Vacanta la New York (2). Ofiterul Predescu de la NYPD, fast food-ul cel de toate zilele. Si(n)gur Acasa in Central Park!?

New York este un oras cu o clima uneori ciudata. Este situat la vreo 40 de grade latitudine nord. Ca sa iti faci o idee, Bucurestiul e la aproape 45. Salonic, in nordul Greciei, e tot pe la 40. Roma la aproape 42, Barcelona la 41 de grade, iar Valencia la 39 de grade si ceva. Teoretic ar trebui sa aiba o clima mediteraneeana, insa nu rare sunt zilele de iarna cand azi ai 15 grade, iar maine zapada paralizeaza tot orasul, dupa care se lasa gerul. -20, spre -25 de grade Celsius. Pare-se ca apropierea de ocean isi spune cuvantul, iar curentii neprietenosi de deasupra Canadei schimba vremea dupa bunul lor plac.

Numai ca de aceasta data, zeii vremii au fost din cale afara de milostivi si ne-au binecuvantat – in fiecare zi din cele aproape 10 petrecute in metropola americana – cu 22 pana la 27 de grade si soare. In doua zile au fost cateva ceasuri cu nori, care cand se innegreau, cand se mai risipeau, si vreo 40 de minute insumate de ploaie. Nimic mai mult. Totul, la final de septembrie.

Este 9 dimineata. Dupa o noapte in care din cauza diferentei de fus orar m-am sucit si m-am invartit pe toate partile, mai ceva ca o bucata de carne pe un gratar sub care focul nu mai razbate, iata-ma iesit pe usa hotelului, cu un scop precis. O cafea mare, daca s-o nimeri si un croissant sau vreun alt tip de foietaj, cu atat mai bine. In mod normal, vacantele mele in State incep negresit cu niste pancakes pufoase, o imitatie de unt si sirop de artar la carafa. Sa te saturi, sa nu zici ca nu te-a omenit gazda. In general, asta imi place sa mananc la prima masa. Numai ca de cele mai multe ori, aceasta prima masa – mic dejun ar numi-o unii -este undeva in jurul pranzului, pentru ca mai mereu nu am pofta de mancare. Stiu, cred ca sunt unic, eu ma intorc din America de fiecare data cu 1-2 kilograme in minus.

Revenind la poveste. Intru in primul Pret a Manger care imi iese in cale, cer un americano in cel mai mare recipient posibil si iau contact cu realitatea pandemica. O domnisoara eleganta in spatele meu, mai mult dezbracata decat imbracata, intra in local, nu cred ca face mai mult de 5 pasi si este apostrofata de doamna de la casa – va rog sa purtati masca. Pai sunt vaccinata. Pai nu conteaza, puneti-va masca, pai ca o fi, ca o imparti, etc. Si urmeaza un tir sustinut de replici, care se sfarseste dupa vreun minut cu victoria femeii de la tejghea. Ori va puneti masca, ori chem paza.

Ca sa epuizez si subiectul acesta si sa preintampin valul de posibile intrebari. Mastile purtate la interior, inclusiv in metrou si in mijloacele de transport in comun, si numeroasele corturi de testare gratuita, amplasate la fiecare cateva strazi, sunt singurele care tradeaza un New York pandemic. Ah, si sa nu uit, obligativitatea prezentarii unei dovezi de vaccinare in restaurante, muzee, etc. In rest, totul pare ca merge liniar, cel putin la suprafata, la ce vezi tu ca turist pe strada. De asemenea, in fata a numeroase localuri vei vedea asemenea adaposturi improvizate din lemn, in care se poate lua masa in voie. Este raspunsul americanilor la situatia pandemica actuala si, automat, o varianta de a-si putea desfasura in continuare activitatea.

Cand spui New York, spui in primul rand Manhattan. Zona centrala, zona in care se afla majoritatea punctelor de interes. Apoi urmeaza satelitii – Brooklyn-ul, Queens-ul, Bronx-ul, New Jersey, s.a.m.d. Manhattan-ul este si el impartit la randul sau in mai multe cartiere. Colo e Hell’s Kitchen, dincolo e Soho, colo e East Village, diametral opus este West Village, probabil zona cea mai scumpa din NY.

