Prima oara in Istanbul. Ce vezi, unde stai, ce mananci si alte ponturi

Am obiceiul ca imediat dupa ce ma revin dintr-o destinatie, sa si impartasesc cu voi impresii din acel loc, pe blog. Cu Istanbulul a fost altfel. Desi ne-am intors de acolo de aproape o luna si jumatate, nu m-am invrednicit sa scriu nimic, si asta nu pentru ca as fi fost din cale afara de ocupat sau lenes. Ci pentru ca este un oras al contrastelor, un loc cu multe contradictii. Si trebuie sa lasi totul o perioada la decantat, si de abia apoi sa vezi ce a ramas in sticla si ce s-a depus pe fundul ei.

Prima impresie – Istanbul nu seamana cu nimic din ceea ce ati vazut pana acum in Europa Occidentala. Istanbulul e altfel. Il iei ca atare si nu cauti sa iljudeci. Fie iti place la nebunie, fie il mai vezi doar din avion, la aterizare si la decolare, atunci cand ai zboruri cu conexiune.

Imediat dupa ce am iesit din aeroport, pe la 8 dimineata, si m-am urcat in metroul care te duce catre centru, stand asa si uitandu-ma la cei care merg spre serviciu, la bazar sau pe unde or mai avea treaba, ma gandeam la un exercitiu. Sa iei zece persoane diferite, sa ii pui sa observe trecatorii si sa intocmeasca asa, la prima vedere, un profil demografic al locuitorilor Istanbulului. Cred ca ar iesi niste rezultate interesante. O prima observatie este ca peste tot predomina barbatii. Ei vand, ei cumpara, ei sunt vocali, ei te invita in pravalie sa servesti un ceai, ei sunt stapanii locului.

Nu pot sa uit nici acum comentariul unei doamne sau domnisoare, la o postare pe care am facut-o acum ceva vreme, legata de Istanbul.

Daca ai fi fost acum 10 ani la Istanbul ai fi vazut ca pe strada erau si foarte multe femei, foarte putine in gri sau negru sau cu fata acoperita, cele mai multe imbracate foarte elegant, iar tinerele care purtau capul acoperit, foloseau baticurile acelea ca pretext, ca accesoriu mai mult, la pardesie colorate. Iar grupurile de tineri erau foarte interesante: compuse din fete cu fusta pana sub fund, si altele cu baticuri colorate si pardesie, de mana cu baieti cu care se mai si pupau, radeau si glumeau foarte degajati … Si nu erau turisti, erau liceeni …

Raluca

Ei bine, aceste imagini sunt destul o raritate acum in Istanbul. Vestimentatia oamenilor vireaza in general catre culori inchise, lipseste acel joie de vivre, cum spune francezul. Daca te duci insa la restaurant, intr-o piata, intr-un bazar, sau oriunde se comercializeaza ceva, zambetele si gesturi de voiosie nu mai sunt rationalizate. Apropo, in Istanbul parca toata lumea vinde ceva. Stive de rahat, baclavale, mirodenii aduse de prin toate colturile lumii, aur si bijuterii, haine, porumb fiert sau copt, suc de rodii sau de portocale, electrocasnice, kebab, suruburi, sandwichuri cu peste. Totul se vinde si se cumpara. Un adevarat circuit al banilor in natura.

Din Bucuresti se poate ajunge in Istanbul cu masina sau cu avionul. Pe sosea sunt in jurul a 700 de kilometri, plus sau minus, in functie de ruta aleasa. Drumul poate dura aproximativ 9-10 ore. Cu avionul faci 45 min spre cel mult o ora. Companiile de linie TAROM si Turkish Airlines au mai multe zboruri zilnice catre si dinspre Istanbul – Aeroportul Ataturk (partea europeana a Istanbulului). Pretul biletelor porneste de pe la 90-100 de euro, in functie de companie. Dar mare atentie, ca in curand, toate zborurile vor fi mutate pe noul aeroport construit in Istanbul. Catre Istanbul zboara si Pegasus Airlines, dar in partea asiatica a orasului, Aeroportul Sabiha Gokcen.

