Experienta Metaxa & The Clumsies in superba insula Paros din Grecia

Dragilor, a sosit momentul sa va povestesc despre una dintre cele mai tari experiente din acest an, weekendul petrecut in insula greceasca Paros. Mi-a luat ceva timp pana sa schitez acest articol, recunosc. Si asta pentru ca trebuie sa lasi totul sa se aseze, incet, incet sa se filtreze, pentru ca mai apoi, sa reusesti sa reproduci trairile pe care le-ai avut in acest loc minunat. Si nici nu esti suta la suta convins ca-ti va si iesi. Luati-va o cafeluta langa si sa incepem. Va promit ca va veti indragosti iremediabil de aceasta destinatie.

 

Metaxa & The Clumsies Explore Greece

Contextul. Pe final de mai, primesc o invitatie din partea brandului Metaxa. Uite, Mihai, noi implinim 130 de ani de la fondarea Casei Metaxa, iar cu aceasta ocazie dorim sa te invitam in insula Paros. Se vor imbarca pe un vas (un sailing boat) cativa dintre cei mai buni barmani din lume. Vasul se vor opri pe rand in insulele Mykonos, Antiparos si Paros, iar in cadrul unor evenimente organizate pe fiecare insula, vor se prepara diverse bauturi. Nu mai spun ca erau meseriasi de la baruri aflate in TOP 50 mondial (vezi clasament complet) – The Clumsies din Atena (locul 6 in lume), The Nomad din New York (locul 3 in lume), Scumman’s din Munchen (locul 38 in lume) si Savoy Hotel American Bar din Londra.

 

Paros, insula unde turistii nu vor sa-i deranjeze pe localnici

Paros, a doua cea mai mare insula din Ciclade, este o poveste. O poveste in care vei regasi turisti trecuti usor de anii adolescentei, care stiu sa se bucure de frumos si sa respecte locul in care se afla. Rar mi-e dat sau nu imi dau seama care este localnicul si care vizitatorul, in acest puzzle elegant.

Chiar daca o sa gasesti o insula parjolita de soarele puternic al Greciei, dovada fiind terenurile acoperite cu iarba uscata de culoarea graului copt, Paros are o eleganta aparte. Parcelele de pamant sunt despartite intre ele de garduri scunde din piatra, care nu cred ca au mai mult de un metru inaltime. Iti vin pana pe la brau. Pe ici pe colo, cate o casa izolata, fara acoperisul nostru, clasic. Mi-a povestit cineva ca locuintele ar avea forma de paralelipiped (sunt ca o cutie), fara acoperis aparent, tocmai pentru ca ar avea niste bazine deasupra pentru captarea apei. Doar insula este arida, iar fiecare ploaie e semn bun de la Dumnezeu.

Insula nu e asa intinsa. Vreo 50 de kilometri, mergand cu masina tot pe langa tarm. Drumurile sunt bune, cu usoare urcusuri si coborasuri, iar masinile apar in peisaj mai ales in jurul micilor orase. In rest, parca esti in no man’s land, dar un no man’s land pitoresc si inspirational.

In Paros se poate ajunge cu avionul sau cu feribotul. Din Bucuresti, eu am zburat cu escala in Atena (compania Aegean pana in capitala Greciei, apoi Sky Express). Din Atena pana in Paros faci aproximativ 30 de minute, cu Olympic Air sau Sky Express. Cu feribotul, poti ajunge in Paros din porturile Pireu, Rafina, Lavrio, sau din alte insule din Arhipelagul Cicladelor. Drumul dureaza, in functie de vas, intre 3 si 5 ore (link).

Principalele orase din Paros sunt Naousa si Parikia, primul aflat in nordul insulei, al doilea in vest. Mai exista un orasel superb, Lefkes, in inima insulei, fosta capitala a insulei Paros, o asezare cocheta, cu stradute inguste, flori peste tot, terase si pravalii cu suveniruri.

 

Naousa, mesele lungi la care imparti mancarea cu vecinul

Naousa este cel mai elegant loc de pe insula. Un mic orasel port, cu terase si taverne in jurul tarmului, cu stradute inguste si intortocheate, aidoma unui labirint, mici pravalii amenajate cu gust, case cu pereti varuiti impecabil si pisici lenese, care se mutau agale de la o umbra la alta. Naousa e un oras in care si un amator face niste poze superbe, culorile dominante fiind albul si nuantele de bleu si albastru.

Intr-una din piatele din Naousa s-a desfasurat si evenimentul pentru care am mers acolo. Totul a inceput la Agosta – un bar trendy, cu terasa atat sus, la etaj, cat si pe malul marii. Cocktailul de inceput – Metaxa 12 stele, suc de mere, zahar de trestie, vin spumant si cateva cuburi de gheata. Cam tot ce trebuie pentru o seara torida de vara.

A urmat poate cea mai interesanta experienta culinara pe care am avut-o in ultima vreme. Si asta nu neaparat datorita preparatelor servite, ci a atmosferei din jur. Am luat masa la Sommaripa Consolato, intr-o piata in care mesele erau asezate la rand, in siruri lungi. Bineinteles ca in afara de gasca noastra, erau si turisti si localnici la alte mese. Dar aproape ca nu iti dadeai seama unde se termina o familie sau un grup de prieteni, si unde incepea masa urmatorului grup.

In Naousa se observa o atentie desoebita pentru detalii. Chiar si la mancare. Farfuriile sunt ceva mai studiate, iar platingul nu este o simpla ingramadire a unei jumatati de kilogram de calamar, tras prin faina si aruncat in ulei incins. Se vede ca totul este mult mai elegant, mai rafinat, decat in alte parti ale Greciei. Iar oamenii de la mese pareau desprinsi dintr-un film. Aranjati, frezati, imbracati ca pentru cina. Nu in slapi si in sort de baie.

