Israel. Vizita in Cetatea Ierusalim, zidul plangerii, locurile sfinte, Gradina Ghetsimani

Ierusalimul este un loc pe care trebuie sa il intelegi. Nu e un oras precum Trondheim, Bari sau Plovdiv. Il vizitezi o data, asa cum am facut-o eu, te duci acasa si pui temeinic mana pe carte, apoi, peste un timp, te reintorci si aplici ce ai invatat.

E o dimineata senina de decembrie. Parasim un Tel Aviv nu foarte aglomerat si o apucam pe autostrada care, in mod normal, in 45-50 de minute, te duce langa Cetatea Ierusalimului. Si pe stanga si pe dreapta, foarte multa verdeata, de ai jura ca mergi de la Brasov la Sibiu, nicidecum printr-un loc care e mai mult arid decat prielnic vietii intr-un ritm normal. Vine si explicatia de la ghidul nostru – a plouat in ultima perioada in Israe, cat nu a plouat in ultimii ani, de aici aspectul acesta primavaratic. Acolo e Latrun, dincolo trecem pe langa Neve Ilan … iar in stanga e Abu Gosh, un sat arabesc in care se zice ca s-ar face cel mai bun humus din tot Israelul! Credem si nu cercetam. In cateva minute vom da deja de cozile de masini de la intrarea in oras.

Ierusalim este un oras situat taman la granita dintre Israel si Palestina. Interesant este ca daca te uiti pe Google Maps, vei vedea ca mare parte a orasului figureaza ca fiind in Israel, iar cetatea cu locurile sfinte, peste granita. Dar nu voi intra deloc in aspecte legate de situatia geo-politica din zona, sau in aspecte religioase. Ce am vazut, aia va povestesc.

Revenind la Iersualim. Este orasul sfant pentru cele 3 religii monoteiste ale lumii – crestina, iudaica si musulmana. Are aproape 900 de mii de locuitori, fiind de doua ori si ceva mai mare la acest capitol decat orasul Tel Aviv. Iar in Ierusalim isi au sediul principalele institutii politice si https://www.mihaijurca.ro/wp-content/uploads/concerte-1.jpgistrative din Israel – presedentia, parlamentul, primul ministru, mai toate ministerele, Curtea Suprema a Israelului, etc. In articolul de astazi o sa va povestesc doar despre ce se intampla in interiorul cetatii si in jurul ei, pentru ca din pacate timpul nu ne-a permis sa vizitam mai mult.

Prima oprire a fost in Gradina Ghetsimani (Ghetsimani inseamna in traducere – presa de ulei), aflata in estul cetatii Ierusalim, la poalele Muntelui Maslinilor. Locul preferat al lui Iisus, si totodata gradina in care Iisus s-a retras impreuna cu ucenicii sai la rugaciune, dupa Cina cea de Taina. Astazi, Gradina Ghetsimani este o curte plina cu maslini seculari – se zice ca unii ar avea vreo 2000 de ani vechime – dar acum multa vreme, toata zona era considerata Gradina Ghetsimani. Langa gradina, la cateva zeci de metri, este Mormantul Fecioarei Maria, o capela subterana care poate fi vizitata.

Dar sa intram in cetate. Daca intri prin poarta Dung Gate, dupa un control de securitate, ajungi exact la Zidul Plangerii (Western Wall). Este o portiune din zidul antic care inconjura templul iudeilor, distrus ulterior, devenit loc de rugaciune si de pelerinaj pentru evrei. Aici vei vedea foarte multe persoane care se roaga si care indeasa biletele cu dorintele lor prin crapaturile bolovanilor care alcatuiesc zidul. Ai apropo, un aspect interesant. Nu stiam de ce persoanele care se roaga se bataie efectiv pe picioare, un du-te vino de neinteles pentru unii. Si a venit si raspunsul, din partea ghidului nostru local. In religia iudaica nu sunt permise plecaciunile, ca la crestini sau la musulmani. De aceea, prin balansarea corpului, practic te pleci in fata divinitatii.