Iar aceste cartiere sunt oarecum diferite intre ele, in primul rand prin regimul de inaltime. Nu peste ot in Manhattan o sa vezi zgarie nori. Acestia sunt concentrati in Midtown si Downtown (pe langa Times Square). Zona Soho este o zona cu foarte multe magazine, carciumi, in general loc de relaxare la final de saptamana. Nu departe sunt Chinatown si Little Italy – locuri care concentreaza un numar ridicat de restaurante si businessuri cu specific. Mai ai Districtul Financiar, cu bursele de pe Wall Street, sau – preferatul meu – West Village, cred ca una dintre zonele cele mai aerisite si burgheze din NY. Imi spunea un amic roman ca stie un cuplu care a achizitionat un apartament de 70 de metri patrati cu aproape 8 milioane de dolari in West Village, asta asa, ca sa intelegeti putin despre ce vorbesc.

 

Vi-l prezint pe ofiterul Predescu de la NYPD

Aproape fiecare intersectie din Manhattan, zona centrala, are politistul ei. Dedicat traficului, cu o alura adeseori de om plictisit de atata dat din maini, chipiu, vesta reflectorizanta si ingaduitor de cele mai multe ori si daca nu mai ai rabdare sa astepti sa se faca verde la pietoni. Astia sunt politistii de la circulatie.

Pe ceilalti ii vei vedea de cele mai multe ori grupati. Cate doi sau mai multi. In uniforme bleumarin, impecabile, cu statie de emisie receptie la purtator si cu ecuson in piept – McKinnon, Gutierez, Balboa, Smith, Rodriguez, Sanchez … Predescu.

Ia stai, Predescu! Schiuz me, ar iu from Rumeinia? No, i’m not. Just my name is from Romania. Si incepe sa rada. El este ofiterul Predescu, de la politia din NY. Un om peste medie ca inaltime, zambitor, linistit, usor rezervat la inceput, aflat cam la a 3-a generatie in Statele Unite. Ceva ruda indepartata plecase in urmarirea visului american si uite asa, little Predescu, care a crescut si copilarit peste apa, in cartierul Queens, a ajuns politist in New York. Politist american, dar cu nume neaos romanesc pe ecuson. Am stat de vorba vreo 15 minute, vrute si nevrute. Imi spunea ca un prieten foarte bun al sau il tot bate la cap sa mearga in vizita in Romania, dar din varii motive nu a facut-o pana acum. Ma mai intrebau cum stau lucrurile prin tara. E bine, ce sa ii spui omului? Ca ma ia si rasul. Si asa ca turist strain, vii la noi in tara, mananci de nu te mai satura Dumnezeu, vizitezi, esti de regula bine primit mai peste tot si aia a fost. Nu te uiti tu ca nu avem guvern, ca nu e apa calda in Colentina sau ca s-au scumpit gazele. Astea sunt probleme pentru bastinasi, nu pentru turisti. Ne-am luat ramas bun, ne-a urat omul sedere placuta si dusi am fost.

Si legat de politisti si pompieri. Atat unii cat si ceilalti au nenica treaba in America. Nu e usor sa fii nici politist si nici pompier. Daca o sa ajungi la Memorialul 9/11, dedicat atacurilor teroriste de la turnurile gemene, vei intelege o parte din dimensiunea riscurilor la care si unii si leilalti se expun. Vei vedea cati pompieri au murit numai in interventia de atunci. Cei mai multi dintre ei fiind surprinsi la etaje superioare de prabusirea turnurilor. Si daca esti atent, la fiecare sectie de pompieri sau politie vei vedea poze sau diverse placi comemorative cu cei care nu mai sunt. Unii au murit atunci, pe 11 septembrie, altii in incidente armate, accidente, s.a.m.d.

Statistica spune ca NYPD (vezi link) este cel mai mare departament de Politie din Statele Unite cu aproximativ 36.000 de ofiteri activi si 19.000 de angajati civili. Prin comparatie, politia din Los Angeles are doar vreo 10.000 de ofiteri activi si aproape 3.000 de angajati civili.

 

Strada 36, 37, 38 … urmeaza 39

Probabil ati vazut prin filme, new yorkezii au gasit un sistem ingenios de denumire/notare a strazilor. Strada 6, 7, 8, 9, 10 si tot asa pana la 220! E drept ca daca te duci spre nord, in Bronx, vei gasi chia si strada cu numarul 263. Astea este numaratoarea pe de-a latul, strazile pe directie est-vest (numite streets).

