Salina Turda. Bowling, biliard si constructii SF, la 130 de metri sub pamant

[image name=line]

Mi-a fost dat sa vizitez multe locuri “wow” la viata mea. Fabulos e un cuvant prea mic, prea cuminte, prea secat de continut, in incercarea de a caracteriza ce s-a construit la Salina Turda.

S-o luam inginereste. Zacamintele de sare s-au format in Transilvania cu vreo 13,5 milioane de ani in urma. Practic oriunde ai fora dincolo de Carpati, ai da de sare. Numai ca stratul nu are aceeasi grosime peste tot. Sunt zone unde are 400 de metri adancime/inaltime, sunt regiuni – cum este si zona Turda – unde stratul e de 3 ori mai gos, deci 1.200 de metri.

Ai un bulgare imens de sare, incepi sa-l exploatezi! Romanii scoteau sarea in conformitate cu “tehnica” momentului – camere mici, piramidale, de 20-30 de metri adancime si 10-12 latime.

Apoi, in timpul maghiarilor si austriecilor (stapanirea habsburgica), s-au construit majoritatea “camerelor” de exploatare pe care le vizitam noi astazi. Si cam gata cu istoria!

[wpsgallery]

In 2010, dupa investitii de vreo 6 milioane de euro, salina a fost transformata intr-un edificiu futurist. Parca esti intr-un film SF. Nu iti vine a crede ca s-a putut face asa ceva in Romania.

Dupa ce platesti 20 de lei la intrare, cobori in zona coridoarelor din salina. Un culoar ce-ti da impresia ca nu se mai termina. Are in jur de un kilometru, dupa cum o arata panourile de orientare. De pe acest culoar incep mai multe ramificatii.

Sala ecourilor. O “camera” a salinei in care iti poti striga ofurile. Fiecare strigatura genereaza 12-13 ecouri.

Sala Crivacului. Crivacul este un dispozitiv de extractie, asamblat in 1881 in incaperea respectiva. Un fel de “motor”, actionat cu ajutorul cailor.

Centrul de tratament. Unde probabil ca m-oi duce si eu cand vor incepe sa-mi scartaie balamalele.

Dar spectacolul adevarat este in Mina Rudolf, de unde sunt majoritatea fotografiilor. Coborarea se face cu ajutorul unui lift cu pereti de sticla. E putin infricosator pentru cei care se stiu cu rau de inaltime. Daca nu suporti liftul, o poti lua “per pedes”, pe scarile de lemn. Panourile de orientare spun ca se coboara in 3 minute si se urca in alte 6 minute, cele 13 etaje cu scari de lemn.

Arhitectii care au gandit amenajarea interioara a salinei, au dat lovitura cu constructiile futuriste din lemn (cred ca de brad) si corpurile de iluminat, de mare bun gust.

In “hala mare” poti sa te dai in carusel, sa joci biliard, minigolf, tenis de masa sau bowling. Nu intelegeam de unde se auzeau bubuielile generate de aruncarea bilelor de bowling (chestiunea cu ecoul). Se pot face si evenimente in salina, gratie amfiteatrului de 180 de locuri construit intr-un colt al Minei Rudolf.

Vrei romantism? Cobori si mai jos, in Mina Terezia, cel mai adanc punct al salinei (-112 metri). Acolo a fost amenajat un mini-lac, pe care te poti plimba cu barca.

Pentru o vizita completa a salinei, ai nevoie cam de o ora, o ora si jumatate. In interiorul salinei, temperatura este de 10-12 grade. Deci nicio diferenta fata de ce era afara (jumatatea lui noiembrie). Dar trebuie sa fie tare bine vara, cand sunt 35 de grade afara.

Si sa nu uit, inainte de final. Din buricul Clujului, pana la intrarea in salina, sunt fix 33 de kilometri, iar in aceasta ai acces gratuit la internet (WiFi).

 

* Fotografiile din articol sunt realizate cu un aparat Sony Alpha a5000. Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!