O calatorie cu taxiul la Londra, la acelasi pret cu un drum facut cu metroul

[image name=line]

Ador orasele care au simboluri. Iar daca aceste simboluri au si un istoric incarcat in spate, cu atat mai bine. Londra are Big ben-ul, autobuzele supraetajate, taxiurile londoneze, soldatelul imbracat in haina rosie de la Buckingham, si as mai putea adauga cateva liniute la aceasta lista.

Hai sa iti povestesc o realitate interesanta, legata de taxiurile din Londra. Eram langa Tower of London, dupa o zi istovitoare de marsat pe Southbank – malul sudic al Tamisei. Era momentul sa mergem spre hotelul amplasat in centru, langa Victoria Station. Variante, vreo 3 la numar (atatea am identificat) – autobuz, metrou, taxi.

Fara numar de telefon de UK, nici nu am mai incercat sa cumparam bilete prin SMS si alte nebunii. Oricum parea o operatiune mult prea complicata pentru o minte obosita si nedormita de mai bine de 16 ore. Zic e simplu! Coboram, noi baietii, la statia de metrou de peste drum, cumparam bilete, care sunt valabile si pe metrou si pe autobuz, si ne urcam in mijlocul de transport suprateran, ca doar mai vedem ceva pe geam. Ne dam drumul in statia de metrou, ne postam in fata unui ticket machine, si da-i cu calculele.

Ca sa iei metroul sau autobuzul, chiar si o singura statie, iti trebuie un Oyster – cardul de transport londonez. Minimum 5 lire credit pe Osyter, din care ti se scade fiecare calatorie, plus inca 5 depoziti obligatoriu. Total 10 lire de persoana, ori 4 “rumani” la Londra, deci 40 de lire. Cand validam tichetul ni se scadeau 2,30 lire. Scump domne, scump. Cu restul de bani ce mai facem, ca doar ne-am propus sa luam Londra la pas?

Un bilet single costa vreo 4 lire si 60 de penny sau 80, nu mai stiu exact. Iar nu era combinatie. Asa ca hai neninca la taxi, ca ajungem mai repede si ne facem si damblaua cu ocazia asta.

In Londra, faimoasele taxiuri negre, se iau din strada. Ridici mana, o agiti putin si e aproape imposibil sa nu se opreasca cineva sa te ia. Ne suim noi frumos si … la bulivar, birjar, la bulivar!

Cabina taxiului e separata de cea a soferului printr-un plexiglas. Ai doar un mic ghiseu (vezi mai jos unde poza pe care scrie CASH ONLY) prin care platesti, la final. Ceasul de taxat e pus sus, la vedere si iti arata in orice moment cat ai de platit. Nu te mai tine buzunarul, te dai jos. Dar nu a fost cazul.

Imaginati-va ca am mers pret de 8 statii de metrou, de la Tower on London pana la Gara Victoria. Distanta, aproximativ 4,3 mile (7 kilometri), pret final – fix 13 lire. Adica putin peste 3 lire de persoana. Tare, nu? Aproape acelasi pret pe care l-am fi platit daca aveam deja Oyster de metrou.

Si ca sa termin cu calculele iti mai spun doar ca “taxa de pornire” e de 2,40 lire, iar ceasul merge din 20 in 20 de penny. Se tarifeaza ca la noi, in functie de timp si de distanta.

Povestea taxiurilor in Londra e foarte interesanta. Primele taxiuri au aparut undeva la inceputul aniilor 1600 – fiind trase de cai. Spre exemplu, in 1636, numarul  lor a fost fixat la 50, un exemplu de prima regula in taximetrie.

Spun prima regula, pentru ca astazi, fiecare sofer, cand obtine atestatul de taximetrist, trebuie sa cunoasca la perfectie strazile Londrei si ce pub-uri, magazine, restaurante, scoli, spitale se afla pe ele. Exista un manual care trebuie invatat din scoarta in scoarta. Nu e chiar ca la noi. Iar soferii sunt oameni care inspira incredere.

Si inainte de a te lasa sa admiri pozele cu taxiurile londoneze, iti mai spun doar ca desi par “old school”, masinile nu sunt deloc vechi. Forma si designul retro s-au pastrat, dar masinile sunt relativ noi.

 

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!