Berlin. Sentimentul ciudat pe care ti-l da o plimbare prin Memorialul Holocaustului

[image name=line]

Berlinul este un oras interesant, dar cu o atmosfera “incarcata”. In 2010 aveam sa calc pentru prima data in capitala fostei Republici Democrate Germane. Un punct incarcat de istorie, locul unde un blestemat de zid a schimbat radical destinul a zeci de mii de familii.

Desi poate unii nu vor fi de acord cu mine, in Berlin e un aer “apasator”. Parca astepti ca dupa fiecare colt sa apara un grup de soldati germani cu mitralierele incarcate, gata sa-ti taxeze orice miscare gresita, orice gest necugetat. Crimele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, parca se rasfrang si azi asupra senzatiei pe care o ai ca turist. Vrei, nu vrei, cand ajungi la Zidul Berlinului (despre care am povestit aici), ti se desfasoara in fata ochilor filmarile alb-negru de la acea vreme – cu soldati, panouri de beton, sarma ghimpata si puncte de observare. Repet, este o constatatare personala.

Am vrut sa-ti povestesc astazi despre Memorialul Holocaustului. Arata cam asa:

Monumentul a fost realizat de arhitectul Peter Einsenman. Pe o suprafata de aproximativ 19.000 de metri patrati, acesta a construit 2711 “stelae” (coloane asemanatoare unor cavouri). Pe niciuna nu scrie nimic. Simbolizeaza cele 6 milioane de victime ale Holocaustului.

Ce e cu adevarat interesant, e faptul ca odata ce intri printre coloane, incepi sa te “scufunzi”. Totul e construit pe un teren neregulat, care cand urca, cand coboara. Daca te uiti de la intrare, ai impresia ca toate lespezile sunt la acelasi nivel. Numai ca unule pot avea 30-40 de centimetri, in timp ce cele mai inalte ajung si pana la 4,8 metri. Din fotografia urmatoare iti poti da seama mai bine.

Si totusi, ce a vrut sa sugereze poetul? In cazul nostru arhitectul. Instabilitate, plutire si dezorientare, sunt numai 3 dintre valorile pe care acest monument incearca sa ti le transmita. Si, da. reuseste din plin. Iesi putin “facut cu capul” dupa o plimbare de 5 minute. Unde mai pui ca cimentul din care sunt facute este rece si tine umezeala.

Poate ca asa experimentam si noi o farama din suferintele prin care au trecut acei oameni, carora le e dedicata constructia.

Pe timpul zilei vei vedea oameni care se relaxeaza pe aceste lespezi, citind o carte sau stand pur si simplu la soare. Seara e interesant. Ca te pierzi usor de grup, iar plimbarea devine prilej de glume proaste – sperieturi, ciupituri, etc. Mai poti da si cap in cap cu un om pe care nu-l vezi. 😛

E de vazut o data!

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!