Innsbruck, Austria. Mic ghid de vizitare + pietele de Craciun

In penultima deplasare, cea din Tirol (Austria), norocul aproape proverbial pe care il aveam in materie de vreme, m-a cam parasit. Nu stiu ce am facut, pe cine am suparat, cert e ca in 5 zile am facut o singura coborare cu placa. Atat, si nimic mai mult. Dar sa o iau cu inceputul. Destinatia aleasa, Stubai – cel mai mare ghetar al Austriei, si cea mai mare regiune a sporturilor de iarna din Austria, deschisa pe tot parcursul anului. Este locul in care zapada este prezenta din luna octombrie pana vara, in iulie.

Ca sa ajungi la Ghetarul Stubai, cel mai comod este sa zbori la Munchen sau la Innsbruck, apoi sa iei masina. Zborurile spre Munchen sunt mult mai ieftine, existand curse directe operate atat de compania nationala romana, cat si de cea germana. Drumul de la Aeroportul din Munchen pana pe valea ghetarului dureaza in jurul a 2 ceasuri si jumatate, si este aproape in totalitate pe autostrazi.

Baza, stabilita in Neustift im Stubaital, un satuc cochet, construit foarte atent, ca orice satuc tirolez, in jurul unei biserici cu un turn inalt cat o zi de post. Este unul dintre cele mai bune locuri pe care le poti alege pentru a sta cand mergi sa schiezi pe Stubai Gletscher, tinand cont de faptul ca seara parca ai mai iesi si tu si la un restaurant, poate ai vrea sa te plimbi putin, etc. Din Neustift in Stubaital, daca o iei pe vale in sus, pana la capatul ei, spre Mutterbergalm (de unde urca telecabina in munte), treci prin mai multe … hai sa le spunem sate, insa catune ar fi termenul cel mai indicat. Un pumn de pensiuni/case la un loc, apoi padure, si tot asa. Deplasarea pe vale se poate face fie cu masina personala, fie cu autobuzele gratuite pentru schiori. Daca esti imbracat in echipament de schi sau snowboard, calatoresti gratuit inspre si dinspre Mutterbergalm.

In ziua in care am ajuns era un soare superb si un cer de un albastru puternic, curat, ca de iarna. Ceea ce vedeti in poza de mai jos, pe varful muntelui, nu sunt nori, ci zapada spulberata de vantul care batea cu 120-150 de kilometri pe ora. Va dati seama, totusi 3.000 de metri altitudine, nu te joci cu natura. Ghetarul inchis din aceasta pricina. Zapada sus, undeva la 2,20 metri in zonele unde era troienita. Si de aici marea distractie – o zi era vreme buna, insa batea vantul, iar https://www.mihaijurca.ro/wp-content/uploads/concerte-1.jpgistratorii ghetarului incercau sa stabilizeze zapada si sa o curete, inclusiv cu ajutorul elicopterelor, cu care provocau avalanse controlate, apoi iar ningea si viscolea. Si din nou o luau baietii de la capat, si apoi iar se inchidea totul peste o zi. Evident, ca turist, incepi sa indrugi verzi si uscate, ca doar te-ai dus acolo ca sa te dai pe partie, nu sa stai (numai) la SPA. Insa mi s-a explicat ca safety first – deviza dupa care se desfasoara toata activitatea.

Care e treaba? Pe masura ce tot inaintezi pe vale, catre statia de telecabina, drumul se tot ingusteaza. Esti ca intr-o caldare, expusa avalanselor. Acesta este motivul pentru care cei din zona, cand au infornmatii ca exista cel mai mic pericol, prefera sa inchida ghetarul pentru ca nimeni sa nu fie expus unor pericole inutile. Doar mergi acolo ca sa te simti bine si sa te intorci pe picioarele tale. De abia in penultima zi am reusit sa urcam pe ghetar, desi vremea era foarte foarte proasta. Ningea, batea vantul, si de abia daca vedeai la 30-40 de metri in fata. Am coborat de la 2900 de metri la 2500, apoi ne-am oprit la un ceai cald, in speranta ca viscolul se va potoli. Una cate una s-au inchis toate instalatiile si am fost nevoiti sa coboram. Nu va mai zic ca totul foarte organizat. Eu cu placa inchiriata de sus, de la 2.900 de metri, am lasat-o la baza, intr-un centru similar.

