Inceteaza sa te invinovatesti ca stai acasa si nu “produci” nimic

Traim vremuri grele. Ciudate. Neverosimile daca dam putin timpul inapoi si ne uitam, spre exemplu, la ceea ce ne uram unii altora, sau ne promiteam noua insine, nu mai departe de Revelion. Acum stam in casa, rezistam cum putem, facem ce putem, iar faptul ca nu se intrezareste cel putin deocamdata o luminita la capatul tunelului, ne erodeaza necontenit psihicul.

Nu stim cat va mai dura totul. O saptamana, o luna, un an. Sau poate chiar mai mult. Nu ne dam seama ce va fi dupa. Vad ca mai toata lumea induce ideea ca viata noastra va fi altfel. Ca totul se va suci, poate nu cu 180 de grade, dar suficient cat sa trecem intr-o alta etapa a existentei noastre. Mai buna sau mai proasta. Sau poate ca peste un an va fi aproape la fel ca inainte, nu vom fi foarte afectati de criza profunda care se prefigureaza, si vom reveni la vechile noastre obiceiuri. Timpul le va rezolva pe toate. Si tot timpul va aduce raspuns la toate intrebarile existentiale pe care ni le adresam in aceste zile.

Insa un lucru nu-mi place si (simt ca) nu ne face bine in aceste zile. Presiunea pe care ne-o autoimpunem unii altora pe internet, si in general pe retelele sociale. Daca stai pe Instagram Stories si nu faci 100 de flotari pe doze de Red Bull esti un hamster gras de apartament, iar lumea te va ocoli pe strada cand vom iesi din izolare. Nu gatesti ca Gordon Ramsey? Fraiere, a branza cu rosii si damf ceapa o sa mirosi toata viata. Nu bei prosecco in timp ce petreci cu gasca in ferestre pe Zoom? Antisocial ai fost, un antisocial o sa ramai. Nu pui bazele unui business de succes in online, acum ca portile raiului s-au deschis si mai mult? Mori sarac, asculta-ma pe mine. Nu mai exista viata offline dupa. Si as putea continua cu exemplele pana maine.

Nu sunt vreun ursuz sau neadaptat. Si nu zic ca din cand in cand e bine sa mai facem si d’astea. Numai ca nu le luati drept unicele exemple, drept lumina nordului care trebuie sa ne calauzeasca pasii in izolare. Stiti cate “duble” s-au tras la acea banana bread, si de cate ori s-a ars in cuptor sau nu a crescut pana sa ajunga sa straluceasca in feed in fata noastra, a juriului exigent? Credeti ca toata lumea se imbraca in rochie de seara cand merge fericita la cina in vastele aprtamente cu doua camere? Chiar nu e chiar nimeni in pragul depresiei in aceste zile? Traim viata perfecta, ceva mai bun nu ni se putea intampla nici in vise? Ne mintim ca o cafea are gust mai bun in izolare decat pe plaja la ocean? E buna si acasa, nu zice nimeni, dar parca nu in 60 de dimineti la rand.

Faceti fratilor ce va place, traiti cum va place, imbracati-va cum va place, lucrati ce va place. Va exista viata si dupa ziua de maine. Si cel mai important – nu puneti presiune de niciun fel pe voi. Si pregatiti-va sufleteste de valul de #HaiAfara, cand vom uita rapid de cat de “bine” era in izolare, bineinteles … tot pe retelele sociale. Hai sa auzim de bine! Keep calm si mai bine faceti cozonaci decat paine, in casa. Tot atat dureaza!

P.S. Fotografia din headerul articolului este facuta in Spania, pe malul marii, la sud de Valencia, acum cativa ani. Nu gaseam una mai buna din izolare in care sa ma prefac ca traversez cea mai buna etapa a vietii.