Uitasem cum e sa zbori cu TAROM. Apropo, am plecat la Nisa

Duminica dupa-amiaza, pe Aeroportul Otopeni. Asteptam cumintei sa inceapa odata imbarcarea. Am impachetat-o pe doamna, ea pe mine, si plecam la Nisa, pentru o saptamana din vacanta de vara. Boardingul era prevazut sa inceapa la 17:10 si era deja 17:30.

Si ma intreaba Cristina, cu un gest de moleseala generat de vremea de afara – macar e tras avionul la burduf? Ma ridic, ma uit si exclam – Goguta!!! Cine e Goguta? Pai ce, nu ai auzit de Goguta, avionul cu care mergem!?

Pentru cei care nu stiu, Goguta este porecla pe care a primit-o aeronava Craiova a companiei TAROM, un Boeing 737-700, vopsit in stil retro. Scrie pe el Happy 60 years! (aniversarea TAROM din 2014) si are logo-ul vechi al companiei.

Si vine si intrebarea fireasca – dar de ce Goguta? Desi aveam idee ce raspuns sa ii dau, ma pune necuratul sa caut pe internet, ca sa formulez un raspuns elaborat, bine documentat. Si dau peste stirea aceasta (link), de acum cateva zile. Pe scurt, aeronava aceasta zbura de la Bruxelles la Bucuresti, iar dupa decolare i-a cedat motorul drept si a trebuit sa se reintoarca pe aeroportul din capitala Belgiei.

Atata mi-a trebuit, sa ii arat ecranul telefonului mobil cu stirea, ca s-a inverzit ca avocado. Ca sa vezi ce ti-e si cu viata asta, ea a fost aproape 4 ani insotitor de bord, dar ii e frica de decolari si aterizari mai ceva ca mie de serpi.

Si uite asa au inceput grijile. Dar daca are din nou probleme tehnice si de aceea nu mai incepe boardingul, dar asta era avionul cu care trebuia sa zburam (cand am ales locurile in avion la check-in, era programat sa efectueze aceasta cursa un Boeing 737-300, iar randul 11 era la iesirile de urgenta de la mijloc, si nu in primul rand dupa, asa cum e la 737-700)?

Pe Flightradar24, si pe mai multe alte site-uri, daca introduci numarul de inregistrare al aeronavei, poti vedea istoricul ei de zbor. Goguta, inregistrat fiind YR-BGG (vezi istoric), se stricase pe 13 iunie la Bruxelles, pe 17 iunie revenise in tara, iar in ziua zborului nostru a mai facut un dus-intors Bucuresti – Roma Fiumicino. Si saracul de abia aterizase la 17:05 si pur si simplu nu era gata de imbarcare pentru noua cursa. Intr-un final ne imbarcam, ne asezam si decolam. Cea mai lina decolare pe care am avut-o in ultimii multi ani. Cred ca la fel de lin a mai decolat Airbus-ul A380 Air France cu care am zburat la Los Angeles.

Recunosc ca nu am mai calatorit de mult timp cu compania nationala, pentru ca atunci cand caut bilete, aproape niciodata nu imi apar acolo sus in cautari, in functie de tarif. Nu am pretentii ca un bilet sa coste cat la companiile low-cost, dar nici 400 de euro, pentru un zbor de 2 ore, ca doar nu plec din Europa.

In alta ordine de idei, atmosfera in avion buna. Portia de mancare tot mai mica, dar oricum peste alte companii care iti dau 25 de grame de covrigei si un pahar de ceva. Am testat si sistemul AirFi, o retea locala in care gasesti filme, muzica, jocuri, ziare si reviste. Gasesti in AirFi muzica de la Angela Similea la Maria Tanase, Gica Petrescu, Corina Chiriac, Andre, 3 SE, s.a.m.d. O intoarcere in timp, dar deloc deranjanta.

Aterizarea in Nisa este printre cele mai frumoase din Europa. Avionul vine pe langa tarm, iese pe mare, face un viraj larg si aterizeaza (depinde in ce sens se aterizeaza). Zice-se ca s-a ales aceasta ruta pentru a nu-i deranja cu zgomotul pe cei care au case in aceasta zona a rivierei franceze.

Aseara a fost superb. Era innorat, iar in departare se vedeau cateva sparturi prin care razele de soare luminau luciul apei. Parca eram in Cartea Cartilor, cine mai stie desenele, cand apareau cateva raze de soare, iar Dumnezeu le vorbea oamenilor.

Dupa 2 ore si 5 minute de zbor, Goguta ne-a readus exemplar cu picioarele pe pamant si s-a si intors cu bine acasa. Acum e din nou in capitala Belgiei. Se pregateste pentru revenirea la Bucuresti.