Impresii din Koh Chang, Thailanda, unde ne-am imprietenit cu romanii

Noi, romanii, suntem peste tot. Daca Doamne fereste un cataroi care orbecaie prin univers cade undeva in mijlocul Pacificului, e udat din cap pana in picioare si un roman. Eram in trece pe acolo, parca il si vad cum se “scuza” politicos in fata camerelor de filmat ale televiziunilor din Tahiti.

26 ale lui octombrie, anul cu pricina. Doi indivizi – subsemnatul si Cabral. Dupa ce ne-am plecat capetele in fata/sub/langa plafonul avionului ATR 72 al celor de la Bangkok Airways cu care am calatorit de la Bangkok la Trat (cam greu cu “prajinile” in avioanele mici), iar eu am zis ca mor pana la hotel din cauza raului de masina, ajungem intr-un final la cazare. Aleasa de mine, ca “sunt mai specialist”. Dupa ce se termina civilizatia, mai mergeai 10 minute pe asfalt, apoi vreo 5 pe pietris, iar ultimul kilometru era prin mocirla alimentata de reprizele zilnice de ploaie, din padurea de cocotieri. Daca ti se intampla ceva acolo, se auzea pe insula de abia dupa vreo doua zile ca ai murit.

Ne facem comozi, suntem intampinati cu un pahar de suc de ananas si ne luam camera in primire. Lasam bagajele frumos dezordonate, si, ca un gest reflex, fiecare o apuca pe calea lui catre piscina. Cabrale tata, azi nu facem nimic. Bem o bere, citim ceva si ne relaxam. E timp de maine sa ducem la bun sfarsit toate misiunile care ne-au fost trasate. De acord? De acord!

Era un banc la un moment dat – ce e o nanosecunda (10 la puterea minus 9)? Timpul scurs de cand se face verde la semafor pana te claxoneaza cel din spatele tau. Te-as intreba ce poti face in 3 minute? Pai te asezi pe sezlong la piscina, vine baiatul cu doua sticle “plânse” de bere, si vine un domn sa te intrebe daca “do you speak romanian?”. Daca trebuie, vorbim si romana. Cabrale, tu esti mah? Iti dai seama ca incepe o poveste interminabila, vrute si nevrute, de zici ca fusesem colegi de banca dintr-a doua pana intr-a saptea, cand colegul s-a mutat la alta scoala pentru ca parintii lui aveau bani si si-au cumparat casa. Pe scurt, Oana si Andrei, doi simpatici fii ai capitalei noastre dragi, care isi luau binemeritata portie de soare si mancare buna, si carora le-am cazut noi pe cap. Tot pe principiul … eram in trecere.

De ce am facut aceasta paranteza … Ca sa intelegeti cum “functionam” zi de zi. Trezirea pe la 9-10, mic dejun cine apuca, ne suiau oamenii in masina lor 4×4 si plecam la indeplinit obiective pe insula (noi eram acolo pentru The Thailand Race, despre care te invit sa citesti aici). Serile se incheiau cu mese copioase de juram ca nu o sa mai mananc niciodata atat de mult, cateva beri si duzine de povesti la piscina.

 

Unde e Koh Chang? Ce e Koh Chang? De ce Koh Chang?

Cand am primit “programul” concursului habar nu aveam incotro mergem. Koh (sau ko) inseamna insula, chang e elefant. Deci Koh Chang – insula elefantului. Deja aveam o informatie pretioasa. De unde?! Koh Chang este undeva in sud-estul Thailandei, spre granita cu Cambodia. Este a doua cea mai mare insula a Thailandei si cea mai mare din partea de sud-est a tarii. Pana acum 20-30 de ani era un loc foarte putin turistic. Citeam pe Wikitravel (gasesti aici tot ce trebuie sa stii despre insula) ca primii backpackeri straini au venit pe insula pe la milocul anilor ’70, cu barci pescaresti. Si de abia in ultimii 10 ani, locul a devenit cu adevarat turistic.

Pentru a ajunge in Koh Chang, am zburat de la Bangkok la Trat (aproximativ 40 de minute) cu Bangkok Airways. De la aeroportul din Trat esti preluat de un transfer privat, care contra sumei de 500 bahts (60 lei) de persoana, te duce unde vrei pe insula. In aceasta suma este inclusa si traversarea cu ferry-boatul.