Istanbulul este un oras imens. Si poate ca nu ai simti neaparat acest lucru, daca nu ar fi o aglomeratie de nedescris la tot pasul. Daca vrei sa traversezi orasul dintr-o parte in cealalta, ai nevoie de cateva ceasuri bune. Deci sa mergi cu masina in Istanbul, si mai ales sa te plimbi cu masina prin acest oras, e o mare greseala. Mai bine o lasi in parcarea hotelului si iti vezi de drumul tau.

Uite, ai putea sa-ti incepi periplul din Sultanahmet, zona istorica a orasului. Acolo sunt doua dintre principalele obiective ale orasului, fata in fata – Hagia Sofia si Moscheea Albastra. Daca in prima, se intra exact ca intr-un muzeu, aflati ca in Moscheea Albastra trebuie sa te descalti, pentru ca ajungi intr-un loc sacru pentru musulmani. Primesti tot ceea ce iti trebuie, la intrarea in moschee.

Si tot in aceeasi zona sunt si Basilica Cisterne – o constructie al carei scop initial era alimentarea cu apa a palatului imperial si a cladirilor importante din zona, apoi biserica, actualmente muzeu cu 336 de coloane, partial scufundate in apa, frumos luminate cu ajutorul unor lampi coloratefostul locul unde s-au filmat cateva scene pline de suspans din Codul lui Da Vinci – si Palatul Topkapi, fosta resedinta a sultanilor otomani timp de 400 de ani. Deci grosul istoriei e grupat intr-un singur loc.

Din zona Sultanahmet, daca iei tramvaiul 2-3 statii, ajungi in bazare, Marele Bazar si cel de condimente. Mai stiti cum era la noi imediat dupa 1990 prin piete? Exact asa e in bazar, numai ca totul adaptat secolului in care traim. Marele Bazar mie nu mi-a placut. Jeansi, covoare, lampi, prosoape, haine de blana, geci de vinilin, jucarii, mirodenii, aur, ceasuri, si tot ce iti imaginezi ca ti-ar fi si nu ti-ar fi de folos intr-o viata de om. In schimb, in bazarul de condimente, e mult mai fain, sau poate faptul ca mi-era cam foame in momentul in care am ajuns acolo sa fi determinat aceasta constatare? Nu cred. E un bazar mai mic, mai colorat, unde iti fac ochii exact ca mingile de ping pong cand vezi stivele de dulciuri. Suntem in zona Eminonu, locul de unde vom traversa Podul Galata ca sa ajungem in partea de nord a orasului, sau ne vom sui intr-unul dintre vaporasele care fac plimbari pe Bosfor, simple traversari sau croaziere mai lungi.

In afara de zona Sultanahmet, o alte optiune de cazare ar fi cartierul Karakoy – zona unde se afla Turnul Galata si Istiklal Cadesi, strada comerciala semipietonala din Istanbul. In afara de tramvaiul rosu turistic, pe Istiklal nu vei intalni masini, ci doar o mare de oameni, iesiti la plimbare sau la cumparaturi. Strada e plina de magazine, autoserviri si alte localuri, pravalii cu dulciuri. La capatul Istiklal-ului este Piata Taksim, locul unde se protesteaza de obicei, absolut nimic special din punct de vedere turistic. Dar pe langa turn sunt multe stradute dragute cu cafenele, mici pravalii cu lucruri handmade, haine, bijuterii, samd. Mai pe hipstereala asa, ca nu gaseam un termen care sa descrie in cuvinte putine atmosfera locului.

In Istanbul am fost cazati la Sura Design Hotel & Suites, un hotel de 5 stele din zona Sultanahmet. Sunt senzationale restaurantele acestui hotel, aflate la strada, iar preturile sunt la fel ca in orice alt restaurant (o farfurie de kebab 6-9 euro, un suc, o bere 2-3 euro, etc). De pe terasa aflata la inaltime, se vad Bosforul, Hagia Sofia si Moscheea Albastra intr-un mare fel.

