Tur de o zi prin Harghita si Covasna. Plus un Ghid de Calatorie in Romania

Imi dau seama ca pe masura ce trece timpul, incep sa fiu tot mai putin prieten cu frigul. Au apus demult vremurile copilariei cand imi doream sa ninga cat mai mult ca sa se inchida scolile. Sa fie totul ingropat in zapada siberiana, iar sania sa devina mijlocul de transport folosit cu predilectie.

Problema e ca nici vara la 37 de grade nu-mi place. Dupa 10 dimineata, orice plimbare in aer liber devine salahorica si indezirabila. Noptile, la fel. Par ca sunt prea scurte ca sa lase loc racorii sa se instaleze, iar a doua zi natura o ia de la capat.

Satul de betoane incinse, zilele trecute am luat hotararea intempestiva sa fac o incursiune in traditionalul pol al frigului de la noi din tara. Sa ma sui frumos in masina si sa o iau spre Covasna si Harghita. Zis si facut! Dimineata devreme, 5 si jumatate, sunt deja pe autostrada spre Ploiesti. Aproape goala, doar din cand in cand mai depaseam cate un camion care pesemne isi cauta drum spre vreunul dintre depozitele din jurul Capitalei.

Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal. Nimeni pe drum. Se face 8, ajung in Brasov, parchez masina prin centru, sms-ul de rigoare la parcare si primul stop este la cafeneaua preferata de langa Biserica Neagra. Un flat white va rog! Asezati-va undeva, va servim noi! Eram primul client al zilei.

Acum sa va zic ce a fost in capul meu cand am luat-o catre Covasna si Harghita. Trecand peste cautarea disperata de racoare, pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am ajuns in acest colt de tara. Imi aduc eu aminte, ca aveam 8, 9 sau vreo 10 ani cand am ajuns cu ai mei intr-o statiune din Harghita unde curgea apa minerala direct de la teava, de la izvor. C-o fi fost la Borsec, ca o fi fost Baile Tusnad, imi doream sa repet experienta.

Daca rasfoiesti virtual acest Ghid de Calatorie 2023, la pagina 15, apar mentionate cele doua localitati ca avand izvoare de apa minerala. Plus alte cateva recomandari din judeul Harghita. Apoi sunt mentionate obiective turistice din Bistrita Nasaud, din Mures, si tot asa cu toate judetele tarii, grupate pe zone geografice. In total peste 250 si ceva de recomandari de petrecere a timpului liber.

Drumul de la Brasov spre Sfantu Gheorghe, si mai apoi spre Miercurea Ciuc este foarte pitoresc, linistitor pe alocuri. Nu e peisajul acela plictisitor de campie. Mai urci, mai cobori, mai o curba larga la dreapta, dupa care una la stanga. Pe margine, case puse la punct, campuri de cartofi, mai o cascarabeta unde se vand kurtosi si paine rotunda de cartofi, batuta de coaja.

Baile Tusnad sunt un loc incremenit in timp, spoit cu putin modernism. Dar din pacate acest modernism se vede cu precadere in brandingul umbrelelor de la terasa si in panotajul stradal care te informeaza ca te afli intr-o statiune de tratament. 5 minute in sus, 5 minute in jos, si risti sa iesi din localitate. Din sus de drum, dupa baza de tratament, sunt cele doua izvoare dupa care venisem. Doua zone ingradite, cu 2 tevi care ies din perete, prin care curge apa minerala. Daca nu ai baut niciodata direct de la sursa, sa stii ca apa seamana mult cu apa pe care o cumperi din comert, insa nu este la fel de carbonatata. E cam ca sticla de apa minerala care sta deschisa pe bufet de vreo 2-3 zile. Si, imi aduc aminte de mic, ca avea un gust si un miros sulfuros. Ori asta nu il prea avea. Deci inseamna ca nu aici fusesem acum cateva decenii. In fine, punct ochit, punct lovit.

Urmatoarea oprire, Lacul Sfanta Ana, despre care ghidul zice asa: “…situat la o altitudine de 946 de metri, in Masivul Ciomatu, aproape de Baile Tusnad, reprezinta singurul lac vulcanic din Romania. Lacul s-a format in craterul unui vulcan stins si se remarca printr-o puritate a apei similara cu cea a apei distilate”.

