FOTOREPORTAJ. Paris – Nisa, sau de la ceata la soare, in 50 de minute

[image name=line]

Cei care ma cunosc, s-au obisnuit cu “apucaturile” mele de ianuarie. Am nevoie de cateva zile in Europa, la soare si la grade bune peste pragul de inghet. Daca in ultimii doi ani destinatia de ianuarie a fost Barcelona, in 2013 a picat la zar Coasta lui Azorel (pe harti scrie Coasta de Azur :P)!

Ca sa scurtez introducerea si sa trec la subiect : zbor Bucuresti – Nisa cu AIRFRANCE, escala la Paris, dar cu schimbarea aeroportului (de pe Charles de Gaulle pe Orly), ceata multa atat la Bucuresti, cat si la Paris.

 

11:30 – Intram in Aeroportul Paris Orly. Nu e cine stie ce bijuterie, insa toata lumea rade si zambeste.

Surprinzator, nu exista ghisee de check-in. Iti tiparesti singur biletul si iti lipesti eticheta de bagaj, pe care o primesti de la automatele din aeroport.
Predau bagajul. Se scaneaza boarding pass-ul, pun valiza intr-un spatiu special, este cantarit, dau OK, usa se inchide, iar bagajul pleaca spre avion. Primesc in schimb dovada predarii bagajului.

Avionul care ne va duce la Nisa asteapta cumintel formalitatile de imbarcare. E un Airbus A319.

3 sferturi din cei cu care urmeaza sa calatoresc sunt trecuti bine de prima tinerete. 

In fata mea, pe culoarul de imbarcare, o rusoaica de 1,85 (fara tocuri), branduita din cap pana in picioare, care “tulbura” linistea pasagerilor de sex masculin.

De ce nu se impinge nimeni?

E ceata. Sper ca la Nisa vor fi cele 15 grade promise de meteorologi.

Suntem ON AIR!

Privim cu aer de superioritate “plapuma” de nori pe care am boscorodit-o pana atunci.

Altii se grabesc sa ajunga inaintea noastra.

Treceti la masa! Daca-i ordin, cu placere! 

Masa nu e atat de bogata ca cea de pe ruta Bucuresti – Paris. In cele 30 de minute pe care le mai avem pana la aterizare, de abia avem timp sa numaram grisinele cu pesto servite.

Tesatura din patura de nori incepe sa se rareasca.

Pe un varf de deal/munte mai e un rest de zapada.

Se vede Marea Mediterana.

E momentul in care iesim pe mare. Asa este ruta – se iese pe mare, apoi avionul face un cerc si revine pentru a ateriza pe aeroportul din Nisa.

Luciul apei actioneaza asemenea unei oglinzi uriase.

Daca nu ne mai bate soarele direct in fata, vedem in sfarsit “azuriul” de sudul Frantei.

Cat de mic pare acest vas de croaziera sau ferry-boat!

Avionul coboara si mai mult. Mai sunt fix 3 minute pana la aterizare.

Ultimul viraj si ne incadram pe traiectoria de aterizare.

Aterizarea la Nisa este fabuloasa.

Soare si 15 grade. Parca sunt in alt film. Avionul parcheaza in pozitia finala.

Bagajele coboara ostenite pe banda. Stati linistiti! Si ai lor le arunca la fel ca ai nostri.

Cisterna de alimentare face “plinul” pentru urmatorul zbor.

Avionul isi asteapta pasagerii pentru urmatorul drum. Se va intoarce la frig si ceata. Noi, nu!Nisa e la peronul 3.

In incheiere, trebuie sa fac o precizare pentru carcotasi. Nu e publicitate la AIRFRANCE, ci pur si simplu m-am simtit bine.

 

* Daca ti-a placut, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!