Paris, mic ghid de vizitare. Pe unde te plimbi, ce vizitezi, si multe ponturi (partea 2)

In povestea de ieri dedicata Parisului, am vizitat (aproape) tot ce este la sud de Sena (link articol). Am dat o tura pe la Turnul Eiffel si Trocadero, apoi pe cheiul Senei catre Musee d’Orsay, cartierele Saint-Germain-des-Pres si Quartier Latin, Jardin de Luxembourg, etc. A sosit momentul sa trecem si la nord de Sena.

Prima oprire, Ile de la Cite. Poate ca numele acestei mici insule, aflate taman in mijlocul Senei, nu va spune mare lucru. Dar daca va vorbesc despre Notre Dame, cea mai mare catedrala din Paris, se face rapid lumina in acest caz. Iar cand intri in catedrala se face intuneric la loc, pentru ca, nu stiu daca stiai, dar Notre Dame este considerata cea mai intunecata catedrala dintre marile catedrale gotice. Coada de la intrare, s-ar putea sa vi se para dezarmanta, insa se avanseaza destul de rapid. Doar catedrala este vizitata de 30 pana la 50 de mii de turisti zilnic.

Batobus Paris este o varianta foarte buna de deplasare cu vaporasul pe Sena. Un abonament (link tarife) de o zi costa 17 euro, in timp ce unul valabil doua zile consecutive costa 19 euro pentru adulti. Vaporasele Batobus au 8 statii (vezi harta), la punctele de interes turistic, printre care Turnul Eiffel, Notre Dame, Muzeul Louvre sau Champs-Elysees. Vaporasele circula de luni pana joi intre 10 am si 7 pm, iar de vineri pana duminica pana la 9:30 pm.

Iar la cateva zeci de metri, dincolo de Sena, incepe cartierul meu preferat din Paris, Le Marais. Unul dintre cele mai elegante si mai fashioniste, sau cum sa le spun, parti ale Parisului. Le Marais inseamna in primul rand stradute cu boutiquri de moda, magazine vintage, restaurante si terase. In al doilea rand, in Marais veti gasi cateva curti interioare superbe, ferite de ochii turistilor, in care va puteti trage sufletul pentru cateva clipe. Cartierul este locuit, printre altii, de multi evrei si chinezi.

O adevarata revelatie a fost gradina Arhivelor Nationale. Am pasit timid spre intrarea al carei acces era flancat de o bariera alb-rosie. Un domn mai in varsta, care pesemne se ocupa de accesul in zona, ne pofteste inauntru. As fi jurat ca accesul este interzis, dar domnul cu pricina incerca timid sa ne faca sa vizitam si aceasta loc, mai putin batut de turisti. Mi-a parut ca lucra acolo de o viata, iar gradina era a doua sa casa, si ar fi dorit ca aceasta superbitate sa fie cunoscuta de mult mai multi oameni. Pentru cei care stiu bine limba franceza, in interiorul curtii exista multe extrase din arhivele nationale, care pot fi consultate, dar si inregistrari audio de la mitingurile si evenimentele de acum cateva zeci de ani din Franta. Chiar si daca nu intelegi franceza, te rupi cateva momente de freamatul strazii si te intorci in timp. Sentimentul e wow.

Poate cea mai importanta si mai agitata strada din Le Marais este Rue des Rosiers. Iar cea mai mare coada o veti gasi in fata unui fast-food, care aparent nu promite pprea multe – L’As du Fallafel. Am vazut si noi coada, si, ca romanul, ne-am asezat. Logica mea spune ca aici trebuie sa fie ceva bun, doar n-or fi prosti toti cei care asteapta sa puna mana pe unul dintre falafelurile rulate la foc continuu. Pita proaspat coapta, cateva chiftele de naut, salate de toate neamurile, putin sos picant, sos tahina si doi turisti manjiti pana la urechi. Oameni buni, falafelul acesta a fost mai bun decat tot street food-ul de l-am mancat in ultimii doi ani. Merita incercat.

Si cum stateam noi si mancam in strada, se apropie de noi un domn mai in varsta, francez, si ne invita intr-o curte interioara, ca sa nu mancam in picioare. Mai sa fie! Dar parca francezii nu erau atat de amabili. Sigur vrea sa ne vanda ceva! Un suc, un vin, o bere. Ca sa vezi, nu! Am ajuns intr-un alt parc interior superb – Jardin des Rosiers. Deja parea ireal, parca ajunsesem in Tara Minunilor, va jur.

