In ceata la propriu, la statuia lui Iisus din Rio de Janeiro

Cristo Redentor, statuia lui Iisus care domina din varful muntelui Corcovado monolitii din Rio de Janeiro, si care pare ca binecuvanteze cu ale sale brate larg deschise un oras viu, o natie care traieste din plin fiecare clipa.

Se intampla in vara anului trecut, in timpul Jocurilor Olimpice de Vara. Ultima zi in Rio, ultimul obiectiv de vazut – statuia lui Iisus. Facem planul de atac si pornim hotart catre Shopping Rio Sul, un mall aflat la cateva minute de mers pe jos de hotelul aflat pe plaja Copacabana. O sa intrebati dar de ce la mall, daca vrei sa vezi o statuie!? Pai e simplu. Ca sa poti urca pe muntele Corcovado cu trenuletul, ai nevoie de programare. Se vand doar un numar de X bilete pentru fiecare slot orar alocat. Se poate sa fii acolo la 10:30 si sa afli ca urmatoarele bilete disponibile sunt de abia la 14:15, sau chiar mai tarziu. Si asa ne-am gandit ca e mai bine sa mergem la un punct de vanzare aflat in apropierea noastra, sa luam biletele, apoi sa pierdem cele 45-50 de minute in traficul aglomerat din Rio de Janeiro.

Pe muntele Corcovado poti urca pe jos sau cu trenuletul, Trem do Corcovado. Un bilet pentru un adult costa 75 R$ (aproximativ 20 euro) in sezon, respectiv 62 R$ (aproximativ 16 euro) in restul anului. Mai multe informatii poti gasi pe site-ul tremdocorcovado.rio.

Iar aici urmeaza invatatura acestui articol. Uneori, pe Corcovado este ceata. In momentul in care cumperi biletul, cei de la casa iti spun ca sus, pe muntele de 700 de metri, vizibilitatea este foarte foarte redusa din cauza vaporilor de apa si ca s-ar putea sa nu vezi mare lucru. Conditii care de altfel erau indeplinite cand am ajuns noi la casa de bilete. Dar ce naiba sa faci? In 6 ore trebuie sa pleci la aeroport si poate vor mai trece inca 35 de ani pana ajung din nou in Rio. Luam biletele, orice ar fi! Imposibil sa nu se vada ceva, isi zise romanul din mine.

Ajungem la trenulet, nu era mai nimeni la coada, intrebam daca e musai sa ne asteptam randul (care era in vreo 45 de minute) sau putem sa urcam cu urmatorul Trem do Corcovado. Poftiti va rog, dar vedeti ca sus e ceata groasa. Lasa sefu, ca stim noi cum e cu ceata asta! Doar pe plaja erau 28 de grade si te ardea soarele, imposibil sa nu se risipeasca ceata pana ajungem noi sus.

Drumul cu trenuletul este superb. Imagineaza-ti o garnitura rosie ca focul, care slalomeaza in mare graba pe coastele padurii tropicale Tijuca. Mai o halta, mai o crapatura in desis, prin care se vede oceanul, si, ca la un semn, totul alb in jur. Oameni buni, nu va exagerez, parca era o dimineata de toamna tarzie, in care stai in statie si nu iti dai seama ce numar are tramvaiul care vine, pana ce acesta nu se opreste in statie langa tine. Na-ti-o p-asta Mihaita, ca zicea bine crestina de la casa de bilete!

Totul in jur parea incremenit sub valul gros de ceata. M-am dat jos din tren si am luat-o catinel catre locul unde parea ca s-ar afla statuia. Evident, ma miscam parca pe reluare, doar doar s-o risipi ceata. Imagineaza-ti ca statuia construita intre 1922 si 1931, are 30 de metri si este pusa pe un piedestal de 8 metri inaltime. In jurul tau sunt zeci de turisti care asteapta cu aparatele foto pregatite, sa prinda acel moment in care ceata este o idee mai putin densa, si poate poate s-o vedea macar un brat al statuii. Parca e vanataoarea de mistreti de la Balc. Si dintr-o data incepe un murmur in crescendo, ceata se subtiaza putin, foarte putin, si ca la un semn acopera din nou statuia. Urmeaza oftatul general si cateva minute de resemnare. Dupa 5-6 reprize ca aceasta, pana si cea mai optimista persoana se retrage la caneaua din incinta pentru a-si dezmorti oasele in fata unei cesti de ceai sau ciocolata calda. Calendaristic, in emisfera sudica (deci si in Rio) e iarna. Pe Copacabana se tin Jocurile Olimpice de Vara, iar pe Corcovado e toamna tarzie. Cine sa mai inteleaga si natura asta?