De altfel, faptul ca insula nu e pregatita (inca) 100% pentru a-si intampina oaspetii, se vede si in calitatea drumurilor. Daca de la aeroport pana la ferry-boat (deci in zona continentala), asfaltul este impecabil, odata ajuns traversat dincolo sunt zone cu asfalt macinat si cateva gropi. Dar nederanjant.

Insula este locuita aproape exclusiv in zona de tarm. Cred ca peste 90% din unitatile de cazare sunt in vestul insulei, o zona mai valurita. In estul Koh Chang-ului, relieful este mai putin accidentat, iar lumea aproape ca lipseste. Te poti deplasa cu scuterul, masina inchiriata sau taxiurile locale – masini de teren cu bena in spate, care te duc din punctul A in punctul B la mica intelegere.

 

Ce e de vazut pe Koh Chang

Koh Chang este genul acela de loc pentru toata lumea. Daca nu ai chef intr-o zi sa iesi din resort, pur si simplu nu o faci. Te rumenesti pe un sezlong cu o carte si un cocktail in mana, la pranz mananci la o terasa pe plaja, doua ore de somn si reiei ritualul dupa-amiaza. Ora de trosnit oase – masajul thailandez – vezi tu unde o strecori.

Am fost la campul de elefanti – Ban Kwan Chang Elefant Camp, unde a trebuit sa ne urcam si pe aceste minunate fapturi. Experienta in sine nu m-a impresionat. Poate si din cauza faptului ca ne-a plouat de ne-a gasit … Ce o fi zis elefantul? Aha, trebuie sa va duc o ora in spinare. Las’ ca va car, pana nu va mai trebuie! Legat de tinerea in captivitate a acestor animale, pot doar sa va confirm ca ingrijitorii lor se poarta bine cu elefantii in prezenta turistilor. Ce se intampla in particular nu stiu sa va spun.

Langa “padurea” elefantilor este Khlong Chao Lueam, o cascada de dimensiuni mai mici, la care ajungi catarandu-te pe niste bolovani si tinandu-te de niste franghii. Este un loc accesibil intregii familii. Nu trebuie sa fii alpinist, nici pe departe.

Cea mai mare cascada de pe insula este Klong Phlu, un loc la care ajungi pe jos – aproximativ 10-15 minute, dupa ce ai parcat masina. Taxa de intrare este de 100 bahts (12 lei). Daca nu mi-ar fi fost ude si gandurile din cauza ploii care cadea fara incetare, poate ca faceam o baie in cascada.

In sudul insulei iti recomand un mic sat pescaresc, Bang Bao, construit in jurul unui ponton (pier) pe care vei gasi o multime de privatizari si bodegute modeste, care servesc tot ce “misca” prin mare – peste, calamari, creveti, etc. Apropo, casele sunt cocotate pe niste piloni care rasar din apa. Bang Bao a fost si punctul de pornire in expeditia catre insula Koh Mak, unde l-am gasit in doi timpi si trei miscari pe domnul Ann (citeste povestea ca merita – o gasesti aici).

 

Cum sunt plajele in Koh Chang

Daca unul dintre obiective era sa mergem pe o “white sand beach” (plaja cu nisip alb) si sa facem un selfie cu un strain, imagineaza-ti ca nu ne trimiteau oamenii aia de nebuni acolo. Una se numeste Lonely Beach, alta e Kai Be Beach, s.a.m.d. Toate au in comun nisipul fin, deschis la culoare si o intrare lenta in mare. Avantaj pentru familiile cu copii. Ca sa iti faci idee, acesta este locul unde am stat 2 nopti – Chivapuri Beach Resort, un hotel de 4 stele (58 euro pe noapte camera dubla). Filmarea este facuta de Cabral cu drona.

In loc de concluzii

In Koh Chang mergi daca vrei o saptamana de liniste. Exista si viata de noapte este, probabil ca mai intensa in varf de sezon, dar nu acesta este dezideratul celor care calatoresc aici. In Koh Chang calatoresti in primul rand pentru natura si pentru senzatia de “altfel”. Un loc mai putin atins de globalizare.

Locuri de cazare gasesti de la cativa euro pe noapte (poate ca 10 euro ar fi un buget minim), in functie de pretentii. Mancare gasesti la tot pasul. In fiecare satuc este cineva care te imbie la o frigaruie sau la un castron de noodles pe strada. Preturile incep de la 2 lei. La propriu, nu la figurat. Daca ai bani, mergi la restaurant. Preturile sunt comparabile cu cele din Romania, poate putin mai mici. Iti recomand Kacha, chiar pe plaja.