Am zburat la business, cu Turkish Airlines, la Miami. Cum arata noul aeroport din Istanbul + Business Loungeul

De abia ne-am intors din mica vacanta la Miami, si suntem in momentul acela in care incercam sa ne recalibram pentru saptamana ce sta sa inceapa. Nu mai e la fel de rau cu diferenta de fus orar, ca dupa vacanta din iarna de la Los Angeles. Acolo erau 10 ore diferenta, acum doar 7.

Si am avut parte de unul dintre cele mai bune mixuri disponibile in acest moment pe piata, la capitolul zboruri. Una dintre cele mai bune clase business (Turkish Airlines), unul dintre cele mai mari si mai noi aeroporturi din lume – Istanbul (se estimeaza ca va fi in scurt timp cel mai mare din lume, ca trafic de pasageri, cam 200 de milioane anual) si un lounge business, tot in Istanbul, divin. O sa revin ceva mai incolo la povestea cu lounge-ul, pentru ca este ceva intr-adevar deosebit.

Asadar si prin urmare, iata-ne in avionul care ne va duce mai intai la Istanbul, un Airbus 330, cu care in general se opereaza curse lung curier (transatlantice, intercontinentale), si mai rar zboruri de o ora si 10 minute. Ospitalitatea turceasca se vede inca de la urcarea in avion. Ti se spune pe nume la business, esti servit cu un welcome drink, ai tot confortul de care ai nevoie. Totul decurge pe repede inainte, pentru ca zborul este foarte scurt, iar echipajul trebuie sa termine la timp service-ul si sa pregateasca cabina pentru aterizare.

Si ajungem in noul aeroport din Istanbul. Fratilor, e imens. Taxi-ul poate sa dureze si o jumatate de ora. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu termenii de specialitate, taxi-ul este drumul parcurs de aeronava de la aterizare pana la pozitia finala de parcare, la poarta. Sau invers, de la poarta pana la decolare. Cand au construit aeroportul, arhitectii cred ca au avut in minte cuvintele – spatios, impunator si aerisit. Sunt culoare extrem de largi, niste geamuri care nu se mai termina, duty-free-uri de cred ca nici cei de acolo nu le mai stiu numarul. Si, foarte fain, din loc in loc, sunt tineri care poarta niste tricouri mov pe care scrie intreaba-ma, daca nu te descurci. Este un personal care te poate indruma prin aeroportul bine semnalizat, de altfel, dar incredibil de mare. La retur, spre exemplu, cred ca am mers pe jos vreo 25 de minute, de la lounge pana la poarta B17, ultima de pe culoarul respectiv.

La dus nu am avut mult timp la dispozitie pentru a casca gura prin aeroport, asta pentru ca mereu pe cursele de SUA are loc un control special. Vii tu de la Bucuresti si ai mai fost controlat o data, nu-i nicio problema, ca te mai controlam noi de inca doua ori. O data prin poarta normala, ca la Otopeni, iar a doua oara, chiar la poarta de imbarcare. Ti se controleaza pasaportul cu viza de State. Apoi ti se pun intrebari de genul – de ce mergeti in SUA, unde stati, aveti sume mari de bani la dvs., v-ati impachetat singur bagajul, etc. Si iar sunt controlate bagajele de mana.

Boeing-ul 777 (triple seven) cu care Turkish Airlines zboara la Miami este unul dintre cele mai bune avioane lung curier. Configurat 2-3-2 la clasa business, respectiv 3-3-3 la clasa economy. Adica 2 sau 3 locuri la geamuri, pe fiecare parte, plus alte 3 locuri pe culoarul central. Iar ritualul este acelasi. Te urci, membrii echipajului iti iau haina si ti-o pun pe umeras, daca este cazul, apoi esti servit cu bautura de bun venit (la alegere intre apa, suc de portocale, doua tipuri de limonada). La scaun ai o trusa cu cele necesare pe durata zborului – pasta de dinti si periuta, dopuri de urechi, banda de aceea de pus pe ochi ca sa poti sa dormi, papuci de casa, etc). Si, evident, sistemul de entertaining, care face ca timpul sa treaca mai repede pe durata zborului. Pana la Miami sunt totusi 12 ore la dus, si vreo 11 la retur. Pe TV ai muzica, filme si noi si mai vechi, cateva posturi TV live. Si, cel mai important, ai internet gratuit, la care te poti conecta pe baza numelui de familie si al locului unde stai. Bagi Jurca si 5D, si aia e! Si merge decent pentru conversatii pe messenger, ca sa trimiti un mail, sa incarci cateva pagini. Nu va asteptati sa faceti streaming audio sau video, pentru ca nu veti vedea asa ceva. Suntem totusi la 11 mii de metri altitudine.

