mai frumoase poze din Eger, mai ales seara, la asfintit. Se vad superb acoperisurile caramizii ale caselor, dar si dealurile din vecinatate.

Eger se invarte si el in jurul apelor termale. Sunt mai multe bazine cu apa de 30-40 de grade in oras, piscine si, foarte interesant pentru noi, echipe de polo. Chiar am asistat la un meci de polo feminin, doar ungurii sunt multiplii campioni olimpici si mondiali la baieti. Asa, ca fapt divers, din 22 de participari la Jocurile Olimpice, de 9 ori le-au si castigat. Asta da randament.

Odata baza stabilita in Eger, am facut excursii de o zi prin imprejurimi. Va recomand drumul prin Parcul National Bukk, din Eger catre Miskolc, ca sa reperati mai usor pe harta. Soseaua serpuieste prin padurea care parca vine peste tine. Zici ca a venit cineva si a sapat un tunel prin care sa mergi. E un drum superb mai ales toamna, cand frunzele se ingalbenesc si incep sa cada. Parcul are foarte multe pesteri, in care se spune ca au locuit acum multa vreme civilizatiile preistorici. Exista si mai multe mocanite (trenuri pe sina ingusta) care plimba turistii pe parcursul sezonului cald.

Langa Miskolc este castelul Diosgyor, nu va exagerez, cel mai bine restaurat castel pe care l-am vizitat in ultimii multi ani. Este genul acela de loc din care nu iti mai vine sa pleci, mai ales cand este soare afara. Incaperile castelului sunt incalzite, si poti sa te plimbi prin camerele de oaspeti, sa vezi unde era luata masa, cum aratau baile printeselor, s.a.m.d. Parca ma si vedeam la masa, cu un platou cu slanina, branza de buruf, ceapa rosie si paine prajita, apoi un somn temeinic intr-un pat confortabil. Numai sa nu vina turcii, ca se strica planul.

In Miskolc nu am intrat, decat putin, pentru ca ne grabeam sa ajungem in Noszvaj, un alt loc despre care aflasem in prealabil. Noszvaj este un sat normal. Daca nu ai citit despre casele sapate in piatra, ai trece fluierand prin el. Sunt niste constructii sapate in roca calcaroasa de catre oamenii saraci care nu isi permiteau in secolul al 19-lea sa isi cumpere o casa. Iar istoria spune ca acesti oameni au trait in aceste locuinte pana spre anii 1960. Mai toate casele au fost transformate acum intr-un soi de centru cultural, de catre artisti contemporani. Si tot in Noszvaj exista o carciuma, mama, mama, despre care am scris si pe Instagram. Este mic, chic, cu un vibe aparte. Gazda, o doamna intre doua varsta, cu o engleza foarte buna, era si jupaneasa in bucatarie, si chelner, si chiar si ghid turistic virtual daca situatia o impunea. Gatea zilnic exact ca acasa, felul intai si felul doi. Nimic mai mult. Dar supa de pasare cu legume, smantana si tarhon pe care am mancat-o, nu o sa o uit toata viata. Un castron mare de ingrediente de cea mai buna calitate, un balsam cald la niste maini inghetate de frigul tomnatic de afara. Ne spuneam doamna ca supa este facuta cu carne din gospodarie, cu legume din gradina si ca doar tarhonul este luat de la o alta tanti din sat. Sa traiti o mie de ani doamna, ca tare ne-ati mai bucurat papilele gustative.

Va incurajez sa descoperiti si alte locuri despre care probabil ati auzit mai putin. Recunosc ca si eu am fost pana acum de vreo 5 ori la Budapesta si mereu vizitam cam aceleasi locuri. Stii cum e, la un moment dat se formeaza niste automatisme, si o iei pe aceleasi trasee tocmai pentru ca le cunosti. Din Budapesta, nu am iesit niciodata prin imprejurimi. Desi distantele nu sunt mari si se ajunge usor. Iar surprizele placute apar tocmai atunci cand te astepti mai putin, cum a fost cazul nostru cu supa de pasare.

In ultima zi ne-am intors in Budapesta pentru a reface traseul batatorit despre care va vorbeam. Plimbare pe faleza Dunarii, apoi podul cu lanturi, evitat coada interminabila de la funicular, urcat sus, la Bastionul Pescarilor, poze, multe multe poze de sus, revenit prin fata Parlamentului catre piata centrala, unde se deschisese targul de Craciun (link articol). Si da-i cu langosi, gulas si vin fiert, de zici ca venea sfarsitul lumii.