Va marturisesc ca orasele Tel Aviv si Ierusalim mi-au depasit asteptarile. Ma asteptam ca odata ajuns acolo, sa planeze o stare de nesiguranta. Sa fiu atent la fiecare colt peste cine dau, cine pare dubios, de unde ar putea veni pericolul. Tel Aviv este considerat unul dintre orasele cele mai sigure. Stiu ca o sa mustaciti si o sa ziceti ca a luat-o Jurca razna, dar ne-am plimbat si in miez de noapte prin oras si nu am simtit niciun moment ca nu am fi in siguranta. Cat am stat doua zile in Tel Aviv am vazut un singur politist, de fapt era o doamna politist, care impartea cu darnicie amenzi pentru cei care parcasera in locuri interzise. Am mai vazut un grup de 3 soldati care patrulau si cu care se pozau toti turistii, iar in ultiaa zi am dat peste un grup de tineri soldati, 18-19 ani, baieti si fete, care ai fi jurat ca erau cercetasi si nu soldati proaspat incorporati. Erau pusi pe joaca si cantat, pesemne aveau ceva porunci de dus la indeplinire. Apropo, in Israel toata lumea face armata – barbatii 3 ani, iar femeile doi ani.

In cetatea Ierusalimului sunt 4 cartiere – crestin, evreiesc, musulman si armean. Practic cele 3 religii coexista laolalta fara mari divergente. Daca urci intr-un loc mai inalt din cetate, poti vedea in acelasi cadru o biserica, o sinagoga, dar si Moscheea Al-Aqsa. 3 religii intr-un singur loc. Practic nici nu iti prea dai seama cand treci dintr-un cartier in altul, daca nu e cineva cu tine iti atraga atentia, pentru ca arhitectura este relativ unitara. Nu stiu cu ce sa va zic ca seamana cetatea. Stradute inguste cu ziduri refacute si bine intretinute, zone de bazar, cateva restaurante, lacase de cult, magazine de suveniruri, tesaturi si obiecte religioase, muzee, etc.

Din cauza lucrarilor de sistematizare care s-au facut de-a lungul timpului in Ierusalim, unele din locurile pomenite in Biblie au suferit modificari importante. Sa luam exemplu Drumul Crucii – Via Dolorosa. Astazi este o straduta intesata de pravalii si restaurante. Si nu cred ca are mai mult de un kilometru lungime. Apoi Biserica Sfantului Mormant, sau Biserica Invierii, cum mai este ea cunoscuta. Ei bine, la cativa metri de biserica este Dealul Golgotei, care are baza la nivelul zero al bisericii, iar varful la … etaj. Si Peste el s-ar fi construit ulterior.

Important este ca atunci cand mergi la locurile sfinte sa aplici sintagma Crede si nu cerceta. Te duci, asculti, vezi, simti, te reculegi si mergi mai departe. Daca asculti toate teoriile, ajungi sa pui la indoiala si faptul ca apa e formata din oxigen si hidrogen. Spre exemplu, sunt istorici care spun ca de fapt Biserica Sf. Mormant nu ar fi locul real unde a fost inmormantat Iisus, pentru ca nu se faceau inmormantari in Cetate. Iar dealul Golgotei este la cativa metri. Chiar si asupra semnificatiei cuvantului Golgota exista multe discutii – poate insemna locul oaselor, locul calvarului, locul craniilor, samd. Iar istoricii puncteaza faptul ca pentru evrei, termenul Golgota, din limba aramaica, desemna nu numai un loc de executie a condamnatilor, ci orice asemenea loc situat in afara orasului Ierusalim. De asta va zic, mergeti acolo si veti avea propria traire. A, si inca ceva, bine ar fi sa aveti si un ghid, pentru ca altfel e destul de greu de inteles toata povestea, pentru ca nu ai panouri la tot pasul care sa iti spuna ce si cum.

In mare, cam aceasta este povestea din interiorul cetatii. Simplificata la maximum, pentru ca as fi stat sa va povestesc pana maine. Altfel, Ierusalimul este cel putin in partea sa centrala, un oras foarte modern. Cu numeroase hoteluri de lux, strazi bine puse la punct, transport pe masura, restaurante, etc. Aruncati o privire numai asupra Mamilla Mall, o zona comerciala situata partial in aer liber, cu un aer de America si numeroase branduri de lux. O adevarata incantare. Cand mai merg in Ierusalim, promit ca o sa va povestesc si despre restul orasului.