Cand merg la Sfanta Ana parca ma rup de lume. Poate si faptul ca lasi masina undeva sus, intr-o parcare, dupa care o iei la pas prin padure vreo 10-15 minute pana la lac. Si pe masura ce avansezi, aerul pare tot mai pur, tot mai curat. Daca nu vrei sa iei o hidrobicicleta sau sa iti potolesti pofta cu un kutos kalacs, trebuie doar sa te pierzi prin paduricea care inconjoara lacul, iar linistea iti este asigurata.

Acum cativa ani, cand am fost ultima data la Lacul Sfanta Ana, imi amintesc ca drumurile erau un vis urat, pe multe portiuni. Groapa langa groapa si alaturi o alta groapa. Nici sarind intr-un picior nu reuseai sa faci slalom printre cariile aparute in drum, d-apoi cu masina. Acum e ceva mai bine. Nu perfect, dar se simte ca s-a pus mana pe lopata.

Cum cobori de la Sfanta Ana, la vreo 10 kilometri, este Balvanyos. Sa vezi acolo complex construit dupa manualele de arhitectura din afara. Piscina, o terasa din sticla suspendata, mancare traditionala reinterpretata, plus o terasa in aer liber, amenajata cu bun gust. Cam astea iti sar in ochi la o prima vedere, intr-o binemeritata pauza de hidratare de 30 de minute. Inclusiv clientii, sunt linistiti, cu un grad de educatie mult peste ce vedem in multe “scenete” cotidiene. Si atentie, nu oameni in varsta, cum ati fi tentati sa ziceti! Media, undeva intre 30 si 50 de ani, plus copii.

Cand merg in vacanta, poate si din cauza sau datorita faptului ca nu sunt o persoana care sa bea si sa manance mult, imi place sa “sparg” pranzul sau cina in mai multe opriri. O gustare undeva, felul principal altundeva, pauza de o cafea la o cafenea de specialitate, si tot asa. Asa ca la Balvanyos am servit o bere rece de ghimbir fara alcool, ca sa ma pastrez pentru gulasul pe care varul meu din Brasov mi l-a recomandat chiar la intrarea in Sfantu Ghoerghe, langa Stadion. Si tot in Sf. Gheorghe, Parcul Elisabeta, o sursa locala mi-a recomandat unii dintre cei mai buni kurtosi din oras. E un pavilion dragut, chiar in parc. O sa il vezi, chiar asa cred ca se numeste localul care are si cateva mese unde poti servi o cafea sau ceva racoritor.

In fine, pentru ca se apropia seara si mai aveam vreo 3 ceasuri de condus pana la Bucuresti, asta in cazul fericit ca nu e aglomerat DN1, am zis sa fac un ultim stop la Biserica Fortificata din Prejmer, Brasov. Cea mai bine pastrata si cea mai puternica biserica-cetate din Europa de Est. Tot acolo in ghid scrie. Intr-adevar o intoarcere in timp, la viata medievala a cetatii. Dar cu turisti in loc de prejmereni. E foarte interesanta, pe scurt povestea bisericii. Deoarece Prejmerul era prima localitate atacata de turci, cand acestia veneau prin Pasul Buzau, s-a luat hotararea de se fortifica biserica si de a se sapa un sant lat de apa. Nu mai zis de vestita Orga a Mortii, dar mai cititi voi acolo cand o sa ajungeti.

In concluzie, un powertrip foarte relaxant, desi mi-as fi dorit sa nu fiu pe fuga. Vreo 500 de kilometri parcursi, doar 2 ore si jumatate de la Prejmer la Bucuresti, mergand legal, si 7-8 grade mai putin decat in Bucuresti. Nu e rau deloc.

Cat despre Ghid de Calatorie 2023 sa stii ca ti-l recomand din suflet, mai ales ca poate servi la creionarea unui traseu pentru un weekend sau chiar o saptamana prin tara. Ai si restaurante acolo, si cazari, plus recomandari de preparate specifice locului. Se vede ca e muncit.

* Acest articol este realizat in colaborare cu Metro Cash & Carry, care a lansat Ghid de Calatorie 2023, un material care include peste 250 de atractii turistice si peste 200 de hoteluri si restaurante din toata tara.