Asta a fost partea mai putin placuta a excursiei. Acum partea buna. Daca nu e vreme buna de mers pe partie si esti cazat intr-un super hotel de 4 stele (Stubaierhof Neustift im Stubaital) cu piscina, SPA, enspe mii de tipuri de sauna, camera de relaxare, ce faci? Refuzi toate astea sau te … sacrifici? Sincer sa va spun, fiind o persoana foarte activa, si mereu agitat sa fac ceva, cand merg in vacanta nu prea am timp de toate astea. Mi se pare ca pierd timpul, ca doar am saune, SPA-uri si piscine si la Bucuresti. Insa a fost prima data dupa mult timp cand am vazut cum este sa te relaxezi total, si sa faci efectiv … nimic. Cum zice italianul – dolce far niente. Si sa bei o tona de apa plata cu lamaie si ceaiuri, de zici ca eram la detoxifiere. Not (so) bad!

La 30-35 de minute de acest sat este Innsbruck, un oras adorabil. E mic, compact, exact cat sa il parcurgi la pas, dar suficient de mare cat sa nu te cunosti cu fiecare om care trece pe langa tine pe strada. Innsbruck-ul este situat intr-o vale, la poalele muntelui, deci sa nu fii surprins cand dupa colt, la capatul strazii, se vede in capat ditamai muntele inzapezit.

Innsbruck este al 5-lea oras ca marime din Austria, capitala landului Tirol. Are o populatie de aproximativ 132.000 de persoane. A gazduit de 2 ori Jocurile Olimpice de Iarna – 1964 si 1976. In traducere, Innsbruck inseamna Podul peste (raul) Inn.

Atractia numarul unu a orasului Innsbruck este centrul istoric, un cartier cu stradute inguste, case medievale si arcade. Lesne de inteles ca este incredibil de bine ingrijit. Aici este locul unde se organizeaza an de an unul dintre targurile de Craciun din acest oras. Un alt targ este pe strada Maria Tereza, iar un altul sus, la Hungerburg, unde se poate ajunge cu funicularul. Vin fiert, carnati, covrigi bavarezi, decoratiuni de Craciun, fel si fel de obiecte artizanale, de piele, cosmetice, etc, sunt vandute in casutele de la targ. Insa foarte multe detalii despre aceste targuri de Craciun nu o sa va dau, pentru ca fotografiile vorbesc de la sine. Pentru info suplimentare puteti intra aici (link).

Pe langa centrul istoric sunt mai multe stradute si galerii comerciale de unde poti face un shopping de calitate. Am vazut multe in magazine cateva branduri pe care eu le cumpar de obicei din online, ceea ce spune multe despre Innsbruck. Nu e orasul acela de provincie in care si eu, sincer sa fiu, ma asteptam sa ajung. Iti recomand Galeria Kaufhaus – un mall pe mai multe etaje, cu market si food court la subsol, dar si Rathaus Galerien, un pasaj cu multe cafenele si bistrouri interesante.

Daca vrei sa vezi Innsbruck-ul de la inaltime, atunci ia funicularul si du-te la Hungerburg (pret 10 euro dus-intors). E o terasa – nu de aceea in care se bea bere – situata pe un deal deasupra orasului, de unde ai o vedere de ansamblu asupra intregii asezari. Statia de funicular a fost desenata de faimoasa arhitecta Zaha Hadid. Probabil vei recunoaste formele pe care aceasta le imprima cladirilor pe care le construieste. Pana sus, cu funicularul faci cel mult 10 minute, apoi, daca traversezi Piata Hermann-Buhl poti ajunge latelecabina (link) care te urca pe Seegrube, la 1905 metri altitudine, de unde orizontul de observare se mareste considerabil.

Ce mai poti face in Innsbruck? Gradina Zoo, daca iti plac animalele. Biletele (link) de acces pornesc de la 11 euro pentru un adult, respectiv 2 euro pentru copii de 4-5 ani. Poti merge sa vezi trambulina Bergsiel, unde se tin probele de sarituri cu schiurile, sau poti vizita Swarovski Crystal Worlds (bilete), un muzeu/galerie dedicat cristalelor cu acelasi nume.

*Toate fotografiile din acest articol au fost realizate cu telefonul Samsung Galaxy S10 +.