Imediat dupa decolare incepe pregatirea mesei. Esti ca un pasa, iti rabatezi scaunul, ti-l faci aproape pat, te uiti la TV si iti astepti mancare. Nu o sa intru foarte mult in detalii, pentru ca am mai facut-o cu alte ocazii. Meniul este compus din bautura la alegere (vin, gin, whiskey, vodca, bere, sucuri, ape, etc) si un castronel cu un mix de alune de padure, fistic si migdale. Asa de amuse bouche. Vine apoi un mic antreu – 3 gustari pe o farfuriuta. Apoi antreul adevarat, la alegere de pe cartul cu mancare, apoi felul principal (tot la alegere) si desertul. Cereti cand plecati din Istanbul inghetata turceasca – dondurma. Este divina! La retur nu o mai au, pentru ca avionul nu are voie sa vina cu mancare din Europa, iar cateringul se face din SUA, deci veti primi inghetata cu cacao, normala.

Apropo, legat de mancare, cei de la Turkish servesc mancarea impreuna cu un bucatar, echipat cu bonetica, halat alb, etc. De zici ca esti la restaurantul unui hotel de lux. Si inca un amanunt, inteleg ca antreul se serveste de pe acest cart/carucior (niste tavi suprapuse, din care iti poti alege ce doresti) pe toate cursele mai lungi de 7 ore.

Odata service-ul incheiat, un membru al echipajului vine si iti face patul – iti intinde un cearsaf/cuvertura pe scaun, iti imbraca pernuta si ti se da o paturica, te schimbi si te-ai culcat. De aici fiecare cum ii e norocul. Unii dorm dusi pana aproape la aterizare, altii dorm un pic, apoi incep sa se frece, precum subsemnatul. Mereu, pe durata zborului, la bucatarie, ai cateva gustari si diverse bauturi la alegere. Inainte de aterizare se mai serveste o masa, insa aici meniul este fix.

Ca elemente inedite – si la dus si la retur au fost cazuri de urgenta medicala la bord. Se intreaba prin interfon, de catre membrii echipajului, daca exista medici la bord. Si de fiecare data se gasesc cativa dispusi sa acorde o consultatie celor aflati in dificultate. Din fericire, ambele cazuri s-au solutionat si nu a fost nevoie de aterizare de urgenta.

 

Business Lounge-ul aeroportului din Istanbul

Revenind la aeroportul din Istanbul. Datele statistice sunt impresionante. Aeroportul se zice ca va putea primi aeronavele a peste 250 de companii aeriene din toata lumea, care vor zbura in 350 de destinatii. De pe aeroport ar urma sa zboare zilnic peste 2000 de aeronave. Iar in anii urmatori, aeroportul va putea deservi aproximativ 200 de milioane de pasageri anual. Cu alte cuvinte, toata populatia Romaniei va zbura de 10 ori pe an catre si dinspre Istanbul. E ceva, nu?

Business Lounge-ul este mandria aeroportului. Se vede ca a fost facut pentru a fi cel mai cel. Si mi-a placut faptul ca desi este foarte elegant, nu are aerul acela de kitschosenie specific unor hoteluri de 5 stele din lume. Nu dam nume, pentru ca nu este frumos.

La intrare este un pian care canta … singur. Da, clapele pianului se misca singure. Sau o fi vreo mana invizibila care canta acolo, cine stie. Urmeaza zona de mese si insulele unde bucatarii gatesc pe loc, in fata ta. Exista un colt unde se prepara kebab si alte carnuri gatite la gratar, cu tot ce trebuie langa – orez turcesc, rosii si ardei pe gratar. In alt loc se face pide – o pizza turceasca, subtire. Exista zona de paste, unde un bucatar, de asemenea, iti face pastele asa cum iti doreste inimioara. Intr-o alta zona se fac ravioli turcesti – paste umplute. Exista un bar se salate, in forma de patrat, cu laturi de 2-3 metri, unde gasesti aproape tot ce iti trece prin cap. Zona de deserturi (baclavale si alte dulcegarii turcesti), bauturi, zona de sucuri, s.a.m.d.

Nici nu stiu ce sa va mai spun pentru ca sunt o gramada de facilitati. Exista inclusiv un simulator de golf, cu crose reale si un instructor care te poate invata primii pasi, sau primele lovituri, in acest sport. Sau jocuri pe consola. Si cred ca cele mai confortabile zone sunt salonul de ceaiuri, unde parca esti in Bali – auzi cum curge apa si ciripesc pasarelele, bei ceai si traiesti 200 de ani. Eu, care beau vin si bere, doar 100. Si salonul gen biblioteca britanica, unde stai cu un whiskey ca baietii si faci business. Sau editezi poze, ca mine.

In Lounge au loc 765 de oaspeti, simultan, intr-o suprafata de 5.600 de metri patrati, adica vreo 90 de apartamente comuniste cu 3 camere. Exista loc de joaca pentru copii, sala cu calculatoare, imprimanta si ce iti mai trebuie intr-un birou, sala de rugaciuni, aaaa, si sa nu uit, 13 dusuri si 13 paturi in care poti sa dormi. Astea sunt combinatie maxima, mai ales daca ai escala mare. Fiecare pat este intr-o incinta cu draperie. O tragi si te-ai culcat.

Cam atat am avut de raportat, daca aveti posibilitatea, calatoriti la business, pentru ca e bine de tot. Mai ales cand ai un zbor de 12 ore in fata. Si acum poze. Sa auzim de bine!