Ca mai sunt bulevarde care traverseaza Manhattan-ul pe directie nord-sud. Acestea sunt numite Avenue si sunt numerotate de la 1 la 12. 1st Avenue este in estul Manhattan-ului, in timp ce 12th Avenue merge pe langa raul Hudson, prin vestul Manhattan-ului.

Asa ca daca cineva te intreaba unde este intersectia 45th Street cu 7th Avenue, ar trebui sa ai macar idee pe unde sa o cauti. Central Park incepe de la strada 59, deci e mai la sud de 59, iar 7th Avenue ar trebui sa treaca aproape prin mijlocul Manhattan-ului, bulevardele fiind notate de la 1 la 12. In realitate, intersectia mai sus mentionata, 45 cu 7, este Times Square, cea mai vestita piata din New York, locul acela animat 24 din 24, plin de reclame luminoase.

Deci ca sa zici ca stai ultracentral in New York, ar trebui sa te cazezi undeva in zona strazilor 30-50. In jurul strazii 34 (pentru ca statia are iesiri multiple pe strazile din jur), spre exemplu, este Penn Station, cel mai mare nod transport de orice fel din emisfera vestica. Cica in 2019, pe acolo treceau in medie cam 600 de mii de oameni zilnic.

 

Miroase a iarba, burgeri si cartofi

Starbucks, McDonald’s, CVS Pharmacy, Five Guys, Chipotle, The Bread Factory, Dunkin Donuts, Pret A Manger, din nou McDonald’s, din nou Starbucks, Taco Bell, 99 Cent Express Pizza, eventual Shake Shack si iar Starbucks. Este o insiruire aleatoare de branduri, care tin insa capul de afis al capitalismului si cosumerismului excesiv.

Fa un exercitiu. Intra in Google Maps, zoomeaza pe zona centrala a Manhattan-ului si scrie Starbucks (vezi link aici) sau McDonald’s (vezi link aici). Vezi cate unitati iti apar. Par multe, nu? Probabil ca asa sunt covrigariile la noi. Sau farmaciile. Ori bancile. Branduri cu o prezenta globala, care atrag deopotriva localnici si turisti. Stii ce imi spunea un amic la un moment dat? Ca el daca merge intr-un loc cu care nu este foarte familiarizat, ii este foarte foame si nu mai are timp de alergat in stanga si in dreapta, prefera un fast food international. Nu e nici pe departe senzational. Este doar o masa de convenienta, dar stie la ce sa se astepte si nu il costa o mica avere. Se numeste standardizare. Si/sau globalizare.

Un alt amic imi zicea, tot asa, la o discutie despre America. Bai, in State e scump sa mananci sanatos! Perfect de acord. Daca intr-un fast food, fara 10-15 dolari nu scapi la prima strigare, afla ca intr-un local care vinde mancare aparent mai sanatoasa, un fel principal incepe de pe la 15-20 de dolari in sus. Mai pune taxe, mai pune o bere de 8-10 dolari, bacsis la final de 15-25% si aia a fost. Si o sa intelegi de unde avantul pe care l-a luat de-a lungul timpului, mai ales in America, curentul fast food.

Si tot o povestioara amuzanta legata de fast food, dar dintr-o vacanta anterioara in California. In multe fast fooduri americane bautura este cu free refill. In traducere, iti cumperi un pahar de suc si bei de la dozator pana nu mai poti. Si nu intelegeam un lucru. De ce exista pahare mici, medii si mari? Ca daca ai reumplere la discretie, prost ai fi sa platesti mai mult pe paharul mare (care cred ca avea vreo 750 ml, daca nu si mai mult), in detrimentul celui mic, nu? Vio, prietena noastra din State mi-a explicat atunci cum sta treaba. Multi vin la fast food, mananca, beau, reumplu paharul de 2-3 ori, apoi ies din restaurant cu el plin ca sa mai bea si in masina. Si una e sa ai pahar de 300 de mililitri, alta e sa ai pahar de 1 litru in cotiera. Just, nu? Ma uitam ca prostul. Parca imi rasturnase cineva o basculanta cu zahar in cap.

