Cateva idei pentru cei care “viseaza” sa viziteze Coreea de Nord, de la Adelin Petrisor

[image name=line]

Pe Adelin Petrisor l-am intalnit pentru prima data prin 2000, cred. Eram in vizita la Antena 1, televiziune unde mama mea prezenta rubrica meteo. Mai tarziu, prin 2005, aveam sa fim colegi. El cu razboaiele lui si cu corespondentele speciale, eu cu norisorii si ploile mele.

Azi am avut placerea/onoarea – luati-o cum doriti – sa il am invitat in emisiunea mea, Weekend B1. Cu aceeasi modestie de care a dat dovada mereu, Adelin ne-a povestit despre zonele de conflict in care a fost pe post de corespondent special. Cu un accent aparte pe Coreea de Nord – o tara “studiu de caz”.

Iata la ce sa va asteptati in caz ca veti dori – si veti avea si sansa – sa ajungeti candva in Coreea de Nord:

• Coreea de Nord este practic o tara “sigilata”. Oamenii nu ies din ea, si cine intra, intra foarte bine controlat.
• Oficialii din Coreea de Nord au hotarat ca in aceasta tara trebuie sa intre doar 3000 de turisti anual.
• In Coreea de Nord te deplasezi numai cu ghid, nu faci un pas de capul tau (neinsotit).
• Daca reusesti sa obtii viza si “lauzi” tara, ai sanse sa mai mergi. 🙂
• In centrul capitalei Phenian, daca nu esti chemat cu “treaba” (manifestatie, demonstratie), nu ai ce cauta. Coreenii care traiesc la periferia orasului, acolo raman.
• Oamenii pe care ii vezi in centrul orasului, sunt fie oameni din “aparat”, care locuiesc acolo, fie sunt oameni adusi cu “treaba” (sa-i vada televiziunea, sa-i vada turistii straini care ies in oras, s.a.m.d.).
• Aproape toti sunt imbracati in “uniforma poporului”, gen tunica Mao, care a fost impusa de Kim Ir-sen. Cei care lucreaza in televiziunea locala, au o banderola albastra cu scris galben – PRESA. Corespondentii straini poarta aceeasi banderola, dar cu scris alb. De ce? Ca sa te vada oamenii. De ce? Ca sa fuga de tine. De ce? Pentru ca in Coreea de Nord e o infractiune sa vorbesti cu un strain. Risti sa ajungi in lagar.
• Daca ii prinzi unui localnic privirea pentru o secunda pe strada, lasa imediat privirea in jos, se intoarce si pleaca.
• Ca turist sau jurnalist, vei vedea o singura statie de metrou. Este cea de “prezentare”. Se pare ca nici nu ar exista foarte multe statii, iar metroul respectiv este folosit de nomenclaturistii care traiesc in centrul Phenian-ului.
• Garnitura de metrou e de prin anii ’50, cu scaune de lemn.
• Totul e gri, te sperie frica oamenilor, te sperie faptul ca stii ca esti controlat mereu.

• Cand Kim Jong-un le-a dat nord-coreenilor peste congelat, acestia au iesit in piata centrala si au plans.
• In fiecare casa e un radio acordat la frecventa oficiala. Radioul are un buton de volum, dar nu se poate inchide niciodata. Poti sa il dai mai tare sau mai incet, dar de inchis nu poti sa il inchizi. Pe acolo picura propaganda.
• In scoala, copiii invata ca Kim Ir-sen si Kim Jong-un sunt zei. Au puteri supranaturale, aduc ploaia, vorbesc cu cocorii, vorbesc cu delfinii, nu fac caca, nu fac pipi, etc.
• Nu ai voie sa mergi intr-o casa normala a unui localnic.
• Este foarte scump (ai nevoie de cateva mii bune de euro). Ai voie sa mananci numai la restaurantul hotelului sau pe unde te duce ghidul.
• Nu reusesti sa vezi banii lor! Nu ti-i arata nimeni. Tot ce cumperi, platesti numai in euro si dolari.

Daca vreti sa vedeti interviul cu Adelin Petrisor in totalitate, click pe poza de mai jos. Interviul incepe la ora 11:00, iar povestea legata de Coreea de Nord pe la 11:18.

 

Mai multe reportaje din Coreea de Nord, gasiti pe blogul lui Adelin. Iar cartea “Tara cu un singur gras”, AICI.

Multumesc mult Adelin! 🙂

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!