Unde altundeva sa mai mergi in Paros

Paros este o insula in care merg multi pasionati de kiting si, in general, sporturi care necesita vant puternic. A nu se intelege ca nu poti sa stai pe plaja din cauza vantului. Cel mai bine intrebati localnicii pe ce plaje este cel mai bine sa mergeti ca sa nu va puna vantul rezistenta frizurii la incercare. In ultima zi, am inchiriat o masina tocmai pentru a face un tur al insulei, ca sa vad cum este peste tot. Prima concluzie, sudul este mult mai putin animat decat nordul si zona de nord-vest a insulei. Deci cazarea ar trebui luata undeva mai in nord.

Inchirierea unei masini in Paros costa intre 40 si 60 de euro pe zi. Se pot inchiria, de asemenea, scutere. Exista si o retea de transport in comun (vezi aici preturile si traseele). O calatorie costa intre 1,80 euro si 3 euro, in functie de distanta, iar un abonament valabil o zi costa 9 euro.Traversarea cu feribotul din Paros in insula invecinata, Antiparos, dureaza 7 minute si costa 1,30 euro (link). O cursa cu taxiul din Naousa in Pounda (aproximativ 18 km), spre exemplu, costa 25-30 de euro.

A doua concluzie, plajele nu sunt iesite din comun. Sunt multe plaje cu nisip galben, fin, dar e genul de plaja ca la noi la Marea Neagra. Nu este apa aceea spectaculoasa pe care o visati din cataloagele agentiilor de turism. Plaja Santa Maria mi-a fost recomandata drept cea mai buna plaja de pe insula. E simpatica, dar cam atat. Langa Santa Maria este Lageri Beach, parca o idee mai interesanta. Ar mai fi Golden Beach Paros, o plaja aflata in sud-estul insulei, cu facilitati inclusiv pentru iubitorii de sporturi pe apa. Nisip fin, galben, apa relativ linisitita, un loc decent pentru petrecerea unei dimineti la plaja. O alta plaja interesanta ca aspect este Kolymbithres, o fasie mica de nisip fin, incadrata de niste ditamai bolovanii. E o plaja buna pentru familiile cu copii. Restul, le mai descoperiti si voi la fata locului.

Acum orasele. Am zis ca cel mai frumos e Naousa. La mica distanta de el este Lefkes, fosta capitala a insulei Paros. Cocotat pe niste dealuri, Lefkes este de asemenea un mic labirint, cu case parca participante intr-un concurs de fatade. Nu ratati biserica din Lefkes, are picturi de toata frumusetea.

Apoi ar fi Parikia, actuala capitala a insulei Paros si principalul port al insulei. Tot asa, e un loc dragut, nu mai frumos decat cele enumerate anterior, cu labirint de stradute si cateva taverne bune. In sud este Aliki, un mic sat pescaresc, situat intr-un golf, cu carciumi grupate in jurul apei.

 

Vizita la Distileria Metaxa din Atena

In ultima zi a experientei grecesti am ajuns si la Distileria Metaxa din Atena, pentru a vedea cum se produce si cum se imbuteliaza aceasta bautura imposibil de clasificat, fiind comparata de-a lungul timpului mai intai cu cognacul, apoi cu brandy-ul. De unde aceasta evolutie? Pai sa va spun. Casa Metaxa a fost fondata in 1888, iar prima data, Spyros Metaxa, parintele brandului, a denumit bautura koniak. In 1976, francezii au revendicat denumirea Cognac, si doar bauturile produse la ei se mai puteau numi in acest fel. Si uite asa, Metaxa a devenit un brandy. Iar in momentul in care s-a decis ca brandy-ul reprezinta un distilat exclusiv din vin, cei de la Metaxa au spus, gata! Noi producem Metaxa, ce mai atata vorbarie!?

In sticlele de Metaxa sunt doua ingrediente principale: distilat de vin (care ii da taria) si Muscat de Samos (un vin licoros si foarte parfumat, care se produce in insula Samos). Touch-ul final e dat de extractele de plante si ierburi mediteraneene care se adauga peste bautura.

Masterul Metaxa, Constantinos Raptis, creierul tuturor bauturilor care ies pe poarta distileriei (Metaxa de 3, 5, 7 sau 12 stele, plus Metaxa Private Reserve sau Metaxa Angels’ Treasure) din 1992 pana astazi, ne-a povestit tot procesul prin care trec strugurii de la boabe pana la bautura cunoscuta in lumea intreaga. Cel mai funny moment a fost cand ne-a pus sa reproducem o reteta de Metaxa 12 stele, avand in fata toate paharele si pipetele posibile si imposibile, plus distilat de vin si Samos Muscat. Acum sa va vad nenica, ce ati inteles! Fara falsa modestie, cred ca m-am apropiat destul de mult de reteta originala, secret pastrat cu sfintenie.

Si apropo, Metaxa se poate bea on the rocks (cu cuburi de gheata), cu apa tonica sau in cocktailuri. Insa cand ai in fata o sticla de 12 stele sau din colectiile Metaxa Private Reserve ori Metaxa Angels’ Treasure, nu se mai mixeaza cu nimic, nici macar cu gheata. Las acum pozele sa vorbeasca. Sa ne fie de bine si vorba aceea, Don’t Drink, Explore! Si mergeti in Paros ca e fain de tot.

* Blogul MihaiJurca.ro participa in campania de comunicare a brandului METAXA.