Alte locuri faine din cartierul Le Marais sunt Place des Vosges, cea mai veche piata patrata din Paris, Centre Pompidou – muzeul de arta contemporana – aflat chiar la limita Le Marais, dar si Atelier Brancusi, aflata in fata Centre Pompidou. Atelier Brancusi este o mica hala, patrata, in care este reconstituit atelierul lui Constantin Brancusi.

Accesul in Centre Pompidou (link) costa 14 euro pentru adulti, in timp ce accesul pe cladire, pentru view of Paris (privelistea e draguta) costa doar 5 euro, dar nu permite accesul in muzeu. Cu Paris Museum Pass, accesul este gratuit.

Accesul in Atelier Brancusi este gratuit, dar consultati pagina oficiala (link) pentru programul de vizitare (intre 14 si 18, in fiecare zi, exceptand zilele de marti).

Iar cursul firesc al lucrurilor ne indreapta, in cele din urma, catre zona centrala a Parisului, mai precis catre un alt punct intesat de turisti, si anume Muzeul Luvru. Mai tot timpul, la Luvru sunt cozi de acces. Reperezi piramida de sticla, apoi urmaresti cum serpuieste coada si iti dai seama unde trebuie sa te asezi. Cu Paris Museum Pass ai optiunea skip the line si salvezi mult timp. Insa va mai dau eu un pont foarte bun. Chiar la iesirea din Luvru, exista un mall. Carrousel du Louvre se numeste. Este practic o galerie subterana, cu cateva magazine luxoase, care comunica, tot asa subteran, cu intrarea la muzeu. Iar coada este inexistenta acolo, pentru ca aproape nimeni nu stie de aceasta intrare. Vi se controleaza bagajele si gata, sunteti all in, ca la poker. Atmosfera in Luvru este foarte agitata, e tot un du-te vino, nu e genul meu de muzeu, unde iti doresti putina intimitate, insa acolo sunt multe dintre cele mai importante lucrari de arta din istoria omenirii.

O vizita la Louvre continua firesc cu o plimbare prin Jardins des Tuileries, un parc care isi trage numele de la o fosta fabrica de tigla din zona. Tuile in limba franceza inseamna tigla. Gradina face legatura intre Louvre si Place de la Concorde, o piata foarte larga, spatioasa, cu un obelisc in centru. Iar roata din parc este foarte instagramabila.

Apropo, mai multe poze din Paris, dar si din alte calatorii, pe care nu le-am publicat pe blog, puteti gasi pe contul meu de Instagram – @jurcca – pe care va invit sa il urmariti.

A post shared by Mihai Jurca (@jurcca) on Aug 19, 2018 at 12:03am PDT

Un alt loc dragut este Les Deux Plateaux, un ansamblu de coloane, gandit de artistul francez Daniel Buren, in curtea interioara a Palatului Regal. Lucrarea de arta, despre care puteti citi mai multe aici (link), a fost, si ramane un proiect foarte controversat, dar la nivel vizual arata foarte bine. De acolo te poti indrepta catre Opera din Paris si catre faimoasele magazine Printemps si Galeriile Lafayette. Mai mult pentru a vedea ce se mai poarta si cate persoane, de regula asiatice, isi asteapta randul ca sa intre la in magazinul Chanel, pentru a-si cumpara genti.

O vizita la Paris nu este completa fara o plimbare pe Bulevardul Champs-Elysees, la ceas de seara, pe la Grand Palais, Palatul Elysees, sau fara a urca pe Arcul de Triumf. Apropo, de pe Arcul de Triumf ai cea mai buna priveliste asupra Parisului. E parerea mea si mi-o mentin. Turnul Eiffel se vede senzational, vezi de la un capat la altul Bulevardul Champs-Elysees si alte zone ale Parisului.

Un loc unde nu am mai ajuns de aceasta data este Montmartre si Catedrala Sacre Coeur, care se poate urca pe jos sau cu fumicularul. Cartierul Montmartre este cartierul artistilor, la fiecare colt de strada vei vedea pictori de ocazie care de abia asteapta sa-ti realizeze portretul, in schimbul a cateva zeci de euro. Si tot aproape de Sacre Coeur este si faimosul cabaret Moulin Rouge. Zona aceasta, inclusiv Gara de Nord, nu sunt cele mai sigure zone ale Parisului, mai ales dupa lasarea intunericului.