Santiago Bernabeu Tour. In vizita la stadionul celor de la Real Madrid

Si daca iti place si daca nu-ti place fotbalul, de Cristiano Ronaldo, Figo, Benzema, Bale sau Zidane nu aveai cum sa nu auzi. Daca stii cine este Florentino Perez, deja esti de nivel mediu in ale fotbalului, iar daca stii ca dupa Cupa Mondiala din 1990, Gica Hagi a fost cumparat de Real Madrid, club la care a evoluat doua sezoane, te poti numi un adevarat cunoscator al fenomenului.

Madrid este un oras al artei, al fatadelor impunatoare, al cartierelor tematice, dar mai ales al fotbalului, iar o vizita in capitala Spaniei parca nu e completa fara sa mergi si la stadion.

Dupa ce iti cumperi biletul de acces de la casele stadionului sau direct de pe internet, treci printr-un scanner de metale si urci cu scarile rulante catre prima oprire a acestui tur – inaltul tribunelor, de unde ai o panorama splendida a stadionului. Parca nu iti vine sa crezi ca meci de meci, arena de 81 de mii de locuri a celor de la Real este plina sau aproape plina.

Informatiile tehnice ale acestui tur le gasesti pe pagina oficiala (link) a celor de la Real Madrid. Daca ai pana in 14 ani platesti 18 euro pentru biletul de acces. Pentru cei peste 14 ani, biletul costa 24 de ore. Turul dureaza aproximativ o ora si jumatate, spre doua. Daca mergi cu metroul la stadion, trebuie sa mergi pe Linia 10 si sa cobori la statia Santiago Bernabeu.

Turul stadionului il faci singur. Exista un traseu cu benzi de delimitare (ca la aeroport), care te poarta prin toate punctele de interes ale stadionului. Intr-un fel e bine, pentru ca te poti opri de cate ori vrei, in ce sectiune a stadionului doresti si nu te alearga nimeni. Din loc in loc sunt stewarzi care se asigura ca totul este in regula si ca nu o iei la fuga in fundul gol pe suprafata de joc.

Dupa pozele de rigoare in zona de sus a tribunei, coboram la primul etaj unde iti este prezentata istoria lui Real Madrid. De la ghetele si tricourile in care se juca la inceputul secolului trecut, la trofeele castigate de blancos de-a lungul timpului si jucatorii notabili din care au incantat publicul de pe Bernebeu. Printre ei si al nostru Gicuta Hagi, care a jucat 64 de partide pentru Real Madrid, intre 1990 si 1992.

Muzeul este interactiv. Pe pereti ruleaza montaje si ilustrari grafice din istoria clubului, faze celebre, de asemenea poti cauta pe touch screen-uri informatii si diverse statistici despre jucatorii favoriti. Atractia principala din sala de trofee sunt cupele Champions League castigate de madrileni in istorie cu care toata lumea se pozeaza.

Si cum marketingul e marketing, ajungi in zonele unde poti face fotografii cu trofeul Champions League si cu jucatorul preferat de la Real (pe croma – imagine suprapusa din calculator). Ti se da o bratara de hartie cu un cod de bare care este scanat la iesire. Daca vrei sa iti imprimi poza (se plateste) o poti face, daca nu, esti liber sa mergi mai departe.

Vei vedea ca in anumite locuri, muzeul este comun cu cel al echipei de baschet a clubului, unde de asemenea sunt expuse echipamente vintage, cupe si alte elemente. Pentru mine, care iubesc baschetul, e dezamagitor sa vad ca foarte putina lume se opreste. Aproape toti sunt manati de dorinta de a ajunge cat mai repede pe teren si la vestiare.

Dupa o jumatate de tura de stadion, pe care o faci prin tribune, cobori spre culoarul de acces al fotbalistilor. Locul acela din care ai imagini cu cateva minute inainte de startul partidelor, cu arbitrii, cu Ronaldo mestecand imperturbabil guma de mestecat sau cu Sergio Ramos asezandu-si parul cu o mana si tinand in cealalta fanionul echipei.

Sa ne intelegem din start. Gazonul este ingrijit si pastrat mai ceva ca sfintele moaste. Este tuns, frezat, tratat dupa scheme poate mai complicate decat cele de joc. Din acest motiv, tu ca vizitator, nu ai acces pe covorul de iarba, ci pe cativa metri de mocheta chiar la intrarea de la centrul terenului. Poti lua loc pe banca de rezerve, echipata cu scaune Recaro, iti faci doua poze si ai plecat la vestiare. Fara a fi insa eliminat.

Vestiarele nu au nimic special. Niste bancute lungi din lemn, cu insemnele fiecarui jucator deasupra, jacuzzi, dusuri si zona de masaj. Urmeaza vestiarul oaspetilor si iesirea catre panourile publicitare unde fotbalistii spun dupa meci cat de mult si-au dorit ei victoria. Turul se incheie in magazinul oficial al clubului unde daca esti mana larga mai lasi cateva zeci poate chiar sute de euro.