Polignano a Mare, plimbare de o zi din Bari. Mare, stanci si inghetata

[image name=line]

Ma fascineaza simplitatea, aroma si firescul unor spatii care aproape ca nu s-au schimbat in ultimele zeci sau chiar sute de ani. Acele locuri din care daca extragi toate vehiculele motorizate si mesajele publicitare aruncate la tot pasul, revii la o atmosfera arhaica, desprinsa parca din manualele de istorie. Iar Italia musteste de asemenea locuri.

Notam azi in caietul “o sa ajung candva acolo”, oraselul Polignano a Mare.

Hai intai sa lamurim partea tehnica a lucrurilor. Polignano e in sudul Italiei, la o jumatate de ceas de mers cu trenul din Bari Centrale. Dupa cum ii spune si numele, are iesire la mare si se preteaza de minune pentru o vizita de jumatate de zi. 2 ceasuri iti sunt suficiente ca sa te plimbi in voie si sa vezi tot ce trebuie. Daca mai stai la o pizza si un pahar de bere rece sau prosecco, si nu ai cum sa n-o faci, te intinzi spre 3-4 ore.

Polignano a Mare inseamna orasul vechi, cu stradute inguste, pavate cu piatra de culoare deschisa (alunecoase cand ploua), cateva biserici vechi, dar bine intretinute, piatete si case cu intrarea direct din strada. E funny ca oamenii stau cu usa deschisa, doar o perdea (cum sunt cele de la noi de la tara impotriva mustelor) separand livingul de strada. Ii auzi vorbind, numai ca nu-i vezi.

In Polignano nu ai nevoie de harta, desi stradutele sunt foarte intortocheate si de multe ori fie ajungi intr-o fundatura, fie te invarti in cerc si ajungi de unde ai plecat. Farmecul locului e dat de cele (cel putin) 3 puncte de observare, situate la 20-30 de metri deasupra marii. Practic o apuci pe o straduta care se termina in fata unui gardulet de fier forjat. In fata ta mai e doar Adriatica, cu azuriul sau fantastic.

Valurile marii se sparg cu putere de peretii de stanca, dandu-ti o stare ciudata. Iti dai seama cat esti de mic in raport cu forta naturii. Oamenii si-au construit case chiar in stanca. Mai jos este o poza cu restaurantul Grotta Palazzese, cu o priveliste fantastica.

Oamenii din Polignano sunt extrem de linistiti. Nu ai crede ca ceva le poate ciobi karma sau strica ziua. 😛 Pescuitul si turismul sunt principalele surse de venit pentru localnici. Plaja nu e fantastica, fiind foarte pietroasa.

Si ca sa intram in starea de visare, va mai spun ca Domenico Modugno, cel care a lansat melodia Volare, e nascut in Polignano a Mare.

In drum spre gara, opreste-te in piata de fructe si legume, de unde poti sa-ti iei portocale rosii de Sicilia. Sunt incredibil de zemoase si dulci. Ceva ce nu prea gasesti la noi. Si musai inghetata. Nu stiu ce pun in ea, dar e croita dupa algoritmul “mai vreau una”.

Pont: Cand ajungi cu trenul in Polignano a Mare, inainte de a merge catre centru, uita-te cand ai tren de intoarcere spre Bari. Nu de alta, dar trenurile vin la o ora, o ora si ceva. Si s-ar putea sa bati drumul degeaba catre gara si trenul de abia sa fi plecat.

In plus, biletele se cumpara destul de greu de la automatele din gara, care merg foarte prost sau nu merg deloc. Iar om la ghiseu nu o sa gasesti. Vis-a-vis de gara e un magazin “Tabacchi”, de unde iti poti lua biletul. Costa 2,40 euro si nu e cu ora fixa de intoarcere.

* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!