Happy in Paris (3). Vizita la Roland Garros si la Muzeul Tenisului din Paris

[image name=line]

Daca iubesti si cunosti bine operele de arta ale pictorilor sau sculptorilor, trebuie sa mergi la Muzeul Louvre. In cazul in care tenisul este printre sporturile tale favorite, si aici e zi cazul meu, e musai sa-ti faci timp pentru o vizita la Roland Garros.

Complexul in sine nu este din cale afara de spectaculos. Aduce mult cu Arenele BNR din Capitala, insa este mult mai ingrijit si ceva mai mare, dar nu cu mult. De altfel, Roland Garros este cel mai mic complex din cele 4 unde se desfasoara turnee de Grand Slam (Australian Open, Wimbledon, Roland Garros si US Open).

 

Cat costa biletul de intrare la Roland Garros

Vestita arena franceza poate fi vizitata numai impreuna cu ghid. Iti dai seama ce ar fi daca fiecare ar intra de capul lui pe acolo. Nu i-ai mai gasi pe “nadali” si “federeri” prin complex. In plus, frumusetea locului consta in povestile pe care le auzi, nu neaparat in ceea ce vezi.

Tururi in limba engleza sunt organizate in fiecare zi la 11 am si 3 pm. Biletul de intrare costa 10,5 euro, iar daca vrei sa intri si la Muzeul Tenisului (amenajat la intrare), trebuie sa mai platesti inca 5 euro.

Am ramas surprins de faptul ca nu era deloc aglomerat. Cred ca nu eram mai mult de 8-9 persoane.

 

Cum decurge vizita la Roland Garros

Intreg turul dureaza aproximativ o ora. In acest timp, vezi vestiarele (locker room), zona presei, camerele de interviuri – unde se dau declaratiile de dupa meci, sala de mese, terenurile secundare si, evident, arena principala – Philippe Chartrier.

Gazda noastra a fost un pustan de vreo 25 de ani, extrem de simpatic, cu glumele la el, si cu un accent frantuzit pronuntat. Cred ca era mare fan Nadal, pentru ca aproape orice se intamplase in arena, il avea ca protagonist pe jucatorul spaniol. 😛

Ma mir ca in statuetele de la intrare, care ii infatiseaza pe cei 4 Muschetari, nu s-a strecurat nicio poveste cu Nadal. Pentru cei care nu stiu, cei 4 Muschetari (Jacques Brugnon, Henri Cochet, Jean Borotra si René Lacoste) sunt membri echipei de Cupa Davis a Frantei, care au oprit suprematia Statelor Unite in aceasta competitie, in 1927. Din acel an, Franta a castigat 6 cupe la rand, in 5 dintre ele invingand in finala echipa SUA.

René Lacoste, unul dintre jucatori, era poreclit “crocodilul”. De aici si brandul Lacoste din zilele noastre. Si daca tot suntem la capitolul simboluri, sa va mai spun ca Roland Garros nu  a fost tenisman, ci aviator in Primul Razboi Mondial. Este cel care a traversat pentru prima data Marea Mediterana cu un avion.

[wpsgallery]

De la intrare, treci pe langa terenurile secundare, afli ca lui Nadal ii place sa se antreneze pe terenul 4, si ajungi la centrul de presa. La fiecare turneu sunt acreditati aproximativ 1400 de jurnalisti.

De departe cele mai interesante sunt camerele de interviuri. Nu stiam insa de obligativitatea interviurilor de dupa meci. Fiecare jucator este obligat sa raspunda intrebarilor mai intai in engleza, apoi in limba sa natala. In 2000, Andre Agassi, iritat de faptul ca a pierdut in turul 2, nu s-a prezentat la conferinta de presa si a fost amendat cu 25.000 de dolari. Amenzile sunt direct proportionale cu locul ocupat in clasamentul ATP.

De la conferinta de presa, jucatorii pleaca pe o scara privata catre vestiare, tocmai pentru a nu mai fi deranjati de ziaristi.

La vestiare, alte povesti.

• Nadal isi tine “bagajele” numai in dulapiorul cu numarul 159
• Dulapioarele sunt alese de jucatori, in functie de clasamentul ATP.
• La fete nu mai exista dulapiorul cu numarul 19. In semn de respect fata de performantele obtinute de Steffi Graf, usa dulapiorului i-a fost oferita jucatoarei germane ca “amintire”. In locul ei a aparut usa cu numarul 18B, dar nimeni nu foloseste acel dulap.

Ultimul popas il facem pe arena centrala – Philippe Chartrier. Aceasta este folosita numai pentru meciuri din turneul parizian si partide din Cupa Davis. Anul viitor va incepe modernizarea intregului parc, iar arena centrala la primi un acoperis mobil.

A fost funny momentul in care l-am intrebat pe ghid – pe domnul “Nadal stietot” – de ce in tribune, scaunele sunt numerotate numai cu numere pare. Nu a stiut sa-mi spuna. Asa ca daca mergeti pe acolo, sa nu ezitati sa il intrebati, sa vedem daca s-a documentat.

Intretinerea suprafetei de joc costa “doar” 150.000 de euro in fiecare an.

Copiii de mingi sunt alesi din randul juniorilor. Ei trebuie sa aiba intre 12 si 16 ani, sa fie francezi, si nu mai mult de 1,75 metri, ca sa nu acopere sigla sponsorului BNP Paribas. Interesant nu? In total se primesc cam 2500 de aplicatii in fiecare an, dar numai 10% din copii ajung sa si fie copii de mingi in turneu.

La iesire puteti intra in Muzeul Tenisului, o sala destul de mica, dar in care se prezinta modul in care a evoluat acest sport de-a lungul timpului. Si nu pot sa nu mentionez faptul ca ti se face pielea de gaina cand vezi atat  in arena, cat si in muzeu, numele lui Ilie Nastase pe panoul de onoare al castigatorilor turneului (1973).

Si tot la intrare/iesire este un magazin de unde iti poti cumpara un suvenir sau echipament sportiv. Eu mi-am luat o minge cu care s-a jucat in acest an la Roland Garros. Are zgura pe ea.

 

Cum ajungi la Roland Garros

Ca sa nu te complici prea mult, iti recomand metroul – statia Porte d’ Auteuil. Langa Roland Garros este si un magazin Carrefour, aviz amatorilor.

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!