Slava Domnului ca macar la acest capitol, noi, europenii, am ramas in urma americanilor, iar decizia de a manca cat de cat mai sanatos, mai slab caloric, mai putin sarat, dulce, gras, etc, nu este un deziderat indepartat. Oricum, daca esti pofticios, in America esti mancat. Totul are un mod de prezentare grande, fastuos, colorat, glazurat, stralucitor, etc. Vrei covrigei glazurati cu zahar? Gasesti in market bidoane de plastic pline ochi cu asa ceva. Esti trist si vrei ciocolatele asortate, cate 120, 150 sau 200 de bucati la punga mare? Nicio problema. S-au gandit baietii si la tine. 10-15 dolari si iti poti reface rapid nivelul de serotonina. Iar exemplele pot continua la nesfarsit.

Si uite asa imi amintesc de o alta cunostinta care imi povestea ca in Guadeloupe, dupa 6 seara insula e invaluita intr-un miros de iarba si coaste. Da, coaste de porc. Asa si in NY, fast food si iarba.

A nu se intelege din acest paragraf ca in NY totul este numai fast food. Nu e deloc asa. Exista si locuri unde poti manca absolut tot ce iti trece prin cap. Un ramen bun in Koreatown, un ceviche racoritor intr-un restaurant peruvian, o friptura argentiniana cu un pahar de Malbec langa, un mexican, s.a.m.d. Deja imi ploua in gura.

 

Central Park, in cautarea lui Kevin

Regula de aur stabilita de sotie, inainte de a fi trimis cu forta la New York. Cand ajungi in Central Park trebuie sa ai musai alune la tine ca sa hranesti veveritele. Nu ai alune, sa nu te puna necuratul sa le pacalesti cu pietricele, sau cine stie ce va mai trece voua prin cap! Ai inteles? 

Ajungem din intamplare in prima zi in Central Park, hai sa aruncam o privire. Colegul de plimbare, sesizeaza rapid apropierea unei veverite si comite gestul necugetat. Ia doua pietricele de pe jos, cioc-cioc! Auch, imi trag una peste fata si ii amintesc regula de aur. Nu ai alune, nu te dai in stamba, nu pacalesti micile vietuitoare! Va dati seama ca a inceput de aici un ras molipsitor si glume la foc continuu.

Ca orice roman marcat de seria Home Alone (Singur Acasa), curiozitatea numarul unu era legata de locul unde s-a filmat episodul 2, cu Kevin ratacit in New York. Stii ca e la un moment dat o scena in care micutul Kevin se duce la femeia cu porumbei, undeva sub un pod, langa un luciu de apa!? Am inceput sa caut locul respectiv, desi as fi jurat la fiecare 200 de metri ca aici a fost. Ba nu, aici. Uite podul! Uite alt pod care seamana. Ba asta, ba nu e asta! Si tot asa.

Dar mai funny este altceva. Ca neavand net pe telefon, a trebuit sa intreb in stanga si in dreapta – Stiti filmul Home Alone? Stiti unde s-a tras scena cu femeia cu porumbeii? Fratilor, 80, ca sa nu zic 90 la suta din cei intrebati, nu stiau filmul. Nu auzisera de el. Si nu m-am apucat nici eu sa intreb elevi de lasa a 7-a. Ma focusam in general pe persoanele peste 40 de ani. E totusi un film vechi. Dupa vreo 30 de minute de cautari, in care am identificat zona care se transforma in patinoar iarna, cu hotelurile si zgarienorii pe fundal, cateva poduri – prezumtiv cele cautate, am sistat toata povestea. Rezultatul, nimeni nu a putut sa ne spuna unde s-ar putea afla macar acel loc. Teoretic este Gapston Bridge, si cel mai probabil am trecut pe langa el, dar cand o sa ajungi tu data viitoare in New York o sa identifici locul cu exactitate. Sunt sigur!

De obicei, cand calatoresc imi cumpar cartela locala de internet. Numai ca in New York sunt extrem de multe retele Free WiFi. Unele apartin municipalitatii, altele sunt de la restaurante, magazine, etc. Aproape ca nu e loc in care sa nu te poti conecta, iar viteza este una buna. Chiar si la hotelul in care am stat (Hilton Garden Inn New York Times Square South) mergea netul foarte bine.

Daca nu ai citit primul episod al miniseriei dedicata orasului New York o poti face aici – Vacanta la New York (1). Pregatiri, rezervari lipsa, zborul si primul contact cu orasul. In episodul 3, si ultimul, vei citi despre cele mai faine locuri de vizitat din New York. Sa auzim de bine!