Good Life milanez – Cartierul Brera. Restaurante, shopping si oameni de calitate

[image name=line]

Am facut un exercitiu de imaginatie cu tatal meu, care nu a fost niciodata in Italia. L-am intrebat la ce se gandeste cand aude Roma, Napoli, Sicilia, Milano, s.a.m.d.

Roma, evident: columne, Colosseum, multa istorie, Vatican, Papa, capitala Italiei. Cand auzi de Napoli vizualizezi o pizza care se lafaie intr-o imensitate de farfurie si cativa smecherasi care te lasa fara portofel daca nu esti atent, Sicilia inseamna mafie si vulcan, iar Milano … fite! Da, exact ce ai auzit. Pentru taica-miu, la Milano sunt haine si fite. Acum, fie vorba intre noi, prea departe nu e de adevar!

Acum o sa te rog sa te uiti la galeria foto de mai jos. Toate pozele sunt mestesugite in cartierul Brera, din Milano. Mai apoi, iti spun eu ce si cum. OK?

[wpsgallery]

Eh, incearca sa definesti in 3 cuvinte aceasta zona. Eleganta? Sarm? Mancare buna? Oameni dichisiti? Atmosfera boema? Si lista poate continua.

Daca esti in centru, eventual pe langa faimosul Scala din Milano, si e trecut de miezul zilei, ia-o usurel, la pas, spre cartierul Brera. Este locul unde e musai sa mananci la pranz. Si ar fi bine sa pornesti din timp, pentru ca mai mult ca sigur, te vei opri la fiecare 20 de metri ca sa admiri vitrina unei galerii de arta, ca sa intri intr-un magazin cu haine de firma sau pur si simplu pentru a lua lectii de stil de la italieni. Sa stii ca se imbraca al naibii de bine “trecatorii”.

Zona este supranumita si  “Brera Design District” – un cartier cu cladiri impunatoare, in care se gasesc deopotriva magazine de haine, arta, mobila, fel si fel de boutique-uri de design si, evident, trattorii si restaurante care te imbie cu ce are mai de pret bucataria lombarda.

Si iata-ma asezat pe terasa unei trattorii (ceva intre restaurant si osterie – vezi linkul). La antreu, in asteptarea mancarii, “gustam” un pahar de vin rosu. Felul principal este compus dintr-o friptura de vita – de dimensiunea unei palme de om vanjos – trantita pe un pat de rucola si din alt pahar de vin. Iar la desert, un tort cu mascarpone si fructe de padure si … ultimul pahar de vin. Licoarea, de un rosu burgund inchis vecin cu intunericul, e menita sa dezlege limbile, sa uneasca oamenii si sa te faca sa te simti parte a vietii boeme milaneze. Distractia totala, aproape de 30 de euro.

Stand la masa, nu ai cum sa nu analizezi oamenii care trec in stanga si in dreapta. Pesemne sunt niste birouri in zona, pentru ca pe la unu si jumatate, vezi domni inalti, pe la 50 de ani, imbracati ca in cataloagele de moda, cum vin sa savureze un pranz delicios. Nu sunt grabiti, nu par stresati, nu sunt smuciti, nu le citesti ingrijorarea pe fete, nu le vezi ochii de ochelarii de soare. Nu si nu! Se vede ca traiesc intr-o alta lume decat suntem noi obisnuiti in Romania. Si, partea cu adevarat buna, pe care am uitat s-o amintesc, stradutele sunt pietonale, asa ca Giovanni al lu’ nu stiu cine, nu poate sa-si parcheze “gipu” in buza terasei. 😛

Omul vine, sta oleaca, se mai satura s-apoi pleaca! Eh, Mihaita, ia-o acum cu burta plina si molesit de vin la pas din nou. Parca nu mai ai chef sa vezi nimic in jur. Mergem, cufundati in discutii filosofice, spre nicaieri. Sa dam in bulevard si de-acolo om mai vedea!

Daca vrei cultura, da o fuga si pana la Pinacoteca di Brera, una dintre cele mai mari colectii de picturi din Italia. Dar fa-o inainte sa stai la masa. Nu vei mai avea chef dupa.

Deja parca m-a luat somnul. Pe tine, nu?

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!