Rio de Janeiro, primele impresii. Plaje, securitate, Jocurile Olimpice

4 august 2016, ora 5:35. Dupa mai bine de 10 ore si jumatate de zbor, “triple seven”-ul (Boeing 777) companiei Air France face manevrele finale pe pista aeroportului din Rio de Janeiro. Sefa de cabina ne anunta ca din cauza aglomeratiei din aeroport va trebui sa mai asteptam inca cel putin 10 minute pana la debarcare.

Cativa sportivi chinezi impreuna cu antrenorii lor, pesemne mai putin familiarizati cu limba engleza, s-au postat deja cu rucsacurile in spate, in fata usilor. Si asteapta, cu ochii carpiti de somn. Sa tot treaca vreo 20 de minute pana in sfarsit punem piciorul pe culoarul de debarcare. Suntem pe pamant brazilian, la Jocurile Olimpice.

Urmeaza trierea pasagerilor. Tu, esti sportiv, ia-o la dreapta, tu, Jurca, stai la coada mai mare. Oricum, nu e bai, doar nu ne alearga nimeni nicaieri. Fac jonctiunea cu alte doua fete care venisera in Brazilia cu acelasi avion, de la Paris, la invitatia Oficiului de Turism al Austriei.

Prima impresie pe care o ai la iesirea din aeroport este ca ai ajuns intr-o zona de razboi. La fiecare cateva sute de metri sunt masini ale armatei cu soldati inarmati pana in dinti, gata de interventie. De-o parte si de cealalta a drumului apar zonele sarace (favelele) ale metropolei braziliene, cocotate pe dealurile din imprejurimi. Daca mai si atipesti putin, cand te trezesti, ai impresia ca esti in Romania – drumurile nu sunt cele mai bune, iar Loganurile si Sandero-urile fac slalom prin traficul si asa aglomerat. E drept, in Brazilia, nu scrie Dacia ci Renault pe masinile care se fabrica si la Pitesti.

Hotelul la care suntem cazati se afla pe vestita plaja Copacabana. Dar nu poti sa intri in el fara a trece printr-o poarta aidoma celor de la aeroport. Esti controlat si ti se da o bratara de acces. E la fel peste tot, din ratiuni de securitate. Din cand in cand, in fata hotelului se infiinteaza cate o patrula militara sau a politiei braziliene, venita pentru a escorta o delegatie cazata in acea unitate. Si, te intrebi, cum e si firesc de altfel, cam cat de mare sa fie infractionalitatea in Rio daca peste tot, dar absolut peste tot sunt politisti si militari. Raspunsul aveam sa il aflu in zilele urmatoare de la un localnic. Pentru aceste Jocuri Olimpice au fost adusi politisti din toata Brazilia.

 

In fata plaja, in spate favela

Rio este un oras putin spus viu. Galagios si agitat deopotriva. Brazilienii sunt exuberanti. Rad, striga, se manifesta zgomotos. Pe bulevardul paralel cu plaja Copacabana, curg rauri de masini mici si autobuze. Nu cred ca trec mai mult de 5 minute si peste toata larma se suprapun si cateva sirene de poltie sau ambulanta. Orasul nu doarme. Ceva se intampla undeva.

De pe terasa hotelului la care suntem cazati, privelistea este contrastanta. Pe mana stanga ai Copacabana (poza de mai sus) cu arena de volei de plaja, ridicata pe nisipul fin de culoare deschisa. In dreapta, la cateva sute de metri este o favela. Mai prietenoasa fata de alte asezari similare, din ce imi spuneau angajatii hotelului. Ideea e ca Rio nu este cel mai periculos oras cu putinta. Atata timp cat nu te abati din zonele turistice – si fac aici referire la plajele Leme, Copacabana, Ipanema si Leblon, la Sugraloaf Mountain, statuia lui Iisus si alte cateva locuri de interes – nu sunt sanse mari sa ti se intample ceva. Acum daca faci poze intr-una cu DSLR-ul de ultima generatie, iti suna iphone-ul mai ceva ca trenul din gara de la informatii, si mai ai si ditamai lantocul de aur la gat, nu iti garanteaza nimeni ca vei fi in siguranta totala nici macar in Bucuresti. Din ce mi s-a mai povestit, din ce am mai citit, in Brazilia e o problema cu pustanii care nu platesc in justitie pentru faptele lor. Ei ii mai jefuiesc pe turisti sau comit uneori chiar crime. Daca vrei sa citesti despre “Estatuto de Criança e do Adolescente” o poti face pe Wikipedia.

In zonele mai sarace nu te duci pentru ca efectiv nu ai ce sa vezi. Aaaa! Daca vii din Elvetia sau Norvegia, s-ar putea sa ti se para exotica o asemenea vizita, dar ca roman mai bine stai in banca ta. Ai alte lucruri mai bune si mai faine de facut. Si o alta regula de aur este sa nu mergi pe plaja noaptea pentru ca nu iti garanteaza nimeni securitatea.

Deschiderea JO de pe Maracana

In 1950 la meciul de Campionat Mondial intre Brazilia si Uruguay, pe Maracana, simbolul fotbalului brazilian, au fost 199.854 de spectatori platitori, record mondial in materie. In zilele noastre, stadionul a fost renovat pentru Mondialul din 2014 si pentru JO si mai are putin peste 78.000 de locuri, dar cu toate acestea este impunator. Din estimarile gazdelor, tot in jur de 78 de mii de persoane au asistat la festivitatea de deschidere din acest an, una dintre ele fiind un baiat simplu, venit din sud-estul Europei, care si-a vazut visul implinit cu aceasta ocazie.

Sa vezi atatia oameni imbracati in tricourile tarilor lor, cu steaguri, pictati pe fata, cu palarii, ochelari in forma cercurilor olimpice. Oameni din Letonia sa spunem, pentru ca tot erau doi baieti din tara baltica in fata mea, pentru care faptul ca sunt acolo si ca isi vad favoritii defiland a fost o implinire si un motiv de mandrie, ca de multe medalii sigur nu poate fi vorba. Ca bine spuneam baronul Pierre de Coubertin, fondatorul Jocurilor Olimpice moderne, ca important e sa participi nu sa castigi.

Am avut ocazia sa respir acelasi aer cu brazilianca Gisele Bundchen, cel mai bine platit model din lume, chiar daca ne desparteau cateva zeci de metri. Mai bine decat deloc. Si ca tot vorbeam despre atmosfera, momentul in care a intrat pe stadion delegatia tarii gazda, ultima in defilarea sportivilor, parca s-a spart cerul de pe Maracana, gratie uralelor si bliturilor aparatelor de fotografiat. Fiecare spectator inregistra cu telefonul mobil acest moment, poate unic in viata multora dintre noi. Acum ca ne-am incalzit, voi reveni in zilele urmatoare cu articole despre tot ceea ce este de facut in Rio de Janeiro – “raul lui ianuarie” – asa cum l-au denumit portughezii.