Hai sa termin cu obiectivele mari. Din Taksim, in 15-20 de minute de mers pe jos esti la stadionul celor de la Besiktas, iar peste drum de stadion este Palatul Dolmabahce, resedinta moderna a ultimilor 6 sultani otomani, dar si locul unde si-a trait ultimele zile de viata Mustafa Kemal Ataturk, primul presedinte al Republicii Turce. Langa Palat, care se viziteaza in aproximativ 2 ore, e o statie de feribot, de unde se poate trece la Uskudar, in partea asiatica a Istanbului. O zona care arata la fel ca un cartier obisnuit dintr-un oras balcanic. Nimic special. Special este insa megaproiectul Marmaray, metroul care traverseaza Bosforul in cateva minute. Tunel pe sub apa, sa vedeti lucrare acolo, nu gluma.

Apropo de mancare. Pare greu de crezut, dar cat am stat in Istanbul (4 zile), nu am gasit loc in care sa mananc ceva si sa zic aici nu prea mi-a placut. Oamenii sunt senzationali la acest capitol. Merita sa mergi la Istanbul numai ca sa stai prin carciumi si la cafele. Nu exista loc in care te asezi sa nu aiba cafea turceasca sau ceai. Numai ca in lumea unde se bea mult ceai, termenul este diferit de ceea ce intelegem noi, romanii, prin ceai. Aici ceaiul e de mai multe feluri – cu fructe de padure, musetel, coada soricelului si fructe uscate, in general. La turci, ceaiul este ceai negru, verde … ce ai cu mine? Glumesc. Ceaiurile de plante sunt de regula folosite pe post medicinal.

Daca nu esti sigur pe ceea ce vrei sa comanzi, iti recomand altceva. Intra intr-un impinge tava, care sunt la tot pasul prin Istanbul. E unul, spre exemplu, pe Istiklal Cadesi. Ii spune Lookanta. Arata mancarea de mori, iar preturile sunt foarte bune. In general, mancare este ieftina la Istanbul. Un porumb fiert pe strada e 2 lei, sucurile de portocale sau de rodie, stoarse in fata ta, pot fi cumparate si cu 3 lire (2 lei). Importanta este zona in care te afli. Esti in zona turistica, sucul nu mai costa 3 lire, ci 10. Porumbul nu mai e 3 lire, ci 5 zilre, s.a.m.d.

Apropo de shopping. Istanbulul are multe mall-uri. Am fost intr-unul singur, nu eram pornit pe cumparaturi. Magazinele pe care le stiti si la noi, plus branduri locale. La un moment dat, va trebui sa va obisnuiti ca la fiecare intrare in magazine, mall-uri, statii de metrou, bazar, este personal inarmat si va trebui sa treci prin porti de scanare, ca la aeroport. Sunt masuri de securitate care iti strica un pic mood-ul ca turist, dar care sunt binevenite, tinand cont de cele petrecute prin alte orase din Turcia si chiar prin Istanbul.

E Istanbulul un oras sigur? Pot sa merg singura cu fetele? Da, atata timp cat nu te aventurezi pe nu stiu ce coclauri, noaptea, cu geanta opulenta la vedere. Atunci nici Bucurestiul nu stiu cat de sigur mai este. Desi uneori par foarte insistenti, te uiti doar intr-o vitrina si nu mai scapi de comerciantii donici sa iti vanda ceva, sa stiti ca orasul pare sigur. Sau cat m-am plimbat eu, nu am avut in niciun moment impresia ca mi s-ar putea intampla ceva.

De platit se plateste cu cardul prin multe locuri, dar trebuie sa ai si cash pentru ca nu ai cum sa te descurci numai cu plasticul. Ce sa va mai spun? Daca aveti ceva neclar, nu exitati sa imi lasati un mesaj mai jos. Revin saptamana viitoare si cu un mic traseu prin oras, cu mai multe detalii despre obiective, carciumi, etc.