De ce nu am plecat in destinatii exotice in aceasta perioada

Sunt ipohondru, recunosc. Iar DEX-ul comprima in doar cateva cuvinte aceasta senzatie. Ipohondrie = (persoana) care crede ca sufera de o boala pe care nu o are in realitate. Ma doare putin capul, Doamne fereste sa nu fie ceva grav! Imi apare o alunita pe piele, e cancerigena clar. Durerile de burta necesita ecografie de urgenta, iar usturimea in gat e Covid ca la definitie. Nu va mai zic ca daca imi iau tensiunea acasa, e de aviator. Daca ma duc la medicina muncii, sub 14 nu am nicio sansa sa imi iasa. Iar in cele 10-15 minute care trec de la recoltarea unui test antigen, pana la aflarea rezultatului, negativ bineinteles, trec prin toate starile. This is me! Omul care aproape prefera sa se ia la cearta cu golanii dintr-un cartier rau famat de pe undeva din strainatate, decat sa fie nevoit sa ajunga la medic.

Revenind la subiect. Anul trecut, priun martie-aprilie, cand a bubuit toata nebunia, suflam si in iaurt. Ma dezbracam la usa, luam hainele “contaminate” si le aruncam pe balcon, unde stateau 2-3 zile, apoi ajungeau la spalat. Mi se uscase pielea de pe maini – din cauza dezinfectantului – mai ceva ca foile de tutun din care sunt facute trabucurile. Incet-incet, vazand ca dracu’ nu e chiar atat de negru pe cat pare, am revenit la un comportament mai relaxat, dar responsabil. Evitat deplasari si intalniri inutile, masca peste tot, etc. Si am prins si mai mult curaj vazand ca desi am intrat pentru putin timp in contact cu persoane confirmate ulterior cu virusul vietii, totusi nu m-am imbolnavit. Nu stiu daca numai pentru ca am purtat masca, sau pentru ca as avea un sistem imunitar bun. Habar nu am, si nici nu imi doresc sa aflu, atata timp cat voi fi bine.

E clar ca in aceasta perioada Maldive, Zanzibar, Mexic si Republica Dominicana sunt la mare moda printre romani. Si, evident, ca aproape zilnic, ma intreaba diverse persoane de ce nu plec intr-o destinatie exotica. Nu am incredere in ofertele agentiilor, nu sunt serioase, nu imi plac destinatiile respective, etc? Ce ar putea sa nu iti placa in Mexic sau in Maldive? As fi ipocrit sa zic ca sunt destinatii de doi lei, cand sunt printre cele mai ravnite si mai faine locuri in care ai putea ajunge pe glob.

Insa recunosc, in acelasi timp, ca am cam evitat destinatiile hype in ultima perioada. Nu prea mi-a placut sa merg in destinatiile care erau promovate si raspromovate. Daca netul e plin de Maldive, nu vreau sa merg in Maldive atunci. E fix alegerea mea.

In al doilea rand, gemenii au de abia 10 luni. As pleca la drum cu ei, nu imi fac probleme din acest punct de vedere. Insa in conditiile actuale, nu stiu cum s-ar comporta pe un zbor atat de lung, si intr-un avion mai mic (A 320, Boeing 737), cu care am observat ca sunt operate mai toate charterele din Romania. De zbor cu escala nu se pune problema, pentru ca nu vreau sa vad ca mi s-a anulat conexiunea, sau ca am pierdut-o si trebuie sa ma descurc.

Marea mea retinere pleaca din datele pe care le raporteaza diverse tari legate de pandemie. In timp ce in Europa, SUA si America de Sud e macel la capitolul covid, alte tari raporteaza sub 100 de cazuri pe zi. Dati o cautare pe Google cu numele tarii plus new covid cases. Va apare un infografic dragut. Ce deducem din el? Cuba, spre exemplu, a avut toata vara cel mult 50-60 de cazuri confirmate pe zi. De abia pe 5 decembrie 2020 au depasit 100 de cazuri pe zi. Jamaica are o medie de 111 cazuri in ultimele 7 zile, la o populatie de aproape 3 milioane de locuitori. Sri Lanka – 818 cazuri in medie in ultimele 7 zile, la aproape 22 de milioane de locuitori. Cehia are 6.737 cazuri in medie in ultimele 7 zile, iar India – 12.839. Adica dublu. Cehii nu sunt nici macar 11 milioane, iar indienii 1,35 de miliarde!

Nu acuz pe nimeni. Fiecare testeaza ce vrea, cat vrea, treaba lui. La fel, si eu sunt liber sa aleg daca vin sau nu la tine.

In plus, mi se pare ca pur si simplu as forta nota in acest moment. Cateva intamplari din ultima vreme, in care am scapat cu bine din diverse situatii, m-au facut sa iau totul mai lejer – asa cum vine. Si sa nu mai incerc sa ma opun si sa schimb cursul lucrurilor. Un singur exemplu – trebuia prin februarie anul trecut sa merg la snowboard. Din cauza vijeliilor din Europa, doua zile la rand, avionul nostru nu a putut sa decoleze catre Munchen. Batea vantul cu 160-180 km/h. M-am ofticat pe moment ca nu pot pleca, iar la doua saptamani a izbucnit scandalul cu cazurile confirmate la turisti care calatorisera acolo. Daca nu mi-a fost dat sa plec, inseamna ca nu trebuia sa fiu atunci, acolo. Simplu.

Desi e o perioada frustranta, mai ales pentru cei care obisnuiau sa calatoreasca foarte des, printre care ma numar si eu, mi se pare ca mai exista o zi si dupa ziua de maine. Cum zicea taica-miu – nu au intrat zilele in sac! Lumea, cel mai probabil, nu se termina maine. Sau imi place sa cred asta. Nu mor daca nu il ascult acum pe Vali Vijelie pe plaja in Zanzibar, mai ales ca dupa atata vreme se vede o luminita de la capatul tunelului. Habar nu am in ce situatie vom fi peste 6, 9 sau 12 luni cu vaccinul. Trece nebunia, ne afundam si mai rau? Nu cred ca poate avea nimeni certitudini acum, dar e de datoria mea sa sper ca totul va fi bine.

Si apropo, gemenii au fost in aceasta perioada pe primul plan. Sunt absolut adorabili. Si am avut timp sa ma si citesc, sa mai pun mana pe diverse manuale, tutoriale, etc, m-am jucat mai mult cu camera, mi-am facut mana pentru cand se va putea calatori. Dar nu mint, ar merge si o vacanta.

Ah, si sa nu uit. Nu o joc moralist, calauzitor de pasi in viata. Fiecare e liber sa aleaga ce crede ca este mai bine pentru el. Nu judec pe nimeni. Va pup si stay safe!